Cafeaua turcească, una dintre cele mai vechi și apreciate tradiții ale Turciei, este celebrată în fiecare an pe 5 decembrie. Băutura a fost inclusă în Patrimoniul Cultural Imaterial UNESCO și a devenit primul produs cu denumire tradițională al Turciei înregistrat oficial în Uniunea Europeană.
Turcia marchează în fiecare an, pe 5 decembrie, Ziua Mondială a Cafelei Turcești, o tradiție veche de peste cinci secole care a ajuns în Patrimoniul Cultural Imaterial al Umanității UNESCO. În 2024, cafeaua turcească și-a întărit încă o dată statutul internațional, devenind primul „produs cu denumire tradițională” al Turciei înregistrat oficial în Uniunea Europeană.
Autoritatea pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului din Turcia transmite că această băutură este mai mult decât o simplă cafea: este o experiență socială, un simbol al ospitalității și un motiv de legătură între oameni.
„Renumită pentru aroma sa intensă și gustul profund, cafeaua turcească este una dintre cele mai prețuite tradiții culturale ale Turciei.”
O tradiție care a cucerit lumea
Cafeaua turcească a intrat în spațiul otoman în secolul al XVI-lea, fiind adusă din Yemen. A devenit rapid populară, iar primele cafenele au început să apară la scurt timp. Acolo se purtau discuții lungi și așezate, iar de acolo tradiția a ajuns în casele oamenilor.
Un proverb vechi descrie cel mai bine valoarea socială a băuturii:
„O ceașcă de cafea te leagă de o prietenie de patruzeci de ani.”
Din cafenele și case, cafeaua turcească a ajuns apoi în Europa, punând bazele culturii moderne a cafelei. A devenit nelipsită la logodne, sărbători, întâlniri de familie și chiar la unele evenimente religioase.
Prepararea, neschimbată de secole
Secretul gustului este tehnica tradițională. Cafeaua este prăjită, măcinată foarte fin și fiartă la foc mic într-un ibric numit cezve, alături de apă rece și, opțional, zahăr.
Întrebarea obișnuită pe care o primește orice oaspete în Turcia:
„Cum preferi cafeaua? – fără zahăr, puțin dulce, medie sau dulce.”
Cafeaua este servită în cești mici de porțelan, cu un pahar de apă și o bucată de rahat turcesc. Spuma groasă și zațul rămas la final fac parte din „ritual”.
Rețete locale din toate regiunile Turciei
În funcție de zona în care călătorești, cafeaua turcească se schimbă subtil. Pe coasta Mării Egee, se folosește gumă de mastic, care îi dă o aromă unică. La Gaziantep, se servește menengiç, o cafea făcută din boabe ale arborelui Pistacia terebinthus, cu indicație geografică recunoscută în UE.
În estul țării, în Şanlıurfa și Mardin, turiștii pot încerca mırra, o variantă mult mai tare și intensă, legată de tradițiile zonei.
Mai mult decât o băutură: un motiv de conversație
Cafeaua turcească este prezentă după masă, la întâlniri cu prietenii sau alături de dulciuri precum baklavaua sau rahatul. Iar după ce ceașca se golește, începe distracția: ghicitul în zaț, o tradiție numită taseografie, foarte populară în Turcia.
„Nu există loc mai potrivit pentru a savura o ceașcă perfect spumoasă de cafea turcească decât în Turcia.”
