Dacă nu ați știut până acum, să știți că nu este rău să fii bogat.
Un om cu adevărat bogat, dacă e și inteligent, poate să facă tot felul de lucruri interesante.
UItați-vă la adevărații bogați, de exemplu la Elon Musk sau Bill Gates.
Bill Gates a făcut în așa fel încât fiecare din noi să putem folosi în calculator. Dacă nu ar fi fost Windowsul ăla, credeți-mă că nici 1% din cei care folosesc astăzi un calculator nu ar fi putut să-l folosească. Contabilii ar face în continuare balante pe documente cumulatove (sunt curios câți contabili și experți contabili mai știu să facă o balanță fără calculator), nu ne-am trimite mailuri ci am scrie scrisori care ajung la destinatar după o săptămână…
Și pentru că știm să folosim calculatoarele am putut să ne ușurăm munca, să ne informăm, să facem tot felul de lucruri.
Sau Elon Musk.
Omul ăsta trimite rachete și sateliți în spațiu, a făcut PayPal-ul, mașinile lui electrice circulă pe toate șoselele lumii, vrea chiar să zboare pe Marte.
Dar să nu uităm un lucru: Oamenii ăștia este adevărat că sunt geniali dar nu au pornit de la zero.
Bill Gates a putut să se joace în garaj pentru că a avut un tătic bogat care i-a dat casă și masă și i-a cumpărat jucăriile pe care le-a dezvoltat ulterior.
Nici Elon Musk nu a pornit de la zero, a avut de la start o căruță de bani în spatele său.
Ca să înțelegem mai bine, hai să ne imaginăm o situație ipotetică.
Să spunem că Ionuț, un copilaș din Vaslui, sau de la Biled, sau de oriunde altundeva din lume, învață bine, face liceul și când vine vremea ajunge la facultate, la Timișoara.
Termină facultatea, lucrează vreo 2 ani undeva într-o multinațională, poate pune ceva de-o parte și se pune să-și ia viitorul în propriile mâini, își face un SRL.
Angajează vreo doi colegi, sau se asociază cu ei, și se pun pe lucru. Analizează piață să vadă ce s-ar putea vinde, își închiriază un birou ieftin, să spunem un apartament confort 3 în bloc la maică-mea, își stabilesc un salariu lunar, la început salariul minim, mai târziu vedem noi, și se pun pe lucru. Fac zilnic ședințe de “brainstorming”, scriu algoritmi, chestii din astea.
Dar luna viitoare vine chiria. Ei nu au încă ce să vândă dar trebuie să dea. Si-au pus un salariu așa că contabila le spune că trebuie să dea niște bani la stat, chiar dacă nu au avut de unde să-și ia salariul ăla. Contabila trebuie și ea plătită. Mai vine și factura de curent, cea de gaz, administratoarea bate și ea la ușă să el ceară banii de întreținere.
Peste 6 luni copii ăștia geniali și genial pregătiți abandonează firma și se duc fiecare unde vede cu ochii, undeva de unde să poată lua un salariu care din care să-și plătească datoriile acumulate.
Am cunoscut zeci de oameni care au pățit chestia asta.
Am trecut chiar și eu prin așa ceva, norocul a fost că eu când m-am apucat să-mi iau soarta în propriile mâini și să dau salarii în loc să le iau de la alții am avut în spate vreo 10 ani de experiență în care am învățat ce se cere, am cunoscut oameni care cumpără ce puteam eu să le vând și am cunoscut și niște oameni care să mă ajute, nu neapărat contra cost.
Și nu am murit de foame dar nici nu am ajuns un om bogat.
Imginați-vă însă situația puțin altfel:
Ionuț are un tată bogat, care-i plătește chiria din București în timpul facultății, îi mai dă și un bănuț în fiecare lună așa că Ionuț poate să meargă în locuri unde cunoaște oameni importanți, unii de vârsta sa, alții mai în vârstă și cu experiență, și îi mai dă și bai să se joace de-a firma. Tatăl cel bogat are prieteni la fel de bogați, unii din ei înfipți în locuri unde se taie pâinea.
Așa că Ionuț poate să-i plătească unui consultant o căruță de bani pentru a obține tot felul de fonduri, cineva cunoaște pe altcineva care cunoaște un director de bancă care poate să îi dea niște credite, altcineva cunoaște pe altcineva care lucrează undeva într-o instituție a statului care are nevoie de un program oarecare, sau de niște calculatoare, știe și pe cineva care să livreze calculatoarele alea sau a făcut deja programul ăla, doar că amărâtul ăla de programator de la Baia Mare nu va ajunge niciodată să vândă programe Statului Românesc, cineva, poate un asociat al tatălui său, sau poate cineva dintr-o instituiție a statului îl învată cum să facă cu licitațiile și îi prezintă doi patroni de firmă care vor participa și ei la acea licitație dar vor face niște oferte cu preț puțin mai mare decât al lui, în așa fel încât luna asta va câștiga el licitația, bineînțeles că următoarea licitație va fi câștigată de altcineva și tot așa până când îi vine iarăși rândul. De fapt în spatele său va fi un întreg sistem în așa fel conceput încât indiferent de cât de dobitoc ar fi, Ionuț ăsta cu tată bogat nu poate să piardă.
Nu trebuie decât să asculte cuminte ce-i spun ceilalți. Nu trebuie să-și caute contabilă, pentru că prietenii prietenilor îi vor spune unde să meargă să-și facă contabilitatea, nu trebuie să stea la coadă la Registrul Comerțului pentru că cineva va merge acolo și va face ce este de făcut.
Și acum ajungem unde doream să ajung, la importanța părinților și a averii din spatele averii.
Astăzi aflăm că și noi avem niște tineri din ăștia geniali, care fac milioane. Euro și dolari, nu lei.
Despre unul din ei am citit chiar ieri într-un articol, spunea că e normal ca la noi prețurile să fie duble față de Germania și Franța, în ciuda puterii de cumpărare mult mai mici.
Concluzia mea este că omul ăsta habar nu are despre ce vorbește așa că în nici un caz nu putea să ajungă milionar prin propriile puteri.
Probabil că l-au ajutat părinții, sau tovarășii părinților, să ajungă unde a ajuns.
Aici însă, spre deosebire de alții, noi avem o problemă:
În România, până în decembrie 1989 nu puteau exista, legal, oameni foarte bogați.
Dacă aveai o ocupație foarte importantă, erai un medic renumit, sau un scriitor care a scris o carte cumpărată de toată lumea, au fost câțiva din ăștia, puteai avea maxim o casă și o mașină. Poate două mașini, una tu, alta partenerul tău de viață. Foarte puțini, probabil câteva sute de persoane, puteau avea și o a doua casă, de vacanță. Dar nici măcar Nicu Ceaușescu, unul din fii președintelui de atunci, nu putea să se laude că a moștenit mai mult de atât.
Știm cu toți că în România nu au apărut niște genii ca Bill Gates sau Elon Musk. Pentru că dacă ar fi apărut nu am mai folosi Windows ci sistemul de operare “Dacic 11”, informatizarea în România ar fi fost de mult terminată, clădirile Finanțelor și ale ANAF-urilor ar fi pustii, poate câte un portar care să le păzească să nu fure cineva robinetele sau întrerupătoarele, iar medicii, ăia care amenintă cu blocarea sistemului de sănătate pentru că nu le mai ajunge cât au primit deja, ar avea de mult o “Fișa pacientului” în format electronic, pe care să o poată consulta și din spital, și de acasă, și de pe insula aia din Bahamas unde-și fac concediul”.
Și atunci, de unde milioanele alea din bănci și în acțiuni, și terenurile și cășile alea multe?
Genii nu pot dovedi că sunt așa că vor spune că le-au mostenit.
Bine, dar chiar am stabilit că un om cinstit putea moșteni cel mult o casă și o mașină.
Ceea ce înseamnă că părinții lor au fost niște hoți. Sau ei au fost niște hoți care au profitat de un anumită viermuială de hoți.
Că se putea și asta.
Eu am cunoscut la un moment dat un moldovean care când a venit în Timișoara nu avea nici măcar o pernă pe care să pună capul. Și acum, cu complicitatea unora, a ajuns milionar, are niște blocuri aici în oraș, cine știe ce mai are, pur și simplu pentru că a fost de acord să semneze niște facturi pe care scria că a prestat niște servicii, către o instituție sau o intreprindelre a statului, servicii care nu au fost niciodată prestate. Banul gros bineînțeles că mergea la alții, dar îi rămânea și lui ceva în fiecare lună, de sute de ori mai mult decât dacă ar fi muncit într-o fabrică. De-a lungul timpului s-a adunat.
Ca să rezumăm puțin, nu cred că veți găsi nici un miliardar, sau milionar, chiar și numai unul în lei, care să fie de origine română, cu părinți trăiți în România, care să nu fie hoț, cel puțin în sensul larg al cuvântului, nu neapărat că a furat ceva din buzunarele cuiva ci că a furat cumva din buzunarele noastre, ale tuturor.
Dacă nu credeți căutați prin presa ultimilor ani, să vedeți cine sunt cei care au fabrici și uzine, sau zeci de blocuri de locuințe, sau afaceri extrem de rentabile.
Gândiți-vă la chestia asta când veți merge data viitoare la vot, indiferent că veți vota un președinte sau un consilier local de la țară.
Nu-i căutați neapărat pe cei de pe liste, pentru că probabil nu veți găsi mare lucru, ci căutați-i pe părinții și bunicii lor. Căutați primul milion, cum spun americanii, care și ei au trecut prin astea, că nu s-a inventat hoția în România.
Și aduceți-vă aminte de vorba aia, că așchia nu sare departe de trunchi. Dacă părinții său au fost niște hoți și el a fost educat așa.
În altă ordine de idei, se vede clar că articolul ăsta a fost scris la comandă, pentru că altfel nu se explică de ce ăsta, ziaristul, i-a găsit numai pe cei din USR, dar nu pomenește nici un cuvânt despre ceilalți, cu toate că nu neapărat USR-iștii au fost cei care ne-au furat țara de sub cur.
***
Racheta lansată de India a ajuns pe orbita Lunii și peste aproximativ două săptămâni va încerca să lase un vehicul la polul sud.
Coaliţia de guvernare PSD-PNL vine cu două seturi de măsuri pentru a corecta derapajul bugetar din prima jumătate din an. Primul set de măsuri, şi cel mai masiv, este despre creşteri de taxe şi taxe noi.
Datoria guvernamentală a depășit jumătate din PIB!
Ca procent din PIB, datoria guvernamentală a crescut la 50,1%, de la 48,7% în aprilie 2023. În a cincea lună a acestui an, datoria pe termen mediu şi lung s-a majorat la 697,84 miliarde de lei, de la 679,87 miliarde de lei în aprilie 2023, iar cea pe termen scurt a crescut la 33,44 miliarde […]
România are cea mai mare pondere a salariilor în bugetul statului din UE, a declarat Marius Ştefan, preşedintele Romanian Business Leaders (RBL), la ZF Live. Declaraţia a fost făcută în cadrul dezbaterii despre reducerea cheltuielilor bugetare.
Măsurile de austeritate luate de Guvernul Ciolacu i-au ”deranjat” pe ”greii” Uniunii Salvați România (USR), respectiv Dan Barna, Claudiu Năsui și Cristian Drulă. Numai că în spatele acestei ”revolte” s-ar ascunde, de fapt, interese financiare […]
Ne văităm de bani, dar uităm să spunem că pensia medie a magistraților este de 22.000 de lei pe lună
Numărul beneficiarilor de pensii de serviciu a fost, în iulie 2023, de 10.310 (plus 29 comparativ cu luna anterioară), cei mai mulţi, respectiv 5.309 fiind beneficiari ai Legii 303/2004 privind statutul procurorilor şi judecătorilor, conform datelor centralizate de Casa Naţională de Pensii Publice (CNPP). În cazul beneficiarilor Legii 303/2004 s-a înregistrat şi cea mai mare […]
Judecători CCR, peste 12 milioane de lei din pensii, salarii şi venituri din alte surse
Puterea.ro vă prezintă astăzi, în exclusivitate, o analiză a cuantumului veniturilor, pensiilor de serviciu şi a economiilor declarate de cei nouă judecători ai Curţii Constituţionale a României (CCR), instanţă care a respins recent actul normativ privind recalcularea pensiilor aflate în plată pentru judecători şi procurori. Datele oficiale ale Casei Naționale de Pensii Publice arată că […]
Unde se duc banii din taxe: 10 miliarde de lei datorii la stat au doar 6 companii ale statului
Unde se duc banii din taxe: șase companii deținute de statul român au în total datorii către bugetele de stat de peste 10 miliarde de lei.
Medicii ATI amenință: Vom boicota anesteziile pentru intervențiile programate
Ignorați constant de decidenți, medicii specialiști în Anestezie Terapie Intensivă – una dintre cele mai grele și solicitante specialități și cu cel mai mare deficit de personal – sunt hotărâți să își câștige drepturile „prin toate căile posibile”. Aceștia și-au exprimat „îngrijorarea profundă” privind problemele de funcționare din secțiile ATI într-o scrisoare deschisă adresată tuturor „forurilor pertinente” și avertizează că vor fi puși în situația de a boicota anesteziile pentru intervenții programate, asigurând doar urgențele sau chiar să demisioneze în masă din gărzi, pentru ca strigătul lor să fie auzit de decidenți.
Ce mâncau românii avuți și cei săraci acum 300 de ani și ce s-a schimbat de atunci
Dacă ceva se păstrează de-a lungul istoriei noastre, este inegalitatea alimentară. Una mâncau pe vremuri cei avuți și alta cei săraci, așa cum se întâmplă și azi. Ce s-a schimbat, totuși, la masa românilor în ultimii 300 de ani?
