Sfântul Ierarh Nicolae, cel mai cunoscut şi iubit sfânt al Bisericii Ortodoxe, este cinstit pe 6 decembrie, ziua în care Sfântului Împărat Constantin cel Mare i-a apărut în vis, cerându-i să ierte trei tineri nevinovaţi. Sărbătoarea dedicată lui apare atât în calendarul creştin ortodox, cât şi în cel romano- şi greco-catolic.
Cei trei guvernatori locali, acuzaţi fără temei de complot împotriva împăratului, urmau să fie omorâţi a doua zi, însă acesta i-a eliberat. Atât ortodocşii, cât şi romano-catolicii îi aduc cinstire sfântului născut în jurul anului 280 şi trecut la cele veşnice în jurul anului 345. El a venit pe lume într-o familie bogată, în localitatea Patara, în provincia Lichia, din partea asiatică a Turciei de astăzi.
A învăţat viaţa duhovnicească de la unchiul său şi a impresionat încă din vremea tinereţii prin inteligenţă, blândeţe şi nobleţe sufletească. Pentru dreapta sa credinţă a fost prins şi întemniţat împreună cu alţi creştini. Om de o foarte mare cultură teologică, Sfântul Ierarh Nicolae este pus adesea alături de apostoli, iar minunile pe care le-a săvârşit încă din timpul vieţii l-au făcut să fie venerat de popor de la bun început.
Despre el se ştie că a salvat cetatea Mira de foamete, dar şi sufletele a două fete ce ar fi urmat să-şi scoată familia din sărăcie dând cinstea pe desfrânare, după ce le-a pus la fereastră câte o pungă cu bani. Sfântul ar fi salvat de la naufragiu, prin rugăciune, şi nişte marinari, iar de atunci aceştia îl onorează şi îl consideră ocrotitorul lor.
Datorită miracolelor pe care le-a înfăptuit, Sfântul Nicolae este cunoscut drept ocrotitor al celor acuzaţi pe nedrept, al comercianţilor şi al călătorilor, al fetelor nemăritate, al mireselor şi, în mod special, al copiilor. Toate aceste minuni, dar şi marea sa bunătate stau la baza convingerii că Moş Nicolae aduce daruri în noaptea de 5 spre 6 decembrie, mai cu seamă că Sfântul şi-a împărţit toată averea moştenită fără să păstreze nimic.
Tradiţii de Sfântul Nicolae
Există o seamă de tradiţii legate de sărbătoarea Sfântului Nicolae, cea mai răspândită rămânând, până în zilele noastre, cea a moşului omonim pe care toţi copiii îl aşteaptă cu nerăbdare în ajunul praznicului. Ei îşi pregătesc ghetuţele, lustruindu-le şi aşezându-le la uşi sau la ferestre, în speranţa că Moş Nicolae le va umple cu daruri. Cei care însă n-au fost cuminţi vor primi o nuieluşă, depre originile căreia circulă o sumă de legende.
La sate s-a perpetuat obiceiul ca în ziua de 6 decembrie feciorii să se organizeze în cete şi să-şi aleagă gazda unde vor merge pentru repetiţiile colindelor de Crăciun şi de Anul Nou. Din bătrâni aflăm că Sfântul Nicolae se mai serbează şi pentru ajutor la boli şi lovituri, dar şi pentru sprijin acordat în orice situaţii.
Totodată, în noaptea de Sfântul Nicolae, tradiţiile populare vorbesc şi despre ritualuri magice, farmece şi prognosticuri meteorologice. Astfel, se vor pune crenguţe de pomi fructiferi în apă, pentru a înflori până la Anul Nou, ocazie cu care se va afla rodul livezilor din anul ce urmează. Se spunea în bătrâni că iarna începe la Sfântul Niculai, când acesta trebuie să-şi scuture barba cea albă, cu alte cuvinte, trebuie neapărat să ningă. Dacă totuşi se întâmplă să nu cadă zăpada în această zi, se spune că Sfântul întinereşte.
sursa Renașterea Bănățeană