Am discutat ieri despre incapacitatea guvernanților de a înțelege lucrurile într-un mod cu adevărat util. Iar această lipsă de înțelegere nu se limitează doar la decidenți, ci afectează o întreagă structură instituțională.
Un exemplu evident este insistența guvernului de a rezolva problemele fiscale prin introducerea unor noi declarații.
Fie că ele costă 3.000 de euro sau doar 100, efectul este același: în loc să simplifice, complică și agravează problema.
Realitatea este că o astfel de măsură afectează grav micile firme, pentru care o taxă suplimentară de 3.000 de euro sau o amendă similară poate însemna desființarea completă. Această abordare birocratică ignoră faptul că întreprinderile mici nu au fondurile necesare pentru a suporta astfel de costuri suplimentare și, în loc să le sprijine, le sufocă. În esență, noile declarații nu rezolvă nimic, ci, dimpotrivă, devin parte a problemei.
Mai mult, ideea că adăugarea unei declarații suplimentare va reduce evaziunea fiscală este iluzorie. Dacă cineva alege să nu emită facturi pe hârtie, nu va fi motivat nici să le emită electronic. La fel, un contribuabil care raportează date false într-o declarație veche va face același lucru și în noile declarații. Așadar, problema rămâne nerezolvată, iar aceste cerințe doar încarcă și mai mult mediul de afaceri cu o birocrație deja mult prea costisitoare și inutilă.
Adevărul este că aceste declarații sunt benefice doar pentru marile firme de consultanță și pentru companiile de software asociate cu clientela politică, care câștigă din aceste contracte profituri considerabile, iar cu o parte din aceste profituri își permit să-și recompenseze susținătorii.
Pe de altă parte, mă uit chiar acum la o declarație lunară din acelea scumpe și „minunate,” întocmită pentru un SRL obișnuit, o firmă nu prea mare și cu puține operațiuni: 15 milioane de caractere. Și cea la care mă uit este o variantă simplificată a declarației. Se putea face același lucru mult mai simplu, mai ieftin și cu exact aceleași rezultate, nu ar fi trebuit decât ca cei care elaborează astfel de aberații, „specialiștii”, să fi avut niște cunoștințe minimale de contabilitate.
Când peste un milion de firme din România vor ajunge să genereze și să depună asemenea declarații, generatoarele de la Porțile de Fier vor ceda. Totul pentru profitul personal al unor indivizi și pentru crearea unor locuri de muncă artificiale, care nu fac altceva decât să paraziteze o economie ce oricum abia mai respiră.
*
Motivul pentru care America nu este o democrație nu este numai modul în care se votează.
În acest moment, nici America și nici celelalte țări din același bloc geopolitic, nici măcar România, nu mai pot fi considerate democrații autentice.
Atunci când cei care dețin o putere financiară semnificativă au capacitatea de a influența rezultatul alegerilor în favoarea intereselor lor, așa cum se întâmplă acolo, așa cum se întâmplă și aici și în multe alte locuri, sistemul devine, de fapt, o plutocrație – un regim în care bogații conduc, iar deciziile se iau în funcție de dorințele și avantajele acestora.
O adevărată democrație presupune o egalitate reală în ceea ce privește puterea de influențare a deciziilor politice, indiferent de statutul financiar. Într-o astfel de societate, instituțiile de presă și mijloacele de diseminare a informațiilor nu ar trebui să aibă posibilitatea sau tentația de a manipula alegerile și opiniile cetățenilor.
O democrație nu poate exista acolo unde banii decid cine câștigă alegerile sau unde mass-media, alimentată de interesele economice ale celor puternici, poate distorsiona percepția publică pentru a controla rezultatul alegerilor.
Democrația autentică ar însemna că lăcătușul John de la sculăria General Motors – un om de rând, fără avere sau influență majoră – are aceeași putere și relevanță în procesul electoral ca oricare miliardar.
Într-o plutocrație, puterea cetățeanului obișnuit este redusă la tăcere, în timp ce în democrație, fiecare voce ar trebui să aibă aceeași valoare, indiferent de câtă bogăție o susține.
***
Israelul interzice activitatea Agenţiei ONU pentru refugiaţi palestinieni.
Parlamentul israelian a votat luni, 28 octombrie, cu o majoritate zdrobitoare, în favoarea unui proiect de lege controversat care interzice activităţile Agenţiei ONU pentru refugiaţi palestinieni (UNRWA) pe teritoriul Israelului, de anul viitor, relatează AFP, Reuters şi dpa.
Câtă democrație există cu adevărat în SUA?
Alegerile prezidențiale americane din noiembrie nu vor fi neapărat câștigate de candidatul care obține majoritatea voturilor. Aceasta pentru că democrația din SUA prezintă unele particularități controversate.
„Acesta este planul”: Volkswagen vrea să închidă cel puțin trei uzine din Germania și să dea afară zeci de mii de angajați
Muncitorii Volkswagen din Germania opresc lucrul în semn de protest față de posibile închideri de uzine
Aricii europeni, aproape să ajungă pe cale de dispariție
Populaţia de arici europeni este în declin, pe fondul expansiunii urbane şi a pericolului reprezentat de maşini, scrie AGERPRES.
Firmele din România vor trebui să depună o nouă declarație fiscală în 2025.
SAF-T, sau Standardul pentru Fișierul de Audit Standard, este un instrument internațional de transfer de date din evidența contabilă și fiscală a companiilor, implementat pentru a eficientiza și simplifica raportările către autorități. În România, scopul principal al SAF-T este reducerea evaziunii fiscale printr-un control mai riguros al companiilor.
Marcel Ciolacu: „Mă tatuez pe mână, nu se măreşte TVA-ul.
„Nu se măreşte TVA-ul. Vă spun, mă tatuez pe mână, nu se măreşte TVA-ul. Nu va creşte nicio cotă unică. (…) Va rămâne 10% pe venit. Cum să crească cota unică pe venit de la 10% la 16% când noi avem cea mai mare impozitare a muncii la venituri mici şi medii din Europa? Ce om normal, la cap, ar face acest lucru?”, a declarat Marcel Ciolacu, citat de news.ro.
Marian Nazat: Lehăii deznaționalizării României
Cătălin Dragostin, expert în energie: Cât ne costă corupţia? Cea mai mare sursă de finanţare a României (partea-I)
Cazul Atos și o revoluție necesară.
Larisa Sîrbu, angajată a firmei Atos, o multinațională IT prezentă și în Timișoara, s-a sinucis pe 30 august, la o zi după ce compania i-ar fi cerut să vină cu un plan de îmbunătățire a performanței sau să-și dea demisia.
Avea doar 33 de ani, dar lucra pentru Atos de opt, perioadă în care, în calitate de Service Manager, adică coordonator al departamentului de relații cu clienții, și-ar fi îndeplinit sarcinile cu dedicare și în conformitate cu fișa postului. Dar când compania a început să piardă proiecte, echipa Larisei a rămas treptat fără activitate, iar ea a fost evaluată cu doar două puncte din șase.
Profitul nu este un garant al numerarului din firmă.
Managerii din corporații au de regulă acces la resurse și la cursuri oferite de companie care să îi ajute să ia decizii informate de business. Cei care pleacă pe drumul antreprenoriatului își asumă însă un traseu singuratic, în care sunt nevoiți să ia decizii într-un mediu cu multe necunoscute, fără a beneficia de cele mai multe ori de un sistem de susținere. Una dintre marile probleme ale unui antreprenor este legată de numerarul disponibil în firmă.
O poveste aflată într-un tren special ce traversa, molcom, Banatul de Munte
