A trebuit să treacă 13 ani, pentru ca sportul timișorean să trăiască o nouă rușine. Vă mai aduceți aminte de Ionel Ganea, care îl lua de gât pe tușierul Dorin Mudura, la meciul Poli – Rapid?
Ei bine, de data aceasta, scenele nu au avut loc pe stadion, ci într-o sală de sport. Agresorul nu a fost un jucător, iar victima nu a fost un arbitru. Agresorul a fost antreenorul SCM Timișoara, George Buricea, iar victima un jucător.
Despre ce este vorba?
În minutul 24 al partidei CSM Vaslui – SCM Timișoara, la scorul de 10-9 pentru gruparea moldoveană, Timișoara este sancționată ca urmare a unei obstrucții a lui Zoran Nikolici. Ajuns pe bancă, jucătorul este certat de George Buricea, iar handbalistul încearcă să îi excplice tehnicianului că nu a obstrucționat, moment în care Buricea își împinge jucătorul în perete. Când Nikolici încearcă să se ridice, brațul stâng al lui Buricea pleacă spre jucător, moment în care secundul Andrei Păiuș și căpitanul Cristian Fenici intervin și îl îndepărtează pe Buricea de victimă.
Ceea ce s-a petrecut acolo este de-a dreptul revoltător. Antrenorul unei echipe de primă ligă, care, în același timp, este și selecționerul naționalei României își bruschează propriul jucător. Pentru că, în opinia sa, probabil, nu era suficient, antrenorul SCM Politehnica Timișoara i-a aplicat și o lovitură jucătorului său, Zoran Nikolici. Imaginile sunt ușor neclare și nu se vede dacă Buricea îl lovește pe Nikolici cu palma sau cu pumnul. Lovitură a fost. Indiscutabil. Că a fost palmă, că a fost pumn, gestul lui Buricea nu este incalificabil, ci descalificabil. Adică ar trebui urmat de o demitere imediată. Asta dacă antrenorul mai are o urmă de bărbăție și nu își prezintă cumva demisia.
Indiferent de sumele investite sau de ambițiile domnului Alexandru Dedu, Buricea ar trebui să plece. Locul huliganilor nu este pe stadioane, în săli de sport, cu atât mai puțin pe banca tehnică a unei echipe. Nu contează disciplina sportivă și nici eșalonul.
Cu toate că imaginile sunt cât se poate de clare, reacția managerului general al SCM Timișoara, Alexandru Dedu este la fel de halucinantă, pe pagina oficială a clubului. Ca și gestul lui Buricea. Fostul mare handbalist folosește cuvinte multe pentru a încerca să convingă opinia publică de faptul că acolo nu s-a întâmplat nimic. Toată lumea care a văzut imaginile spune clar că este vorba de o agresiune, inclusiv reprezentanții mass-media, doar Alexandru Dedu încearcă să prostească pe toată lumea. Ca să dea credibilitate propriilor spuse, Alexandru Dedu ne informează că a vorbit atât cu Buricea, cât și cu jucătorul. De parcă domnul Dedu era un Stevie Wonder autohton. Sau Rey Charles, dacă vă place mai mult.
Mai rămânea ca dl Dedu să spună că lumea nu a înțeles și că, de fapt, Buricea avea un conflict cu un țânțar care îl bâzâia agasant, iar Zoran Nikolici a fost dus de curenții creați.
Apare și poziția lui Buricea, care spune că într-un moment tensionat al jocului a avut o reacție regretabilă, dar susține că nu a fost vorba de violență la mijloc. Evident, intervine și victima, care spune că nu s-a întâmplat nimic. Sunt convins că George Buricea regretă incidentele, dar adevărații bărbați își asumă faptele și, mai ales, consecințele. Stresul și tensiunea unui meci nu pot fi invocate ca scuze.
Bănuiesc că domnul Pero Milosevic a avut și el tensiune și meciuri tensionate, când se află la retrogradare, dar nu a luat jucătorii la bătaie.
Dacă dl Dedu l-a adus pe Buricea și îi dă aproape 7000 de euro că să bumbăcească jucătorii, era mai ieftin să înființeze o secție de box.
Probabil că tot acest iureș nu se declanșa dacă nu venea comunicatul Federației Române de Handbal și, în cel mai pur stil românesc, se punea batista pe țambal. Că doar totul s-a petrecut între șef și subaltern. Iar dacă subalternul mai vrea salariul gras de la Timișoara și să și joace, trebuie să spună NU. Sigur, nu este exclus ca, totuși, batista pe țambal să se pună la Comisia de Disciplină.
Închei prin a spune că într-o țară civilizată, cu campionat civilizat, George Buricea NU mai era antrenorul SCM Politehnica Timișoara la ora aceasta.
Dar suntem în eterna și fascinanta Românie…
Un răspuns la “Locul huliganilor nu este pe banca tehnică”