109: Împăratul roman Traian inaugurează Aqua Traiana , un apeduct care canalizează apa din Lacul Bracciano , la 40 de kilometri (25 mile) nord-vest de Roma.
1374: O izbucnire bruscă a Dansului Sfântului Ioan îi face pe oamenii de pe străzile din Aachen , Germania, să experimenteze halucinații și să înceapă să sară și să se zvâcnească incontrolabil până când se prăbușesc de epuizare.
Această izbucnire nu a fost un caz izolat; similarități au fost observate și în alte orașe europene în acea perioadă, fenomenul fiind cunoscut și sub denumirea de „manie dansantă” sau „coreomanie”. Oamenii afectați de această tulburare inexplicabilă păreau să fie într-o stare de extaz sau frenezie religioasă, iar explicațiile pentru acest fenomen au variat de la posibile cauze naturale, cum ar fi otrăvirea cu ergot (un fung care crește pe grâu și poate cauza halucinații), până la teorii spirituale sau psihologice.
În acele vremuri, oamenii credeau adesea că astfel de fenomene erau cauzate de influențe supranaturale sau demonice. Cu toate acestea, în zilele noastre, cercetătorii sugerează că astfel de izbucniri de comportament colectiv ar putea fi explicate prin intermediul fenomenelor psihologice de masă, cum ar fi isteria în masă sau tulburările psihogene colective.
1441: A fost fondat Colegiul Eton – școală publică pentru băieți, localizată în Anglia.
1497: John Cabot declară Canada de Est drept proprietate a Angliei.
1509: Henric al VIII-lea este încoronat rege al Angliei.
1812: Armata lui Napoleon Bonaparte invadează Rusia.
În anii premergători invaziei, Napoleon a dominat Europa și a impus un sistem de alianțe și state-client care formau ceea ce era cunoscut drept „Sistemul Continental”. Acest sistem avea scopul de a bloca comerțul britanic, un inamic constant al Franței. Cu toate acestea, Rusia, condusă de Țarul Alexandru I, a început să încalce acest blocaj, ceea ce a dus la tensiuni crescânde între cele două națiuni.
Napoleon a mobilizat o armată uriașă, cunoscută sub numele de „La Grande Armée”, compusă din aproximativ 600.000 de soldați din diverse națiuni europene. Aceasta era una dintre cele mai mari armate adunate vreodată și a inclus unități din Franța, Italia, Germania, Polonia și alte state aliate.
Trecerea Nemanului (24 iunie 1812): Invazia a început cu trecerea râului Neman, granița dintre Imperiul Rus și Ducatul Varșoviei. Napoleon a sperat să ducă o campanie rapidă, să înfrângă armata rusă și să forțeze o pace favorabilă.
Rușii au adoptat o strategie de retragere și distrugere a resurselor, lăsându-l pe Napoleon fără hrană și provizii. În timp ce armata franceză avansa, rușii ardeau sate, culturi și provizii pentru a împiedica aprovizionarea inamicului.
Bătălia de la Borodino (7 septembrie 1812): Aceasta a fost una dintre cele mai sângeroase bătălii ale campaniei. Armata lui Napoleon a înfruntat armata rusă într-o bătălie indecisă din punct de vedere strategic, dar cu pierderi grele pentru ambele părți. Deși francezii au câștigat bătălia, nu au reușit să distrugă armata rusă.
După ce a ocupat Moscova în octombrie 1812, Napoleon a așteptat ca țarul să capituleze, dar Alexandru I a refuzat să negocieze. În curând, Napoleon s-a confruntat cu lipsuri severe de resurse și cu iarna rusească care se apropia rapid.
Retragerea din Moscova a început în octombrie 1812 și s-a transformat într-o catastrofă. Soldații francezi, slab echipați pentru iarnă, au suferit de foame, frig și atacuri constante din partea partizanilor ruși.
În noiembrie 1812, armata lui Napoleon a încercat să traverseze râul Berezina. Deși o parte a armatei a reușit să scape, mii de soldați au murit înecați, congelați sau în luptă.
Din cei 600.000 de soldați inițiali, doar aproximativ 100.000 s-au întors din Rusia. Campania din Rusia a marcat începutul declinului imperiului lui Napoleon. Înfrângerea catastrofală a slăbit puternic armata franceză și a încurajat națiunile europene să formeze noi coaliții împotriva lui Napoleon, ducând în cele din urmă la abdicarea sa în 1814.
1901: Are loc, la Paris, prima expoziție de pictură a spaniolului Pablo Picasso.
1948: Blocada Berlinului: Reforma monetară, ce urma să introducă o singură monedă pentru cele trei zone occidentale de ocupație, a provocat blocada totală asupra Berlinului de Vest, de către sovietici, care au întrerupt complet comunicațiile cu zona occidentală pe uscat și pe apă; de la 26 iunie 1948, pentru aprovizionarea orașului, a început să funcționeze un „pod aerian” american.
Blocada Berlinului, cunoscută și sub numele de Blocada Berlinului de Vest, a fost un eveniment major în timpul Războiului Rece, desfășurat între 24 iunie 1948 și 12 mai 1949. Aceasta a fost prima criză internațională majoră din perioada postbelică și a marcat o etapă crucială în divizarea Europei între Estul comunist și Vestul capitalist.
După înfrângerea Germaniei în Al Doilea Război Mondial, țara a fost împărțită în patru zone de ocupație controlate de Statele Unite, Marea Britanie, Franța și Uniunea Sovietică. Capitala Berlin, situată adânc în zona de ocupație sovietică, a fost și ea împărțită în patru sectoare. Tensiunile dintre aliații occidentali și Uniunea Sovietică au început să crească pe măsură ce fiecare parte încerca să-și consolideze influența în Europa postbelică.
Pe 24 iunie 1948, Uniunea Sovietică a blocat toate rutele terestre și fluviale care duceau către Berlinul de Vest, în încercarea de a forța Aliații occidentali să renunțe la sectoarele lor din oraș. Blocada a fost răspunsul sovietic la introducerea unei monede noi, marca germană occidentală (Deutsche Mark), în zonele de ocupație occidentală, inclusiv în Berlinul de Vest. Soveticii se temeau că această măsură ar consolida economia Germaniei de Vest și ar duce la unificarea părților ocupate de occidentali într-un stat puternic și capitalist.
Aliații occidentali, în special Statele Unite și Marea Britanie, au răspuns prin organizarea unui pod aerian masiv, cunoscut sub numele de „Airliftul de la Berlin” (Berlin Airlift). În loc să cedeze presiunii sovietice, Aliații au început să transporte provizii vitale în Berlinul de Vest prin aer. Între 26 iunie 1948 și 30 septembrie 1949, avioanele occidentale au efectuat peste 200.000 de zboruri, transportând aproximativ 2,3 milioane de tone de alimente, cărbune și alte provizii esențiale.
Blocada s-a încheiat pe 12 mai 1949, când sovieticii au ridicat restricțiile asupra rutelor terestre către Berlinul de Vest. Blocada a eșuat în obiectivul său de a forța Aliații occidentali să părăsească Berlinul, consolidând în schimb determinarea acestora de a menține prezența în oraș. În plus, cauzele care au dus la crearea blocadei și blocada în sine au contribuit la crearea a două state germane separate: Republica Federală Germania (Germania de Vest) și Republica Democrată Germană (Germania de Est).
1983: Yasser Arafat este expulzat din Damasc, Siria.
