1783: A fost ridicat în aer cel de-al doilea balon cu aer cald construit de frații Montgolfier, având la bord trei pasageri: o rață, un cocoș și o oaie. Aterizarea s-a produs fără probleme, demonstrând ca și alte vietăți decât păsările pot suporta înalțimile. Primul balon, fără echipaj, a fost înalțat la 5 iunie 1783.
Trecuseră doar câteva luni de la primul zbor. Frații erau sceptici cu privire la trimiterea de oameni în balonul lor cu aer cald, deoarece nu cunoșteau efectele altitudinii mari asupra lor.
De aceea, înainte de a supune oamenii pericolelor necunoscute ale zborului într-un balon cu aer cald, inventatorii francezi au efectuat o cursă de probă, trimițând în aer o oaie, o rață și un cocoș.
Animalele nu au fost alese chiar la întâmplare. În timp ce fiziologia oilor era oarecum asemănătoare cu cea a omului, o rață care zboară înalt era o alegere sigură și era folosită ca control (dacă începea să zboare, ar însemna că pericolul era iminent și invers). În mod similar, cocoșul a fost introdus deoarece era o pasăre care nu zboară și putea fi folosit pentru analize științifice ulterioare.
Acest Montgolfiere special a fost numit „Aerostat Reveillon”, deoarece frații au beneficiat de ajutorul unui reputat producător francez de tapet pe nume Jean-Baptiste Reveillon. Avea 9 metri în diametru și era făcută din tafta și acoperită cu alaun pentru a o face rezistentă la foc. A prezentat chiar și decoruri aurii, semne zodiacale și soare; simbolizând monarhia franceză contemporană.
Oricine a fost cineva în Franța înainte de revoluție a ieșit la demonstrația din septembrie 1783 în curtea palatului regal. Dintre spectatori au făcut parte regele Ludovic al XVI-lea, soția sa Maria Antonieta și 130.000 de cetățeni francezi care au fost atrași de pură curiozitate asupra modului în care s-ar descurca animalele în coșul balonului.
Zborul de opt minute, care s-a încheiat în pădure, la o distanță de 3.2 km de palat, nu părea să fi făcut vreun rău trio-ului. „S-a considerat că nu au suferit”, a spus un comentariu de presă, „dar au fost, cel puțin, foarte uimiți.”
1870: Armata prusacă începe „Asediul Parisului”. Va dura 135 de zile.
Odată cu capturarea lui Napoleon al III-lea, guvernul celui de-al doilea Imperiu Francez s-a prăbușit și a fost declarată a treia Republică Franceză, condusă provizoriu de Guvernul de Apărare Națională. În ciuda faptului că forțele germane au ajuns și au asediat Parisul până la 19 septembrie 1870, noul guvern francez a pledat pentru continuarea războiului, ducând la încă patru luni de lupte, timp în care Parisul a fost asediat continuu. Cu orașul complet încercuit, garnizoana pariziană a încercat trei încercări de evadare nereușite, iar forțele germane au început o campanie de bombardament de artilerie. Odată cu atacul reînnoit al artileriei și o populație și garnizoană pariziană tot mai înfometată și bolnavă, Guvernul Apărării Naționale avea să încheie negocierile de armistițiu cu Confederația Germaniei de Nord la 28 ianuarie 1871. În timp ce armistițiul a dus la permisiunea imediată a transporturilor de alimente în oraș, capturarea capitalei lor și dezastrul războiului în sine vor avea un impact de lungă durată asupra populației franceze, a relațiilor franco-germane și a Europei în ansamblu. Înfrângerea Franței în război va duce direct la o Confederație germană de Nord victorioasă, care se va unifica cu statele germane de sud încă independente și va declara Imperiul German, precum și o populație pariziană nemulțumită și radicalizată care preia controlul Parisului și formează Comuna din Paris.
1893: Prin Legea Electorală, promulgată de guvernatorul insulei, femeile din Noua Zeelandă primesc dreptul de vot.
1934: Bruno Hauptmann este arestat pentru răpirea și uciderea copilului lui Charles Lindbergh.
În data de 1 martie 1932, Charles Lindbergh Jr., fiul celebrului pilot Charles Lindbergh și Anne Morrow Lindbergh, a fost răpit din casa familiei lor din Hopewell, New Jersey. Copilul avea doar 20 de luni în momentul răpirii. A fost unul dintre cele mai cunoscute și șocante cazuri de răpire din istoria Statelor Unite.
Răpitorii au cerut o răscumpărare de 50.000 de dolari pentru eliberarea copilului. Charles Lindbergh a plătit suma, dar copilul nu a fost întors în siguranță. În cele din urmă, pe 12 mai 1932, trupul neînsuflețit al lui Charles Lindbergh Jr. a fost găsit într-o zonă de pădure, la aproximativ 5 mile distanță de locuința familiei.
Ancheta a dus la arestarea și procesul lui Bruno Hauptmann, un cetățean german stabilit în Statele Unite. Pe baza probelor și așa-numitelor „bani marcați”, Hauptmann a fost condamnat la moarte în 1935 pentru răpirea și uciderea lui Charles Lindbergh Jr. Procesul a fost intens mediatizat și a stârnit controverse în legătură cu probabilitatea vinovăției lui Hauptmann.
Hauptmann a fost executat pe scaunul electric în data de 3 aprilie 1936.
1946: Se fondează Consiliul Europei în urma unui discurs ținut de Winston Churchill la Universitatea din Zürich.
Churchill, în acel discurs emblematic, a vorbit despre necesitatea unei noi ordini europene, bazată pe colaborare și pace. A subliniat importanța reconcilierii și unificării statelor europene după devastarea și distrugerile provocate de cel de-al Doilea Război Mondial.
Acest apel a găsit ecou în inimile multor lideri și politicieni europeni, iar rezultatul a fost înființarea Consiliului Europei. Scopul principal al Consiliului a fost să promoveze democrația, drepturile omului și cooperarea între statele europene, pentru a preveni conflicte și pentru a asigura prosperitatea și stabilitatea pe continent.
1982: Scott Fahlman postează pentru prima dată emoticoanele 🙂 și 🙁 într-un mesaj.
Scott Elliot Fahlman (n. 21 martie, 1948, în Medina, Ohio, SUA) este un informatician la Universitatea Carnegie Mellon. Este cunoscut pentru munca sa de pionierat în planificare automată, rețele semantice, rețele neuronale (algoritmul Cascade correlation) și la limbajul Common Lisp (în special la CMU Common Lisp).
A considerat că folosirea smiley-urilor va ajuta persoanele participante la o conversație online să distingă glumele de textele serioase. A propus utilizarea semnelor 🙂 și 🙁 pentru acest scop. Mesajul originar a fost postat la 19 septembrie 1982:
19-Sep-82 11:44 Scott E Fahlman 🙂
From: Scott E Fahlman <Fahlman at Cmu-20c>
I propose that the following character sequence for joke markers
🙂
Read it sideways. Actually, it is probably more economical to mark
things that are NOT jokes, given current trends. For this, use
🙁
El nu a fost primul utilizator de emotigrame. Un simbol similar a fost folosit într-un articol din Reader’s Digest în mai 1967
1983: Federația Sfântul Cristofor și Nevis își câștigă independența față de Regatul Unit.
Federația Sfântul Kitts și Nevis (engleză Federation of Saint Kitts and Nevis sau Federation of Saint Christopher and Nevis – ambele denumiri oficiale) este o țară insulară care se întinde pe două insule din arhipelagul Antilele Mici, între Marea Caraibelor și Oceanul Atlantic. Este cel mai mic stat de pe continentele americane atât din punct de vedere al suprafeței cât și al populației.
1995: The Washington Post și The New York Times au publicat pentru prima oară Manifestul teroristului Ted Kaczynski.
Theodore Kaczynski (n. 22 mai 1942, Chicago, Illinois – d. 10 iunie 2023, Comitatul Durham, Carolina de Nord), cunoscut și ca Unabomber, a fost un matematician american și critic social opozant al industrializării, care a dus o campanie de atentate cu bombă prin poștă. Dovedind o inteligență extraordinară încă din copilărie, Kaczynski a absolvit la Harvard, apoi și-a luat doctoratul în matematică la Universitatea din Michigan. La vârsta de 25 de ani a devenit asistent universitar la Universitatea din California, Berkley, dar a renunțat la acest post doi ani mai târziu.
În 1971 s-a izolat într-o cabană fără electricitate și apă curentă în Lincoln, Montana, unde a început să învețe tehnici de supraviețuire într-o încercare de a deveni independent.
Între 1978 și 1995 Kaczynski a trimis un număr de 16 bombe având ca țintă oameni din cadrul universităților și transporturilor aeriene, omorând 3 persoane și rănind alte 23. Kaczynski a trimis o scrisoare ziarului The New York Times în data de 24 aprilie 1995 promițând că „renunță la terorism“ dacă cele două ziare, The Times și The Washington Post, îi vor publica manifestul. În cadrul acestui manifest, intitulat „Societatea industrială și viitorul ei“, acesta susținea că atentatele au fost doar o măsură extremă, dar necesară, pentru atragerea atenției asupra eroziunii libertății omenești, din cauza avansului tehnologic și al implicațiilor care rezultă din acesta. Soluția propusă constă în distrugerea completă a întregii societății tehnico-industriale și revenirea la stadiul primitiv și comunal al vieții.
În urma unei ample acțiuni derulate de FBI pentru capturarea lui, acesta a fost prins în final după ce fratele lui Ted, David, i-a recunoscut stilul literar publicat în ziar. Ca să evite condamnarea la moarte, Kaczynski a pledat vinovat, ispășind sentința de condamnare pe viață în închisoarea de maximă siguranță Admax din statul Colorado.
Cine este curios poate citi întregul text al manifestului aici: https://ia601409.us.archive.org/18/items/IndustrialSocietyAndItsFuture-TheUnabombersManifesto/IndustrialSocietyAndItsFuture-theUnabombersManifesto_text.pdf
