Ieri eurodeputații au votat prin ridicarea mâinilor ca rușii să ne restituie tezaurul.
De-a lungul timpului am citit nenumărate articole despre tezaurul ăsta.
Și nu am citit lucrurile astea în presa rusească, ci în cea românească, iar unele articole erau semnate de persoane care nu pot fi bănuite sub nicio formă că ar avea simpatii pro-ruse.
În unele articole am citit că ruși nu ne-au mai înapoiat decât 75 de grame de aur.
În altele se vorbește despre două restituiri, prima în 1935, când la București soseau 17 vagoane de marfă încărcate cu 1443 de lăzi care cuprindeau o parte din tezaur, și una în 1956, când au fost restituite, citez dintr-un articol semnat de domnul Ion Aurel Pop, președintele Academiei Române, „Tezaurul de la Pietroasele („Cloșca cu Puii de Aur”), 120 de tablouri semnate de Nicolae Grigorescu (dintr-un total de 1 350 de picturi, gravuri și desene), vase liturgice din aur și argint, cărți și miniaturi vechi, bijuterii, 156 de icoane, 418 tapițerii, 495 obiecte de cult religios, etc. În total, expoziția deschisă la București în august 1956 cu obiectele sosite din URSS includea nu mai puțin de 39 320 de piese, dintre care 33 068 de monede de aur și 2 465 de medalii, 1 350 de tablouri și desene, restul de circa 2 500 de obiecte fiind obiecte de orfevrărie medievală, broderii liturgice, icoane și stofe vechi”.
Am citit în urmă cu ceva timp un articol foarte lung și documentat în care vorbea despre o comisie și un raport făcut în timpul guvernului Antonescu și în care se arăta că de fapt povestea a pornit rău de la trimiterea acelui tezaur către Rusia, a fost un întreg haos atunci, nu s-au făcut niște inventare, în lăzile alea erau și lucruri importante dar și capsatoare și agrafe de birou, așa cum a fost un întreg haos și la restituirea aceea din 1935 când ăia cu capsatoarele s-au trezit cu o ladă cu tot felul de aururi, iar ăia cu aurul s-au ales cu capsatoare. Iar concluzia acelui raport de pe vremea lui Antonescu era că „Tezaurul” este cel mult un tezaur folcloric, ceva asemănător cu robinetele de aur ale lui Ceaușescu pe care dacă le-am fi vândut am fi trăit toți românii mulți ani în belșug, fără să mai muncească vreunul dintre noi vreodată.
Și nu în ultimul rând, mă gândesc că despre tezaurul ăla s-a interesat Antonescu, care a ajuns la concluzia de mai sus. Pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a avut loc restituirea din 1956. La un moment dat s-a dus Ceaușescu să se intereseze despre tezaurul ăsta, după care nu s-a mai pomenit nimic despre acest subiect, cu toate că nici Ceaușescu nu era un mare iubitor al rușilor, ba char dimpotrivă. Iliescu nu mai țin minte dacă s-a implicat în povestea asta dar știu că și Băsescu a discutat despre asta cu rușii și s-a ajuns la concluzia că e o problemă care trebuie discutată de istorici și nu de politicieni, după care a tăcut și el.
Ieri au ridicat mâna europarlamentari.
Ceea ce sunt sigur este că peste vreo două zile când se mai răcește știrea nu veți mai auzi nimic despre această acțiune europeană, ăia pur și simplu au mai bifat o zi de muncă și gata.
Iar când vom mai fi în rahat vreodată și vom căuta pe cineva pe care să dăm vina se va pomeni din nou despre tezaur, sau despre evrei, sau despre unguri, despre maidanezi sau, mai nou, despre haitele de pisici agresive care sar în capul IT-iștilor care s-au făcut parlamentari, ca să le mânânce creierii ăia inteligenți.
Activiștii querr (nu știu ce înseamnă asta) feminiști vor ca, de exemplu, în loc de autor/autoare său spunem „autorx”, ca să nu se supere nimeni. Să spunem cetățeax, activistx și așa mai departe.
V-am spus eu că s-a întâmplat exact ce scria într-o povestire SF pe care am citit-o demult, Pământul trece printr-un nor de ceva care i-a prostit pe oameni, putem vedea asta dacă încercăm să ne așezăm pe o bancă în tramvai, dacă citim ziarele, dacă ne uităm la sistemul de învățământ, la sistemul de sănătate, la justiție, la orice din jurul nostru.
Dacă nu o să ieșim mai repede din situația asta o să ajungem la capitolul 2 al cărții, unde porcii îi puneau pe oameni să lucreze pentru ei după care îi mâncau.
De fapt am ajuns deja la asta.
Și nu o spun numai eu, mai jos găsiți un articol în care o doamnă psiholog ne explică că de fapt avem maturitatea psihologică a unui copil de 2 ani. Analfabetismul funcțional este de 50 la sută și e în creștere.
„– Să pomenesc și despre sistemul de justiție, care ne îngrozește cu incapacitatea lui de a cântări just. Generalizarea corupției este un bun indicator al sistemului de justiție. Toate instituțiile statului, fără excepție, sunt bolnave până la nivelul de necroză, de cangrenă, de metastaze. Am avut șansa ca, în peste 30 de ani, să ne punem pe picioare, însă am obținut contrariul, exact contrariul. Iar asta spune ceva despre maturitatea noastră psihologică ca popor. Avem 2 ani – 2 ani și jumătate, or un copil de 2 ani nu este capabil de gândire rațională, nu știe diferența dintre bine și rău și tot ce-și dorește este plăcerea: să se joace. Asta facem și noi, ne prefacem că învățăm, ne prefacem că muncim, statul se preface că ne plătește și, sub deviza „merge și așa” sau „lasă, că la alții-i și mai rău” ducem totul mai departe, spre prăbușirea finală. Ca popor, conștiința noastră civică e aproape nulă, dar groaznic este că, dacă de noi nu ne pasă, iată că nu ne pasă nici de copiii noștri, de cum va arăta viața lor ca viitori adulți. Perpetuăm lipsa valorilor și mediocritatea și inventăm „valori” noi, cum ar fi bunăstarea obținută pe căi imorale.„
Trump a autorizat în 2019 o acțiune a CIA împotriva guvernului chinez.
Nu cred așa ceva, cea mai mare democrație a lumii nu face lucruri din astea.
Sau face?
Ia uitați-vă la lista asta:
1941-1952: Japonia
1941-1949: Germania
1941-1946: Italia
1944-1946: Franța
1945-1948: Coreea de Sud
1947-1949: Grecia
1948: Costa Rica
1949-1953: Albania
1949: Siria
1950-1953: Birmania și China
1952: Egipt
1952-1955: Ucraina
1952-1954: Guatemala
1952-1953: Iran
1956-1957: Siria
1957-1959: Indonezia
1959-1963: Irak
1959-1963: Vietnamul de Sud
1959-1962: Cuba
1959: Cambodgia
1960-1965: Congo-Leopoldville
1960: Laos
1961: Republica Dominicană
1964: Brazilia
1965-1967: Indonezia
1970-1979: Cambodgia
1970-1973: Chile
1971: Bolivia
1974-1991: Etiopia
1975-1991: Angola
1975-1999: Timorul de Est
1976: Argentina
1979-1992: Afganistan
1980-1989: Polonia
1981-1982: Ciad
1981-1990: Nicaragua
1983: Grenada
1989-1994: Panama
1986-1991: Uniunea Sovietică
1991-1996: Irak
1991: Haiti
1994-1995: Haiti
1996-1997: Zair
2000: FR Iugoslavia
2001-2021: Afganistan
2003-2021: Irak
2004: Ucraina
2005: Kârgâzstan
2006-2007: Teritoriile palestiniene
2005-2009: Siria
2011: Libia
2012-2024: Siria
Și mai puteți să citiți și despre povestea cu Tik Tok.
Ideea este că dacă chestia aia nu va mai aparține unei firme din China ci uneia americane, Tik Tok-ul, cu aceeași utilizatori ca și acum, care pun acolo tot felul de prostioare filmate în oglinda de la baie, va fi cu totul altceva.
Din momentul în care va deveni american, acolo nu vom mai găsi decât lecții de fizică cuantică sau clipuri în care ni se explică cum putem salva balenele.
***
SpaceX: O nouă rachetă mamut a fost lansată în spaţiu la a treia încercare
SpaceX, compania lui Elon Musk, a lansat în spaţiu cea mai puternică rachetă construită vreodată, la a treia încercare.
Statele Unite presează ByteDance să vândă TikTok, însă China ar putea refuza
Reuters: Trump a autorizat în 2019 o operaţiune de influenţă a CIA împotriva Chinei
Donald Trump a autorizat în 2019, la doi ani de la preluarea mandatului de preşedinte al SUA, Agenţia Centrală de Informaţii (CIA) să lanseze o campanie clandestină pe reţelele sociale din China ce viza să întoarcă opinia publică din China împotriva guvernului, au dezvăluit în exclusivitate pentru Reuters foşti oficiali americani având cunoştinţe directe despre această operaţiune „top secret”.
Cei care trăiesc în case de sticlă nu ar trebui să arunce cu pietre
Cititorii mei americani trebuie să fi trăit într-o peșteră ascunsă în munți dacă nu i-au auzit pe politicieni trăncănind despre interferența rusă și chineză în alegerile noastre prezidențiale. Aproape toată lumea este familiarizată cu această pistă falsă. Acum știm că povestea cu „Rusia l-a ajutat pe Trump să câștige în 2016” a fost o creație falsă, grație campaniei lui Hillary Clinton. Desigur, ea a avut parte de ajutor din partea CIA, FBI și a mass-mediei tradiționale pentru a răspândi această prostie și a convinge o parte considerabilă a electoratului american că este adevărată.
Vi se pare dur titlul? Citiți tot interviul, până la ultima literă, infantilitatea poporului este, până la urmă, doar rezultatul propriilor noastre comportamente. Ioana Scoruș le indică ferm: „Ne prefacem că învățăm, ne prefacem că muncim, statul se preface că ne plătește și, sub deviza «merge și așa», ducem totul mai departe, spre prăbușirea finală”.
Cine decontează facturile după cacealmaua cu șefia NATO
Ministerul Afacerilor Externe, SIE, influensării din diaspora și cam toate instituțiile românești care acționează în afara țării s-au mobilizat la maxim pentru a îndeplini obiectivul stabilit de Iohannis: victoria în procesul de selecție a noului secretar general al NATO.
O victorie de palmares, desigur, fără beneficii palpabile pentru România. Purtătorul de cuvânt al alianței nordatlantice este un simplu funcționar. Un angajat al unui ONG care trăiește și se dezvoltă armonios doar în vremuri de război. Atunci când armele tac, iar câmpul de luptă este pustiu, Alianța moare. Devine irelevantă. Vânzările de armament se prăbușesc, iar indivizi ca Jens Stoltenberg sau Lloyd Austin apar doar la știrile cu bunici care își cresc nepoții.
Mobilizarea instituțiilor de forță din România pentru îndeplinirea obiectivului lui Iohannis ar avea sens doar într-un singur caz. Doar dacă președintele nostru ar fi primit asigurări ferme din partea lui Joe Biden că va obține respectiva funcție. Altfel, toată tevatura sună a abuz de putere iresponsabil din partea unui politician mărunt, nesemnificativ – o biată marionetă aflată la cheremul Washington-ului și al Bruxelles-ului.
Europa Liberă: Plănuieşte Iohannis o „lovitură de stat” împotriva Ursulei von der Leyen?
Unii diplomaţi consideră mişcarea lui Klaus Iohannis de a-şi anunţa candidatura la şefia NATO ca fiind „disperată” şi „de ultimă instanţă”. Alţii au fost mai degrabă nedumeriţi de planul său în 10 puncte, care includea lucruri pe care alianţa militară le face deja. La Bruxelles se vorbeşte, de asemenea, despre o mişcare de PR şi despre faptul că Iohannis candidează la funcţia de secretar general al NATO – pentru care Mark Rutte are mult mai multe şanse – pentru a intra în arenă, de fapt, pentru un post în UE. După alegerile europene ar putea exista probleme pentru reconfirmarea Ursulei von der Leyen în fruntea Comisiei Europene, iar Iohannis ar putea fi un candidat de consens, arată RFE/RL (Europa Liberă) într-un articol semnat de Rikard Jozwiak, editorul său de la Praga pentru Europa, fost corespondent la Bruxelles.
Octavian Știreanu: Parvenirea cu program
Înainte de a spera la susținerea celorlalte state membre NATO, Iohannis avea obligația să arate că are susținerea propriei țări.
Iohannis pretinde că și-a anunțat candidatura la șefia NATO „în numele României”. Nimic mai fals. Nu există niciun act formal, emis de vreo instituție a statului, Parlament sau Guvern, prin care Iohannis să capete un astfel de mandat, iar conducerea NATO să fie informată asupra unei asemenea intenții.
Iohannis n-a avut decența să lucreze deschis la un astfel de proiect. Aroganța și analfabetismul politic l-au împiedicat să facă un „consiliu al coroanei” cu privire la promovarea candidaturii sale. O ședință CSAT putea să emită o decizie pe acest subiect, care să fie supusă aprobării Parlametului. Ciolacu (Guvernul) și Ciucă (Senatul) abia ar fi așteptat ca ghioceii să producă un memorandum sau o declarație politică prin care să anunțe această înălțătoare intenție a nației române, de a-l ridica pe mult iubitul și stimatul Klaus Werner Iohannis pe soclul celebrităților politice ale lumii.
La începutul lunii martie, președinții social-democraților și liberalilor din România au anunțat comasarea alegerilor locale cu cele europarlamentare, devansarea alegerilor prezidențiale și perspectiva candidaților comuni ai celor două partide rivale. Încotro duc asemenea decizii? Știm prea bine că într-o societate pot fi instituții formal democratice, dar acțiunile decidenților să fie diferite.
PE solicită Rusiei să returneze României tezaurul național
Eurodeputații au votat, prin ridicare de mână, în urmă cu puțin timp, rezoluția privind Tezaurul României captiv în Rusia de la sfârșitul primului Război Mondial.
Un grup de activiști queer propune introducerea unei noi terminații pentru cuvintele din limba română, „x”, care să înlocuiască genurile gramaticale masculin/feminin. Membrii comunității văd în această idee o modalitate de acceptare a persoanelor care nu se asociază niciunui sex și de înțelegere mai bună a acestora. Pentru unii, ideea are chiar și miză politică – „demasculinizarea limbii române”, iar propunerea a stârnit o dezbatere vie în mediul online.
Adulții în vârstă, care caută asistență medicală, sunt expuși riscului de supratratare și de a efectua examinări de care nu au nevoie. Multe teste medicale comune nu sunt recomandate după o anumită vârstă sau dacă nu există simptome.
Problema întreprinderilor legate este acum clarificată de Ministerul Finanțelor, într-un proiect de OUG. Specialiștii cu care a discutat HotNews.ro în această dimineață spun că sunt afectate microîntreprinderile.
O țară cu o istorie bogată și resurse naturale de neprețuit, România, se confruntă adesea cu provocări economice și politice care pot pune în pericol patrimoniul său cultural și mediul înconjurător. Una dintre aceste provocări a fost controversata afacere Roșia Montană, în care interesele economice străine au fost în conflict direct cu conservarea unui sit […]
Roșia Montană, o telenovelă în falset și o manea cu dinții de aur
Totul a început în anul 1997, când, în județul Alba, a fost înființată Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), în care acţionari erau compania minieră de stat Minvest Roșia Montană S.A. – cu 19.31 % și Gabriel Resources – cu 80.69%. Gabriel Resources, vă reamintesc, este condusă de cetățeanul australian Vasile Frank Timiș, născut în
România, la Borșa. Prin firmele sale – conform datelor de pe online – a concesionat aproximativ 5 % din suprafața României pentru a căuta zăcăminte de gaze naturale și petrol.
Vine primul tramvai galben nou de la Bozankaya la Timisoara
TIMISOARA, Compania Bozankaya din Turcia se pregateste sa livreze primul dintre cele 17 tramvaie galbene noi la Timisoara, programate sa ajunga pana la finalul acestui an, care se adauga celor 23 violet deja cumparate si intrate in zestrea STPT.
Zilele trecute s-au aniversat 34 de ani de la momentul în care a fost adoptată Proclamaţia de la Timişoara, primul document programatic al revoluţiei. Într-o zi ploioasă de primăvară timpurie, în jur de 15.000 de timişoreni optimişti la finalul discursului regretatului George Şerban au strigat „Azi în Timişoara, mâine în toată ţara!”.
Federația Caritas din Timișoara a anunțat decesul prof. dr. Johannes Poigenfürst din Viena. Datorită lui, la Timișoara s-a construit Casa Austria și astfel s-au pus bazele chirurgiei timișorene în domeniul traumatologiei în urmă cu aproape 31 de ani.
