Este amuzant să citești un articol despre China comunistă scris în cel mai autentic stil al ședințelor de partid de la noi, dinainte de 1989.
Cine a prins vremurile acelea recunoaște imediat construcția.
Mai întâi se prezentau realizările. Am făcut, am dres, am depășit planul, am îndeplinit obiectivele, colectivul nostru a demonstrat încă o dată…
După care vorbitorul își dregea glasul, își aranja hârtiile și devenea grav:
— Dar, tovarăși, trebuie să recunoaștem că am avut și lipsuri.
Tovarășul Ilie de la sculărie realizase un număr mai mare decât cel planificat de rebuturi la bucșele de 40 × 25. La magazie se găsiseră trei șuruburi fără documente justificative. Iar cineva plecase cu șapte minute înainte de terminarea programului, sub pretextul insuficient fundamentat că trebuia să-și ia copilul de la grădiniță.
În multe articole despre China întâlnim astăzi aceeași nevoie de a încheia cu o mustrare.
Autorul enumeră lucruri impresionante, dar parcă se teme că cititorul ar putea rămâne cu o impresie prea bună.
Așa că, după ce ne spune ce au construit chinezii, simte obligația să ne amintească apăsat că trebuie să existe și ceva fundamental greșit în toată povestea.
Prea multe camere pe străzi, camerele de supraveghere sunt bune la Londra, unde sunt folosite pentru siguranța populației, dar nu la Beijing unde ni se spune că sunt folosite pentru supravegherea populației de către PCC, chinezii au ocupat Tibetul – uitându-se să se menționeze că majoritatea populației de ecolo era formată practic din niște sclavi exploatați de o minoritate care îi ținea în lanțuri, și răul suprem, partidul de la putere nu este cel conservator, nici cel democrat, nici liberali ci Partidul Comunist Chinez.
Altfel, Doamne ferește, s-ar putea întreba cineva dacă nu avem și noi ceva de învățat.
China a trecut, în câteva decenii, de la sărăcie masivă la statutul de mare putere industrială și tehnologică.
Țin minte o frază dintr-un interviu din anii ’80, în care Deng Xiaoping spunea că principala lui grijă este să asigure un bol de orez în fiecare dimineață pentru fiecare chinez.
Potrivit unui raport al Băncii Mondiale, în aproximativ patruzeci de ani aproape 800 de milioane de oameni au ieșit din sărăcia extremă.
Nu din sărăcia definită prin lipsa ultimului model de telefon, ci dintr-o lipsă severă a mijloacelor de trai.
Opt sute de milioane de oameni.
Cifra merită citită de două ori înainte să trecem la rebuturile tovarășului Ilie.
Desigur, ieșirea din sărăcia extremă nu înseamnă că toți acești oameni au devenit bogați.
Dar înseamnă o schimbare uriașă a vieții lor. Pentru omul care nu avea suficient nici pentru nevoile elementare, progresul se măsoară în lucruri foarte concrete, cu mult înainte să ajungă subiect de dezbatere ideologică.
Și în sănătate există un rezultat care merită privit serios: Organizația Mondială a Sănătății arată că sistemul de asigurare medicală de bază acoperă peste 95% din populația Chinei. Asigurarea nu înseamnă că orice tratament este gratuit sau că toate spitalele sunt la fel de bune, dar extinderea ei la o asemenea populație este o realizare majoră.
Asemenea rezultate nu apar numai pentru că un conducător ține un discurs frumos sau pentru că niște politicieni mai impun o tax de 15 lei. Au nevoie de organizare, de investiții, de administrație capabilă să ducă un proiect mai departe decât următoarea conferință de presă.
Poate aici este una dintre lecțiile cele mai interesante ale Chinei: dezvoltarea a fost tratată ca o sarcină care trebuie îndeplinită.
La noi, uneori, pare că sarcina este să explicăm de ce nu se poate.
Nu se poate construi. Nu se poate organiza. Nu se poate finanța. Nu se poate interveni, fiindcă s-ar supăra piața.
Piața aceasta este o creatură foarte sensibilă: poate suporta liniștită oameni fără locuință, dar se tulbură imediat dacă statul încearcă să le asigure una.
Iar experiența chineză ar trebui să-i pună pe gânduri și pe cei care cred că orice succes economic are o singură rețetă.
Reformele, inițiativa privată și trecerea spre o economie de piață au avut un rol esențial în transformarea țării. Banca Mondială descrie tocmai această schimbare, împreună cu industrializarea și urbanizarea, ca parte a explicației rezultatelor.
Prin urmare, discuția interesantă începe acolo unde se termină etichetele.
Ce trebuie să facă statul? Ce poate face mai bine întreprinzătorul? Unde este utilă concurența și unde ajunge să exploateze nevoia omului?
Pentru că există o diferență între a cumpăra o pereche de pantofi și a avea nevoie de o operație.
Pantofii îi mai poți amâna. Cu operația negociezi mai greu.
Tot așa, un copil nu poate să-și amâne educația până când veniturile familiei devin suficient de interesante pentru furnizorul de servicii.
Iar omul fără locuință nu doarme într-un grafic care demonstrează sănătatea pieței imobiliare.
Aici ar merita construit un model pe care și alții să-l încerce: statul să garanteze accesul efectiv la sănătate, educație, hrană suficientă și o locuință decentă, iar economia privată să aibă spațiu să producă, să inventeze, să concureze și să câștige.
Să garanteze înseamnă să răspundă pentru rezultat. Poate construi direct, poate finanța servicii, poate colabora cu firme, poate sprijini oamenii care au nevoie. Dar, la sfârșit, trebuie să existe medicul, școala, masa și acoperișul.
Drepturile scrise frumos într-un document nu țin nici de foame, nici de cald.
Iar peste această temelie poate funcționa o economie privată cât se poate de vie. Restaurante, ateliere, fabrici, magazine, programe informatice, saloane de tatuaj sau pentru mărit sânii, divertisment, invenții. Cine vrea să facă o afacere să o facă. Cine produce ceva bun să câștige. Cine dorește lux sau parcare garantată să și le cumpere.
Un venit mai mare poate să-ți aducă o casă mai mare. Ar fi însă firesc ca venitul mic să nu te condamne la lipsa oricărui acoperiș.
China nu a rezolvat perfect toate aceste probleme și nici nu aplică întocmai modelul descris aici.
Dar amploarea transformării sale ne dă un motiv serios să studiem ce a funcționat și să folosim lecțiile utile. Putem face asta păstrând libertatea de a critica puterea și de a cere socoteală administrației.
Poate că nu ar fi o soluție proastă să încerce și alții o societate în care statul răspunde pentru nevoile fundamentale, iar inițiativa privată construiește deasupra lor prosperitate.
O societate în care existența omului are o temelie sigură, înainte să devină oportunitatea de afaceri a altcuiva.
Iar dacă tovarășul Ilie mai face niște bucșe rebut, să vedem ce s-a întâmplat la strung. Nu să folosim bucșele lui ca dovadă că opt sute de milioane de oameni ar fi trebuit să rămână săraci.
(Foto: cetățean din Tibet din vremea când acesta era „liber”)
***
Premiul Nobel pentru Chimie 2026, acordat cercetătorilor Henri Kagan și Kenso Soai.
Cercetările celor doi laureați au contribuit la rezolvarea unei enigme care i-a preocupat pe chimiști timp de peste un secol: modul în care poate apărea spontan homochiralitatea, o proprietate fundamentală a chimiei vieții. Descoperirile au devenit importante inclusiv pentru dezvoltarea reacțiilor utilizate în fabricarea medicamentelor.
Acum 50 de ani, China era în ruine.
Pe 6 octombrie 1976, patru dintre cei mai radicali lideri ai Partidului Comunist Chinez erau arestați la Beijing, scrie Il Post. Printre ei se afla Jiang Qing, văduva lui Mao Zedong. Arestarea „Bandei celor patru” a marcat sfârșitul Revoluției culturale, unul dintre cele mai traumatizante capitole din istoria Chinei moderne.
Cincizeci de ani mai târziu, contrastul este uriaș. China este una dintre cele mai mari economii ale lumii și un centru industrial și tehnologic global. Cum a fost posibilă această transformare și cât din succesul economic actual poate fi atribuit conducerii comuniste de după Mao?
Voi știați cât de spectaculoase sunt prezentările de la Premiul Nobel? Omul acesta m-a făcut să mă îndrăgostesc de una dintre cele mai „urâte” materii de la școală
Site-ul Nobel s-a reparat, uitați-vă la prezentările astea. Le-aș face obligatorii în orice sală de clasă.
Prăbușire a coletelor ieftine din China, după introducerea taxei europene: În România numărul livrărilor și încasările bugetului au scăzut cu 72%
Numărul coletelor de valoare mică provenite din afara Uniunii Europene și livrate în România s-a prăbușit în ultimele luni, scăderea accelerându-se puternic după intrarea în vigoare, la 1 iulie, a noii taxe vamale europene. În august au mai intrat în România doar aproximativ 695.000 de colete extracomunitare cu o valoare sub 150 de euro, cu […]
Atenționare de la șeful ANAF: Vedem absolut tot, viața fiecărui contribuabil
Președintele ANAF, Adrian Nicușor Nica, atrage atenția că bunurile cumpărate pe firmă pot fi sechestrate pentru datorii. Nica a declarat miercuri, în emisiunea „Harta de impact”, că bunurile achiziționate pe firmă, inclusiv cadourile pentru persoane dragi, pot fi sechestrate dacă societatea are datorii la stat. El a explicat că orice bun cumpărat pe firmă devine proprietatea acesteia și poate fi pus sub sechestru pentru datoriile ei.
Piața Romanilor din Timișoara a intrat în șantier.
Piața Romanilor din Timișoara a intrat în șantier. În această perioadă sunt înlocuite conductele vechi și uzate ale rețelei de termoficare, într-o nouă etapă a proiectului de regenerare urbană din zona Traian.
Lucrările fac parte dintr-un proiect mult mai amplu, prin care Primăria Timișoara vrea să transforme zona istorică a cartierului Fabric. Intervențiile se desfășoară în mai multe puncte, iar infrastructura edilitară este una dintre primele etape.
În Piața Romanilor sunt schimbate acum conductele de termoficare. În paralel, pe Bulevardul 3 August 1919 se lucrează la noua linie de tramvai. Abia după finalizarea acestor intervenții va începe amenajarea propriu-zisă a spațiilor publice.
Un nou șantier în zona Gării de Nord, la finalul lunii.
Primăria Timișoara anunță o nouă etapă de reabilitare a bulevardului Republicii, programată între 24 octombrie și 1 noiembrie, în vacanța școlară. Traficul va fi deviat pe contrasens.
RETIM a promis 137.
Curtea de Conturi a găsit peste 18 milioane de lei în investiții RETIM nerealizate sau nedovedite, pe care ADID Timiș nu le-a verificat. Din 137.485 de pubele promise, s-au găsit 18.554.
Viceprimarul Lațcău nu exclude o majorare a prețului gigacaloriei produse de Colterm
Timișorenii care sunt conectați la sistemul centralizat de încălzire ar trebui să fie pregătiți pentru o eventuală majorare a prețului practicat la acest serviciu, spune viceprimarul Ruben Lațcău. O altă greutate pentru buzunarul cetățeanului la plata căldurii ar putea fi și oprirea momentană a plății căldurii în două… rate, dar situația va fi doar una…
Ce facem astăzi, 8 octombrie 2026, în Timișoara?
Joi, 8 octombrie, puteți participa la un atelier de căsuțe de ceramică, să mergeți la concerte sau să vizitați diverse expoziții.
