1773: În provincia britanică Province of Massachusetts Bay, devenită ulterior statul american Massachusetts, în rada portului Boston, coloniști distrug prin scufundare o mare cantitate de încărcături de ceai. Evenimentul, cunoscut ca Boston Tea Party devine una din scânteile Revoluției americane (1776 – 1784).
Evenimentul a fost organizat în portul Boston, Massachusetts, de către membri ai comunității locale, inclusiv de către membrii grupării „Sons of Liberty” (Fiilor Libertății), o organizație ce milita pentru drepturile coloniștilor și împotriva măsurilor impuse de guvernul britanic. Acești coloniști au fost înfuriați de Legea Ceaiului din 1773, care a acordat Companiei Indiilor de Est britanice un monopol asupra vânzării de ceai în colonii și a impus taxe considerabile.
În acea seară, un grup de coloniști, îmbrăcați în costume indiene pentru a-și ascunde identitatea, s-au îmbarcat clandestin pe trei nave comerciale britanice ancorate în portul Boston. Aceste nave erau Beaver, Eleanor și Dartmouth, încărcate cu ceai. Membrii „Boston Tea Party” au aruncat în mare întreaga încărcătură de ceai de pe acele nave, în semn de protest împotriva taxelor nedrepte impuse de guvernul britanic. S-au aruncat aproximativ 342 de cufere de ceai în apă.
Acest act de sfidare a fost un moment important în contextul luptei coloniștilor americani pentru independență și a declanșat ulterior mai multe evenimente care au condus la Războiul de Independență al Statelor Unite. Guvernul britanic a răspuns prin adoptarea unor măsuri severe împotriva coloniștilor, inclusiv prin înăsprirea controlului și aplicarea de sancțiuni aspre împotriva orașului Boston. Cu toate acestea, acest eveniment a consolidat și mai mult determinarea coloniștilor americani de a lupta pentru independență și libertate față de dominația britanică.
1918: Decret privind exproprierea pământului. Începutul reformei agrare (între 1918-1921 s–au expropriat de la vechii proprietari aproximativ 6 milioane ha de pamânt ce au fost împărțite țăranilor, modificându–se astfel structura proprietății în noua Românie).
1938: Este înființat partidul Frontul Renașterii Naționale, sub conducerea regelui Carol al II-lea. După alegerile din iunie 1939, câștigate de FRN, devenit partid unic, un decret-lege cerea tuturor deputaților și senatorilor să poarte uniforma FRN și să presteze juramânt de credință regelui.
FRN în sine a fost creat ca primul partid monopolist din istoria României, prin Decretul regal din 15 decembrie 1938. Legislația a proclamat că, din oficiu, toți membrii Consiliului Regal erau membri ai acestuia, în timp ce toți cetățenii cu vârsta peste 20 de ani ar putea solicita aderarea; prin lege, persoanele care s-au angajat în orice altă activitate politică s-au confruntat cu privarea de drepturile lor civile timp de cel mult 5 ani. Scriind la acea vreme, Călinescu a definit FRN ca „în principal o mișcare spirituală”, proclamând obiectivele FRN de „restabilire a drepturilor statului, a părților sale naturale”, „promovarea intereselor generale ale colectivității” și „[oferind ] viața un sentiment de valoare morală „.
În mai 1939, legea electorală a suferit schimbări drastice: vârsta de vot a fost ridicată la 30 de ani, alegătorii trebuiau să fie alfabetizați și angajați într-unul din cele trei domenii (agricultură și muncă manuală, comerț și industrie, profesii intelectuale) și noi incinte, mai puține au fost întocmite (11 în total, reprezentând cele 10 noi ținuturi și București). Senatul, ai cărui membri eligibili puteau fi votați în funcție doar de membri de rang înalt ai corporațiilor sau breslelor (bresle), cuprindea un număr de membri pe viață (pe lângă cei care dețineau deja funcția până la adoptarea legii, aceștia erau lideri religioși și diverși membri ai Casei Hohenzollern-Sigmaringen – un loc era rezervat lui Mihai, moștenitorul tronului și „Marele Voievod al Alba Iuliei”, de la data majorării sale)
Regimul lui Carol a fost, în general, privit ca superficial fascist și susținut de Regatul Unit și Franța ca un mijloc de a prezenta o linie de apărare împotriva nazismului din Balcani (presa occidentală a susținut, în general, o viziune simpatică asupra FRN). Frontul a adoptat simboluri și discursuri fasciste. După ianuarie 1939, membrii partidului purtau uniforme (bleumarin sau alb), cu diverse pălării ceremoniale. Salutul roman era un salut obligatoriu.
Încă din anii existenței sale, FRN și guvernul său au fost ținta ridicolului, iar ideologia lor a fost descrisă drept „fascism de operetă”. După ce a participat la o sesiune a Parlamentului din 1939, Martha Bibescu a batjocorit cu vederea uniformelor:
„Este o grădină de crini și margarete, un parlament colonial. […] Argetoianu arată ca un elefant alb. ca orice lucru care necesită dezinfectare.”
1945: Conferința miniștrilor Afacerilor Externe ai URSS, SUA și Marii Britanii. În privința României, Conferința hotărăște recunoașterea guvernului condus de Petru Groza, dar cere includerea câte unui reprezentant al PNL și PNȚ precum și organizarea de alegeri libere.
1989: Revoluția Română la Timișoara. De la nemulțumiri locale (hotărârea judecătorească după care pastorul reformat Laszlo Tokes urma să fie strămutat în altă localitate), se ajunge la revendicări pe plan politic. Timișorenii se strâng în față bisericii reformate unde slujea Laszlo Tokes. În noaptea de 16 spre 17 decembrie au loc confruntări între manifestanți și forțele de ordine.
