În noaptea de 5 spre 6 decembrie, Sfântul Nicolae vine şi încarcă ghetele copiilor, cizmele sau bradul cu dulciuri, jucării şi daruri. Câțiva găsesc şi câte o nuieluşă dacă nu au fost cuminți.
Tradiţia îşi are originea în povestea personajului legendar şi mitic, care a existat cu adevărat în persoana arhiepiscopului-Sfântul Ierarh Nicolae-din Myra-Lichia (pe meleagurile Turciei de astăzi), persoană cu credinţă neţărmurită în Dumnezeu, care a trăit în secolul al IV-lea.
Lui Nicolae de Myra îi sunt atribuite numeroase fapte bune faţă de cei săraci şi năpăstuiţi, dar şi miracole, numele său traducându-se prin “biruitor de popor”.
Provenind dintr-o familie înstărită şi crescut în spiritul poveţei creştine „să împarţi averea săracilor”, la moartea părinţilor săi şi-a dăruit întreaga avuţie celor nevoiaşi.
Sfântul Nicolae nu este doar protectorul celor săraci, ci şi al copiilor, al marinarilor şi al victimelor judecăţilor nedrepte, fiind venerat în întreaga lume.
Una dintre cele mai cunoscute legende despre Moş Nicolae este povestea celor trei fete sărace, care neavând zestre nu puteau să se căsătorească şi urmau să fie vândute de tatăl lor unor bărbaţi înstăriţi.
Se spune că Sfântul Nicolae, aflându-le durerea, le-a aruncat fiecăreia pe geam, într-o noapte, câte un săculeţ de bani. Săculeţii au căzut fie în ciorapii puşi la uscat, fie în ghete. De aici este obiceiul ca darurile de Moş Nicolae să fie puse în ghetuţe.
sursa: historia.ro
