Teoria ferestrelor sparte spune, pe scurt, următorul lucru: dacă într-un cartier există o clădire cu un geam spart și nimeni nu-l repară, mesajul transmis este „aici nu pasă nimănui”.
Urmează rapid alte geamuri sparte, graffiti, gunoaie, mici furturi, iar în final zona devine un magnet pentru infracționalitate serioasă.
Nu pentru că oamenii sunt brusc mai răi, ci pentru că dezordinea tolerează dezordinea.
Neglijarea devine normă, iar norma creează comportament.
Ei bine, același mecanism funcționează perfect și în plan social, moral, uman.
Doar că, în loc de ferestre sparte, avem fisuri de imoralitate acceptată.
Acolo unde apar săli de jocuri de noroc, cârciumi dubioase sau prostituție, nu rămân niciodată singure.
Se adună în jurul lor, aproape organic, alte forme de degradare: proxeneți, hoți, traficanți de droguri, jucători de alba-neagra, recuperatori, bișnițari, și – să nu-i uităm – infractorii cu gulere albe.
Aceia care nu se consideră infractori, ci „oameni de afaceri”, „investitori”, „liberali autentici”, eventual membri PNL, convinși că moralitatea e o piedică birocratică în calea profitului.
Prostituția nu vine niciodată singură.
Ea trage după ea o întreagă faună socială, exact ca petele de grăsime dintr-o farfurie cu supă: una atrage alta, până când nu mai vezi zeama, ci doar grăsimea plutitoare.
Desigur, apar imediat vocile pragmatice:
– „Dacă o legalizăm, avem control medical.”
– „Statul câștigă bani.”
– „Oricum se practică.”
Argumente contabile, toate.
Corecte în Excel, falimentare în viața reală.
Pentru că nu tot ce aduce bani merită acceptat.
Dacă mâine am taxa și vânzarea de organe, am rezolva bugetul sănătății. Dar am distruge definitiv ideea de om.
Și acum să ne imaginăm ce se întâmplă dacă legalizăm.
Nu teoretic, ci practic.
Imaginați-vă că fetele voastre, nepoatele voastre, copiii vecinilor, ar avea de ales între două opțiuni perfect „legale”:
Să muncească opt ore pe salariu minim în spatele casei de marcat de la Profi.
Să „presteze” într-un stabiliment autorizat, pe un venit de câteva ori mai mare.
Cât credeți că rezistă moralitatea când concurența vine cu bani mulți și fără rușine?
Cât de „liberă alegere” mai este aceea când sărăcia împinge din spate?
Iar acum, finalul pe care mulți îl evită:
orice bărbat care plătește pentru o femeie are o problemă serioasă.
Nu financiară. Umană. Emoțională. Morală.
Pentru că relația cumpărată nu e relație.
Dorința cumpărată nu e dorință.
Intimitatea plătită e doar o tranzacție rece, în care cineva își închiriază corpul, iar celălalt își maschează singurătatea, neputința sau disprețul față de sine cu o chitanță.
Prostituția nu spune nimic bun nici despre femeia împinsă acolo, nici despre societatea care o tolerează, dar spune enorm despre bărbatul care o consumă.
Iar o societate care își normalizează astfel de „ferestre sparte” nu trebuie să se mire când, la un moment dat, nu mai are nici pereți.
*
Hai s-o spunem pe nume, fără perdea și fără ipocrizie:
Piața închirierilor – inclusiv Airbnb – funcționează masiv la negru pentru că așa convine celor care au bani.
Nu pentru că statul n-ar ști.
Nu pentru că ANAF n-ar putea.
Ci pentru că nu se vrea.
Dacă mâine s-ar dori cu adevărat ordine, s-ar face ordine.
Simplu.
Platformele știu exact cine închiriază, când, cât și cu ce preț.
Băncile știu exact ce intră în conturi.
Statul știe exact cine deține ce proprietăți.
Totul e digital, totul e urmărit, totul e la un click distanță.
Dar acel click nu se dă.
De ce? Pentru că o bună parte dintre beneficiari sunt oameni „respectabili”, proprietari cu mai multe apartamente, politicieni sau rudele lor, funcționari, oameni „de succes”, investitori imobiliari care țin lecții despre capitalism și morală fiscală.
Aceștia nu sunt văzuți ca evazioniști, ci ca „descurcăreți”.
Ca „motorul economiei”.
Ca „clasa de mijloc” – deși, în realitate, sunt clasa de deasupra legii.
Dacă chiriașul nu primește contract, e „o situație”.
Dacă proprietarul nu declară venitul, e „optimizare”.
Dacă statul închide ochii, e „realism economic”.
Iar Airbnb? O mină de aur fiscală, lăsată deliberat să curgă pe lângă buget.
Pentru că e mai comod să alergi după un PFA care vinde covrigi decât după un proprietar cu patru apartamente în centru și relații bune la primărie.
Asta nu e neputință. E complicitate.
Statul român nu e slab când vine vorba de amendat săraci, ci selectiv când vine vorba de deranjat bogați.
Dacă mâine s-ar introduce obligativitatea contractului înregistrat automat, legat de CNP, cadastru și cont bancar, „piața liberă” s-ar curăța în trei luni. Dar atunci s-ar supăra cine trebuie.
Și asta nu se face.
Așa că hai să nu ne mai mințim:
Piața chiriilor la negru nu e un accident al sistemului, ci o funcție a lui.
Funcționează exact așa cum a fost lăsată să funcționeze, pentru confortul celor care își permit să fie invizibili fiscal, în timp ce restul plătesc fiecare leu, fiecare amendă și fiecare „taxă de solidaritate”.
*
Da, Georgiana Radu Avramescu are dreptate. Și nu e o metaforă, e un diagnostic.
Statul a devenit privat.
Nu pe hârtie, nu printr-o lege votată cu surle și trâmbițe, ci printr-un proces lent, perfid și foarte eficient.
Exact genul de privatizare care nu se anunță, dar se simte în fiecare ghișeu, în fiecare control selectiv și în fiecare „nu se poate”.
Statul, fundamental, ar trebui să fie o construcție colectivă al cărei scop fundamental este binele cetățeanului.
Siguranță, echitate, reguli egale pentru toți, protecție împotriva abuzului – inclusiv a abuzului economic. Asta e teoria.
În practică, statul român funcționează tot mai mult ca o firmă capturată.
Iar clienții ei privilegiați sunt inițiativa privată mare, conectată, „strategică”.
Nu cetățeanul.
Inițiativa privată are un scop perfect legitim: profitul.
Nu empatia, nu echilibrul social, nu interesul public.
Profitul.
Problema apare în momentul în care statul începe să gândească exact la fel, dar fără să-și asume asta.
Când ANAF-ul devine blând cu cei mari și neiertător cu cei mici.
Când legea e fermă pentru salarii și opțională pentru capital. Când „mediul de afaceri” devine o entitate sacră, iar cetățeanul o resursă consumabilă.
Statul privatizat nu mai guvernează, administrează interese.
Nu mai corectează dezechilibre, le optimizează.
Nu mai protejează, negociază.
Și, ca orice firmă prost condusă, își externalizează costurile către cei fără putere:
– prin taxe regresive,
– prin servicii publice slabe,
– prin birocrație sufocantă pentru omul simplu și „flexibilitate” pentru cei cu relații.
Cel mai grav este că acest stat privatizat își pierde chiar legitimitatea morală.
Pentru că un stat care urmărește profit, direct sau indirect, nu mai poate pretinde loialitate civică.
Nu mai e „al nostru”.
Devine „al lor”.
Iar când cetățeanul simte că statul nu-l reprezintă, ci îl exploatează, apar exact lucrurile de care se plâng aceiași „manageri ai statului”: evaziune, dezinteres, cinism, lipsă de solidaritate.
Nu pentru că oamenii ar fi mai răi, ci pentru că contractul social a fost rupt unilateral.
Statul nu trebuia să devină niciodată privat.
Pentru că în clipa în care binele comun e înlocuit de bilanț, cetățeanul nu mai e scopul sistemului, ci costul lui.
*
Nu mai e vorba despre incompatibilități juridice, ci despre fizică elementară.
Despre timp. Despre oboseală. Despre limitele umane pe care nici o ordonanță nu le poate suspenda.
Ziua are 24 de ore.
Nu 26, nu „cât e nevoie”, nu „mai vedem noi”.
Douăzeci și patru.
Și din ele trebuie să trăiești, să dormi, să mănânci, să gândești limpede și, abia apoi, să muncești bine.
Eu am înțeles asta din primul an în care am devenit mic întreprinzător, pe vremea când aveam și un alt loc de muncă.
Nu din teorie, ci din epuizare.
Din senzația aceea clară că, dacă mai adaugi ceva pe listă, nu mai cade nimic bine.
Totul devine aproximativ. Totul se face „las’ că merge”.
Când ai prea multe lucruri de făcut, nu devii mai eficient.
Devii mai superficial.
Le fușărești pe toate.
Angajatorul primește o muncă obosită, clienții primesc servicii făcute pe genunchi, iar tu rămâi cu nervii, cu vinovăția și cu senzația că nu faci nimic cum trebuie. Toată lumea pierde.
De aceea, ideea că un angajat poate lucra dimineața la tine și apoi să mai meargă încă două-patru-opt ore în altă parte e o iluzie periculoasă.
Pe hârtie sună „harnic”.
În realitate, sună a burnout programat.
La ora patru după-amiaza nu mai ai un profesionist, ci un om stors, care numără minutele, nu responsabilitățile.
Discuția despre incompatibilități este adesea deturnată moral sau politic.
Dar problema reală nu e dacă „are voie”, ci dacă mai poate.
Dacă mai are atenție, răbdare, discernământ.
Dacă mai are energie să-și asume consecințele muncii sale.
Un om odihnit greșește mai rar.
Un om concentrat muncește mai bine.
Un om care știe că are un singur angajament profesional își asumă acel angajament.
Asta nu e rigiditate patronală, ci respect față de muncă.
Și față de oameni.
Pentru că exploatarea nu începe doar când nu plătești suficient, ci și când te prefaci că omul e o baterie infinită.
Când am realizat acest lucru, în urmă cu 26 de ani, cu toate că acest lucru a presupus o reducere imediată a veniturilor și multe riscuri, am avut bunul simț de a-mi da demisia de la locul de muncă căruia nu mai eram dispus să-i dedic tot timpul necesar.
Si am făcut ceea ce ar trebui să se facă în orice loc, fie că vorbim despre parlament, primării, sau firme private: niciodată nu am admis ca angajații mei să lucreze și în altă parte.
***
Germania îşi schimbă radical faţa economică şi militară: Zeci de mii de noi angajaţi în industria de apărare, contracte de sute de miliarde de euro şi o Europă care se pregăteşte de confruntare într-o eră a insecurităţii permanente
Scandal în Bundeswehr: Neonazism și abuzuri într-un regiment de elită al armatei germane
Verificările se concentrează asupra Regimentului 26 Parașutiști din Zweibrücken, considerat o unitate de elită în cadrul armatei germane. Începând din iunie 2025, procurorii, alături de structurile interne ale Bundeswehr-ului, au demarat investigații care vizează 55 de militari dintr-un efectiv de aproximativ 1.700. Trei persoane au fost deja îndepărtate din serviciu, iar alte 16 ar putea primi aceeași sancțiune.
Printre acuzații se numără folosirea salutului nazist, afișarea de simboluri și uniforme din perioada Germaniei naziste, exprimarea unor idei extremiste și consumul de substanțe interzise, mai arată Il Post.
Donald Trump se autoproclamă „președinte interimar al Venezuelei” într-o postare virală
Președintele SUA, Donald Trump, a publicat pe contul său de Truth Social o fotografie care a stârnit controverse. Imaginea părea să-l prezinte ca „președinte interimar al Venezuelei”, în contextul evenimentelor care au avut loc recent în această țară.
„După ce că era activistă, mai scria și poezii”.
O femeie este împușcată în plină zi, iar milioane de oameni găsesc motive să spună că a fost normal, necesar și chiar meritat
România, preț dublu la energie față de Germania sau Franța
România este azi una dintre cele mai scumpe pieţe spot de energie din Europa, arată datele euenergy.live. Cu 201euro/MWh, România este mult peste nivelul de 104 euro/MWh din Germania sau peste cel de 87 de euro/MWh din Franţa. În acest moment, gazul acoperă peste 26% din producţia de energie a României, arată datele Transelectrica, la […]
Un lider PNL vrea să legalizeze serviciile sexuale contra cost.
Deputatul Ion Iordache, care este președintele PNL Gorj, a depus la Camera Deputaților un proiect de lege „pentru reglementarea autorizarea și controlul activităților de natură sexuală”. Proiectul de lege are susținerea altor colegi din PNL…
DOCUMENT Jandarmeria cumpără aproape 2.
Jandarmeria a primit 17 oferte în cadrul unei licitații care vizează achiziția de autospeciale, microbuze, autobuze și autocamioane, valoarea contractului fiind estimată la 550,4 milioane lei, fără TVA, conform datelor Profit.ro.
Piaţa Airbnb, care activează în mare parte la negru, reprezintă circa 70% din piaţa locală de turism, formată din unităţi de cazare clasificate.
Apartamentele şi camerele de închiriat pe termen scurt, listate pe Airbnb şi Booking, au înregistrat 4,1 milioane de înnoptări în primele şase luni din 2025, potrivit datelor de la Eurostat, care colectează datele direct de la platforme, fiind luate în calcul absolut toate apartamentele listate. O bună parte din înnoptări au fost înregistrate în rândul apartamentelor care nu activează în legalitate.
Emilia Șercan: Ministrul Justiției, idolul borfașilor.
Imediat după publicarea anchetei despre plagiatul ministrului Justiției, Radu Marinescu, Emilia Șercan a devenit ținta unei virulente campanii de denigrare online, orchestrată de PSD și alimentată de susținătorii acestora cu probleme penale. Unii dintre ei, pretinși ziariști, alții, patroni de presă cu condamnări penale.
Giorgiana Radu-Avramescu: Statul nu mai e al nostru, a devenit privat
iertați-mă dacă am să vă surprind un pic,
dar tot ce văd, ce-aud pe scenele politice,
mă fac tonul să-l ridic
eu, care m-afișez cu romantism,
acum îl las, mă mai dezic puțin
oamenii aceștia care ne conduc,
care se vor acum, sau poate că în viitor
la cârmă,
la cârma țării, la cârma întregului popor,
vorbesc cu patimă și agramat, pe-alocuri,
vorbesc ce nu știu,
vorbesc doar cu păcat,
unul mascat sub aripa unor cuvinte grele,
pe care par că nu le înțeleg,
precum onoare, demnitate și respect,
cuvinte cărora nu le știu sensul,
și nici măcar să le caute-n dex
politica-i o damă, ce prea ușor se vinde,
nu-și vinde trupul,
ci doar așază pe tarabe ieftine cuvinte,
pe care noi le îngurgităm de multe ori,
prea multe ori,
fără să studiem profilul,
e drept că nici nu am avea ce studia,
și-n orb punem ștampila,
pe vorbe fără rost,
dar poleiate bine-n promisiuni, ca să nu spun minciuni,
ce nu ne umplu buzunarul,
ba dimpotrivă,
îi ia dacă se poate
și ultimul, dobândit greu, leu
ne face buni de plată,
sporovăiala lor,
prin taxe, achiziții, împrumuturi,
prin ordonanțe venite peste noapte,
să ne alunge somnul
și-așa împovărat de multele obligații,
pentru un stat care nu mai este al nostru,
a devenit privat
Primăria Timișoara a atribuit contractul pentru regenerarea urbană a zonei Piața Traian
Primăria Timișoara a atribuit contractul de lucrări pentru regenerarea urbană a zonei Piața Traian. Rezultatul licitației a fost contestat la finalul anului trecut, însă CNSC a respins contestația și a dat câștig de cauză municipalității. Astfel, oferta asocierii PORR Construct SRL și Electroechipament Industrial SRL a fost desemnată câștigătoare. Regenerarea Pieței Traian este un proiect […]
Timișoreni au adoptat lebedele de pe Bega – oameni de bine le-au adus mâncare
Lebedele care, pe timpul verii și al toamnei, puteau fi admirate pe canalul Bega în zona Uzinei de Apă au apărut, odată cu instalarea frigului și a temperaturilor negative, în zona centrală a Timișoarei. Păsările s-au mutat în căutare de hrană, acolo unde apele sunt mai frecvent vizitate de oameni.
De câteva zile, lebedele fac deliciul trecătorilor pe Bega, în zona podurilor din spatele Catedralei Mitropolitane. Aseară, canalul Bega era aproape complet înghețat, însă păsările au rămas în zonă, în ciuda condițiilor dificile.
Mai mulți timișoreni au venit la malul apei cu saci de grăunțe și au pus mâncare pe gheață, pentru ca lebedele să poată ajunge mai ușor la hrană. De acest adevărat festin au profitat și rațele sălbatice din zonă, care s-au alăturat lebedelelor.
Dominic Fritz: Primăria Timișoara a investit în ultimii cinci ani jumătate de miliard de euro
Dominic Fritz anunță că Primăria Timișoara a investit, în ultimii cinci ani, sume record de bani. „Jumătate de miliard de euro, atât a investit primăria în Timișoara în ultimii 5 ani, de când sunt primar. Da, de 5 ori mai mult (!) decât predecesorul meu în ultimii săi 5 ani. Vedeți grafica din ultimii 10 […]
Paula Romocean, găsită în stare de incompatibilitate de către ANI.
TIMIȘOARA. Viceprimarul Timișoarei, Paula-Ana Romocean (USR), găsită în incompatibilitate de ANI. CITESTE SI: Același model de sensuri giratorii pe toate drumurile județene. Primele care vor fi construite lângă Timișoara în 2026 Potrivit Agenției Naționale de Integritate, în perioada 2021-2023, Paula Romocean a fost membru în Consiliul de Administrație al Spitalului Municipal, de unde încasa o […]
Ce facem astăzi, 13 ianuarie 2026, în Timișoara?
Marți, 13 ianuarie, puteți merge la un spectacol de balet sau să petreceți seara autentic pe ritmuri sârbești.
