UPT lansează un program de masterat în Calcul Cuantic, o inițiativă care, la prima vedere, sună foarte promițător și ambițios. Într-o lume tot mai preocupată de avansurile tehnologice și de salturile științifice, pare că universitățile se aliniază în cursa pentru formarea viitorilor experți în domenii de avangardă. Totuși, această inițiativă ridică o serie de întrebări și îndoieli cu privire la aplicabilitatea și viitorul imediat al acestui domeniu.
Calculul cuantic, în esență, este un domeniu care promite să revoluționeze modul în care procesăm și stocăm informațiile, dar, la momentul actual, rămâne în mare parte un teritoriu neexplorat.
Dincolo de conceptele teoretice fascinante și potențialul nelimitat care i se atribuie, rămâne o distanță semnificativă între visele frumos proiectate pe hârtie și realitatea tehnologică.
Deocamdată, majoritatea discuțiilor se centrează pe cum vor fi computerele cuantice într-un viitor ipotetic, pentru că deocamdată nu există decât niște mici experimente în acest sens, și cum software-ul dedicat acestora ar putea funcționa într-o lume încă inaccesibilă.
Într-un fel, o astfel de specializare ar putea fi comparată cu pregătirea unui agricultor pentru cultivarea țelinei pe solul marțian – un concept ce sună interesant, dar care este, în prezent, cel puțin fantezist. Solul marțian s-ar putea dovedi la fel de neprietenos pentru cultivatorul de țelină precum este lumea practică actuală pentru calculul cuantic. În fond, cine investește în pregătirea pentru un viitor atât de incert?
Un alt aspect este cel legat de „vaporware”, un termen care descrie produse tehnologice care nu există cu adevărat, dar care sunt promovate și vândute cu mult entuziasm. Ceva echivalent cu tălpicile pe care dacă le pui în pantofi te „detoxifică” și te vindecă de toate bolile. În contextul calculului cuantic, anumite companii sau instituții par să vândă speranțe și promisiuni, fără o bază solidă în realitatea curentă. Sigur, entuziasmul și optimismul sunt necesare pentru inovație, dar când vine vorba de educația și pregătirea practică a viitorilor specialiști, lucrurile devin mai delicate. Oare nu cumva există riscul să se creeze o generație de specialiști în domenii care încă nu au o aplicație practică reală?
Implementarea unui astfel de program necesită investiții semnificative în infrastructură, echipamente și cadre didactice specializate. Există aceste echipamente și cadre specializate în calculul cuantic?
Părerea mea este că programul de masterat în Calcul Cuantic lansat de UPT, deși îndrăzneț, ar putea fi considerat puțin prematur.
Calculul cuantic se află într-un stadiu incipient, iar tehnologia actuală este departe de a permite implementarea pe scară largă a acestor concepte. Totuși, inițiativa poate fi privită și ca un pariu pe viitor – o pregătire pentru o lume în care calculul cuantic va deveni o realitate.
Problema este că acest „viitor” este încă incert, iar riscul este ca absolvenții acestui program să se trezească fără un cadru practic în care să-și aplice cunoștințele. Această inițiativă are potențial, dar succesul ei va depinde în mare măsură de evoluția tehnologică din următorii ani.
Pe de altă parte, în cartea „Preludiul Fundației”, Isaac Asimov descria un dispozitiv portabil pentru citirea cărților în format electronic, un concept care, în viziunea sa, urma să existe abia peste mii de ani.
Cartea a fost scrisă în 1988. Pe atunci nu puteam decât să ne imaginăm așa ceva, de fapt în 1988 nici măcar internetul, așa cum îl știm acum, nu fusese inventat.
Astăzi, fiecare dintre noi, de la copiii de grădiniță până la cei aflați la vârsta senectuții, avem la îndemână un dispozitiv compact de pe care nu doar că putem citi cărți, dar avem acces la întreaga informație de pe planetă. Putem verifica când ajunge tramvaiul în cea mai apropiată stație, dacă vrem putem asculta orice muzică care s-a compus vreodată, avem posibilitatea de a consulta hărți detaliate ale întregului glob, putem comunica cu oricine, indiferent de distanță, și multe altele.
*
Problema trenurilor cu hidrogen în România, și de fapt în multe alte țări, este o combinație de complexitate tehnologică, costuri imense și o infrastructură care nu există încă. E adevărat că presa, uneori, exagerează riscurile sau consecințele unor decizii guvernamentale pentru a atrage atenția și a genera trafic, ebentual să „faulteze” un candidat la președinție, dar să privim mai departe de asta.
Trenurile cu hidrogen sunt promovate ca soluție „verde” pentru transport, deoarece hidrogenul, când este folosit ca sursă de energie, nu emite dioxid de carbon, ci doar apă. Pe hârtie, pare fantastic. Dar, dacă ne uităm mai atent, vedem că acest concept ascunde multe provocări.
Hidrogenul poate fi produs prin mai multe metode, dar cea mai „curată” dintre ele este electroliza apei, care consumă energie electrică pentru a descompune apa în hidrogen și oxigen. Așadar, ca să produci hidrogen, consumi curent electric – și nu orice curent, ci energie electrică verde, care ar putea fi folosită direct pentru a alimenta trenurile electrice.
Dar, producerea hidrogenului necesită energie electrică, iar dacă ne dorim ca acest proces să fie verde, trebuie să folosim surse regenerabile (eoliene, solare etc.). De ce ai consuma această energie prețioasă pentru a produce hidrogen, când o poți folosi direct pentru trenuri electrice, unde pierderile sunt mai mici? Hidrogenul are o eficiență energetică mai mică decât electricitatea transmisă prin cabluri.
Chiar dacă ai produce hidrogen, trebuie să-l transporti la trenuri. Asta necesită o întreagă infrastructură de conducte sau camioane specializate, ceea ce adaugă alte costuri majore. Ideea că hidrogenul poate fi transportat prin conductele de gaz naturale este mai mult o poveste, pentru că hidrogenul are molecule atât de mici încât poate „scăpa” din conducte. În plus, conductele existente nu sunt pregătite pentru hidrogen, ceea ce înseamnă investiții masive în adaptarea rețelei.
Trenurile cu hidrogen folosesc pile de combustie pentru a transforma hidrogenul înapoi în energie electrică, dar randamentele acestor procese sunt subunitare. Asta înseamnă că pierzi energie la fiecare pas din acest proces. De ce ai face asta când poți transporta direct energia electrică pe cale aeriană prin două cabluri?
*
Primarul Timișoarei, Dominic Fritz, a depus recent o plângere penală împotriva unei familii care deține mai multe clădiri istorice într-o zonă ultracentrală a orașului. Totuși, povestea nu e atât de simplă pe cât pare. De fapt, problema e mult mai complicată, iar Fritz nu se confruntă doar cu acești presupusi proprietari de pe hârtie.
Să ne gândim puțin: chiar crede cineva că un individ oarecare, semianalfabet, chiar dacă dotat cu inteligență, mai mult șiretenie, ar fi reușit să navigheze prin junglele birocratice ale retrocedărilor? Să descopere moștenitori „uitați”, să întocmească acte care par în regulă și să le manevreze astfel încât să nu fie descoperit? Hai să fim serioși.
Adevărații responsabili sunt alții, cei care acționează din umbră. În spatele acestor indivizi cu nume și prenume stă o întreagă mașinărie: funcționari, judecători și notari corupți, avocați vicleni, oameni îmbrăcați în uniformă care trebuiau să ne apere dar care au făcut tot ce au putut pentru a apăra răul, alți oameni care au elaborat legi care să apere hoții sau au anulat altele care impuneau justificarea averilor, oficialități care au făcut tot posibilul să „privatizeze” ce era, cândva, al nostru, al comunității.
Acesta este adevăratul sistem împotriva căruia luptă primarul Fritz. O rețea de indivizi bine conectați, care își folosesc influența pentru a se îmbogăți pe seama patrimoniului orașului.
***
Fost consilier NATO: În partea de Vest a Ucrainei „se intensifică starea de rezistență la mobilizare forțată și, în general, la acțiunile guvernamentale”
Ungaria respinge propunerea UE privind desfăşurarea de consilieri militari europeni în Ucraina
Cum se mai împarte România? Votați Ashley, votați Țiriac sau votați C.T.P.?
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2024/10/cpt-tiriac.jpg)
…dacă ai negat ciclonul Ashley ești cam anti-PSD. Dacă vrei pace în Ucraina, deși acuzi Rusia, ești oricum putinist. Dacă nu-ți place ocuparea Gaza și nesfârșitul măcel executat de armata israeliană, atunci iar ești putinist. Sunt etichete care împiedică o discuție serioasă într-o țară și într-un spațiu public în care s-a pierdut orice speranță că punctul de vedere autohton mai are, de fapt, vreo relevanță. România n-are dreptul la opinii despre NATO, Israel, ci are dreptul la înjurături în numele lor.
Vezi, miliardele se duc, o să mâncăm frunze de nuc
Iar la această foamete va contribui și modul nechibzuit în care România se împrumută de cinci ani încoace. și, de fapt, nu de 5, ci de 7, de când a început aplicarea prevederii ca 2% din PIB să meargă spre armată. 2,5% din PIB, de anul acesta.
Aplicarea deciziei că 2% din PIB merge la armată a început în anul 2017. la sfârșitul lui 2016, datoria publică a României era de 57 de miliarde de euro. Această datorie a juns, la finalul lunii iunie 2024, la 172 de miliarde de euro.
Facturile la gaze vor crește de la 1 ianuarie, dacă Parlamentul nu repară de urgență o eroare legislativă
Economist, predicție sumbră pentru decreței: De ce nu vor avea parte de stabilitate financiară la bătrânețe
Odată cu îmbătrânirea populației, o generație întreagă riscă să ajungă la pensie fără stabilitate financiară și la un pas de sărăcie. Economistul Radu Crăciun a explicat factorii de risc care îi pot lăsa pe decreței, românii născuți între 1967 și 1972, fără o bătrânețe liniștită.
Deși nu poți pretinde nimănui o impecabilă viziune de ansamblu, e nevoie totuși de informații clinice și juridice solide, de perspective filozofice, de cunoștințe teologice și de lecturi tanatologice consistente pentru a putea vorbi pertinent despre condițiile și consecințele recentei răspândiri a eutanasiei. E, de asemenea, esențial să fii la curent cu cele mai recente cazuri și discuții din media.
Firește, îmi scapă și mie multe lucruri, iar textul acesta e scris fără pretenții. Ce încerc să fac este să ofer, pe scurt, câteva repere care ne-ar putea ajuta să ne orientăm atât în problema eutanasiei, cât și în problema „definirii morții”. Explicațiile mele nu înlocuiesc perspectiva medicală sau bioetica, dar oferă, sper eu, un context mai potrivit pentru înțelegerea acestora.
Încep cu concluzia: da, eutanasia este tot mai discutată și mai practicată fiindcă au existat schimbări care au clarificat cadrul legal și au extins criteriile atrăgând după sine schimbări în percepția publică. Practicarea pe scară mai largă a eutanasiei este una dintre manifestările inerente ale creșterii vizibilității discursului public referitor la autonomia personală, el însuși mult exagerat, după cum voi arăta. Cu toate acestea, după părerea mea, eutanasia va rămâne multă vreme o practică controversată, chiar de nișă.
Marian Nazat: Vremuri depresive
Dincolo de isteria Ashley stă știința.
Nu vom analiza isteria creată, mai ales că meteorologii Agenției Naționale de Meteorologie (ANM) nu au adus vreodată în discuție un ciclon. S-a discutat deja îndelung despre asta.
Totuși, autoritățile au emis coduri portocalii și roșii de furtuni puternice, pentru ca în cele din urmă, în majoritatea țării, să fie doar niște ploi puternice de toamnă sau furtuni în limite normale.
România riscă să piardă finanțarea europeană pentru trenurile cu hidrogen
Autoritățile din România doresc achiziționarea a 12 trenuri cu hidrogen, finanțarea fiind asigurată prin PNRR. Până acum însă au fost anulate trei licitații. Pentru a nu se pierde finanțarea, trenurile trebuie livrate până în august 2026.
Primarul Timișoarei a depus plângere penală împotriva unei familii care deține clădiri istorice în zona ultracentrală a orașului pentru ‘mutilarea patrimoniului’
Copaci decimați în Piața Libertății, sub ochii închiși ai Primăriei Timișoara – video
Toate acestea se întâmplă în timp ce Primăria Timişoara susține că are un amplu proiect de înverzire a zonei pietonale a oraşului.
Acolo, există un nuc rămuros şi un arbore oţetar, dar un grup de muncitori care desfăşoară lucrări de construcţii s-au apucat de tăieri.
Marea revoltă a cetăţenilor a fost declanşată de faptul că într-o dimineaţă au descoperit că minunatul nuc care îi proteja la umbra lui de arşiţa verii, nu mai avea crengi. A fost “toaletat”, fără avizul vecinilor.
Oamenii s-au adresat Primăriei Timişoara şi Poliţiei Locale Timişoara, fiindcă nucul şi oţetarul se află pe domeniul public al oraşului.
UPT inovează din nou și lansează programul de masterat în Calcul Cuantic
Prestigiu, profesionalism, inovație. Având tradiția primului calculator construit într-o instituție de învățământ superior din România și prima specializare de Calculatoare din țară, Universitatea Politehnica Timișoara continuă munca de pionierat în domeniul tehnologiilor de vârf. Centrul de conferințe al UPT a găzduit miercuri, 2 octombrie 2024, lansarea programului de masterat în Calcul Cuantic (Quantum Computing)
Ce facem astăzi, 4 octombrie 2024, în Timișoara?
Vineri puteți merge la mai multe vernisaje, petreceri, proiecții și ateliere.
