La 14 ani, numele lui Modest Petrovici Musorgski nu-mi spunea mare lucru. La acea vârstă, puțini sunt cei care știu cine este sau, mai ales, care au răbdarea să-l asculte. E posibil să fi auzit la radio sau la televizor tema principală a uneia dintre lucrările lui, dar, la fel de probabil, am schimbat postul în secunda următoare (doar la radio, căci la televizor nu prea aveam alternative).
Nu ascultam Musorgski, dar aveam în casă un radio cu pick-up Traviata, de la care urmăream, ca mulți alții, emisiunea Metronom a lui Cornel Chiriac de la Europa Liberă. Într-o zi, la ora 17:00, am auzit o piesă cântată de Emerson, Lake & Palmer, intitulată Pictures at an Exhibition.
Și s-a întâmplat fenomenul acela despre care povesteam ieri: am simțit că muzica aceea îmi era familiară într-un mod special, care m-a captivat total.
Mi-a plăcut atât de mult încât a doua zi dimineață, la ora 9:00, când emisiunea era reluată, eram pregătit. Radioul era pornit, iar magnetofonul – da, aveam și un Tesla „Sonet Duo” – era conectat la mufa de pick-up, gata să înregistreze.
Am capturat tot albumul, cu fâșâiturile și fading-ul specific recepției Europa Liberă din acea vreme.
De atunci, pentru o perioadă lungă, muzica a însemnat pentru mine aproape numai Pink Floyd și Emerson, Lake & Palmer.
Un moment amuzant din acea perioadă a fost când am participat în calitate de DJ mai mititel la o nuntă într-un sat din Bihor, am avut sarcina să pun muzică în pauzele pe care le lua orchestra. Plin de entuziasm, am pus Pictures at an Exhibition. Era să se spargă nunta.
Mai jos, vă invit să ascultați ambele variante, atât cea originală, cât și interpretarea celor de la Emerson, Lake & Palmer.
Și am să vă fac o mărturisire pentru care poate mulți mă vor condamna: se pare că în ciuda faptului că au trecut de atunci peste 50 de ani și acum îmi place mai mult varianta pe care o ascultam când aveam 14 ani.
