Dacă ar fi să ne batem capul — nu prea tare, că riscăm să stricăm liniștea generală — cu ce spune Georges-Henri Soutou în „Marea ruptură. De la căderea Zidului la războiul din Ucraina”, atunci răspunsul în privința lui Vladimir Putin pare, la prima vedere, aproape banal: omul n-a făcut decât să încerce să pună puțină ordine în haosul post-sovietic.
Un haos deloc metafizic, ci cât se poate de concret, moștenit din epoca Boris Elțin — acea tranziție bruscă de la socialism la capitalism, unde „piața liberă” a însemnat, pentru mulți, libertatea de a fi jefuiți legal.
Dar problema interesantă nu e Rusia.
Rusia e doar personajul negativ convenabil, ca într-un film prost unde știm finalul din primele 10 minute.
Problema reală e că Occidentul — și mai ales locomotiva lui, Statele Unite ale Americii — nu mai este ceea ce era până la începutul anilor ’90.
Atunci vindea un produs atrăgător: libertate, prosperitate, democrație.
Astăzi ambalajul e același, dar conținutul… la fel ca țigările americane, nu mai e ce a fost odată.
Libertățile individuale în teorie sunt acolo.
În practică, vin cu instrucțiuni, control, restricții, algoritmi și, uneori, cu un „nu ai voie” spus pe un ton foarte democratic.
Și atunci apare întrebarea incomodă: chiar Vladimir Putin este cel care a destabilizat lumea?
Pentru că, dacă ne uităm fără ochelari ideologici, tabloul devine mai complicat decât ne place să credem.
Da, Rusia a intervenit militar după 1990 — în Cecenia, în Georgia, în Ucraina sau prin anexarea Crimeei.
Aceste acțiuni au încălcat norme internaționale și au generat suferință reală. A le minimaliza ar fi o greșeală.
Dar nici a le scoate din context nu ajută.
Crimeea, de exemplu, nu este un teritoriu neutru din punct de vedere istoric sau strategic.
A fost integrată în Imperiul Rus încă din 1783, a rămas profund legată de Rusia în perioada sovietică și a fost transferată administrativ Ucrainei în 1954.
După 1991, a rămas parte a Ucrainei, dar cu o populație majoritar rusofonă și cu o importanță militară esențială prin baza navală de la Sevastopol, unde Rusia își menținea Flota Mării Negre în baza unor acorduri bilaterale.
Criza din 2014 nu a apărut din senin.
Schimbarea de putere de la Kiev, în urma protestelor Euromaidan, a fost percepută diferit în interiorul Ucrainei: pentru unii, o revoluție democratică; pentru alții, o ruptură forțată, accelerată și susținută extern.
În regiunile rusofone, inclusiv în Crimeea, au existat temeri reale — unele justificate, altele amplificate politic — privind direcția noului stat ucrainean.
Concluzia incomodă este că avem simultan două lucruri adevărate:
Rusia a încălcat dreptul internațional.
Dar criza care a dus la acel moment a avut mai mulți factori, interni și externi.
Iar de aici apare diferența esențială, adesea ignorată.
Una este o politică de forță concentrată în principal în spațiul ex-sovietic, justificată de Moscova prin argumente de securitate și influență regională.
Alta este intervenția militară la scară globală, în state aflate la mii de kilometri distanță, în numele unor principii universale.
Or, dacă ne uităm la ultimele decenii, intervențiile din Irak, Afganistan, Libia sau Serbia — precum și agresiunile mai recente asupra unor state precum Venezuela sau Iran — au aparținut în principal Statelor Unite și aliaților săi.
Rezultatele sunt vizibile: regimuri schimbate, dar și state fragile, conflicte prelungite și regiuni destabilizate pe termen lung.
A spune că toate aceste acțiuni sunt identice ar fi fals.
A spune că unele sunt perfect legitime, iar altele absolut inacceptabile, fără nicio nuanță, este la fel de problematic.
Asta nu transformă Rusia într-un actor benign.
Dar nici nu face din Occident un arbitru inocent.
Și aici apare ironia fină a istoriei: fiecare tabără invocă ordinea internațională, dar o interpretează în funcție de propriile interese.
Occidentul, care se prezintă ca garant al acestei ordini, a ajuns uneori să o submineze prin propriile intervenții.
Rusia, care o contestă, o încalcă atunci când îi convine.
Așa că poate întrebarea corectă — pe care profesorii de la Sorbona și, în general, intelectualii onești ar trebui să și-o pună — nu este doar „Ce vrea Putin?”, ci și „Cum a ajuns sistemul internațional în punctul în care astfel de conflicte devin inevitabile?”
Pentru că, dacă nu înțelegem asta, riscăm să confundăm cauza cu efectul și să tratăm simptomele ca fiind boala.
Între timp, lumea merge înainte, libertățile se subțiază elegant, iar noi continuăm să fumăm liniștiți din pachetul nostru de „valori occidentale”, convinși că aroma e aceeași ca odinioară.
Cine a fumat și la începutul anilor ’90 știe că nu mai e.
***
Șeful Pentagonului: Nu avem arme de dat Ucrainei
Arsenalele de arme avansate ale Statelor Unite sunt încă epuizate din cauza administrației fostului președinte Joe Biden și nu își pot permite să le trimită în Ucraina, a declarat ministrul de război Pete Hegseth. „În ceea ce privește munițiile exclusive, vom fi reumplute mai repede decât și-a imaginat cineva”, a spus el la o conferință […]
Cât costă o zi de război în Iran? Fiecare rachetă reprezintă o universitate care nu s-a mai construit, o pădure care nu a mai fost salvată
Războiul, în formele sale moderne, a încetat de mult să fie doar o confruntare de voințe politice, devenind un mecanism financiar de o dimensiune aproape ireală. Cifrele vehiculate în conflictele actuale depășesc capacitatea obișnuită de înțelegere, transformând resurse care ar putea salva civilizații în simple coloane de fum și resturi metalice.
Un profesor de la Sorbona, despre „Marea ruptură” dintre Rusia şi Occident, după 1990
Marea ruptură. De la căderea Zidului la războiul din Ucraina (Spandugino, 2026) este numele volumului lui Georges-Henri Soutou, profesor emerit al Universității Sorbona, tradus de curând pentru publicul românesc. O carte esențială pentru înțelegerea raporturilor complexe și tensionate dintre Rusia…
Dezamăgită de capitalism, Gen Z își pune speranțele în China
Interesul tot mai mare al tinerilor americani pentru China nu mai ține doar de curiozitate culturală, ci reflectă o schimbare mai profundă: o dezamăgire crescândă față de capitalismul occidental și modul în care acesta le modelează viața, potrivit unei analize Business Insider.
„Instalatorii câștigă constant mai mult decât avocații”: Un antreprenor afirmă că „Visul american” se va transforma radical
Timp de decenii, formula standard pentru succesul financiar a fost aceeași în Statele Unite și alte țări din jurul lumii: mergi la facultate, obții o diplomă și îți găsești un loc de muncă la birou, probabil ca avocat, consultant sau bancher, amintește revista Fortune. Însă antreprenorul și autorul Daniel Priestley trage un semnal de alarmă …
Cum a ajuns statul român să fie dator magistraților cu miliarde de euro, după mii de procese.
Guvernul va lua bani de la plata restanțelor salariale din justiție pentru a acoperi suma necesară pachetului social cerut de PSD pentru persoane vulnerabile. Este vorba despre banii care erau alocați Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru o parte din majorările salarile retroactive câștigate de magistrați după ce au dat în judecată statul în …
Risc real de criză pe piața imobiliară din România.
Scădere masivă în construcții la început de 2026: lucrările noi, reparațiile și proiectele mari sunt în recul. Datele oficiale ar putea indica primele semne clare de criză imobiliară.
Avetisment! Pâinea s-ar putea scumpi în România: creșteri de până la 10% invocate de industrie
Prețul pâinii și al produselor de panificație ar putea crește în perioada următoare cu până la 10% în România, potrivit avertismentelor venite din partea Rompan, organizația patronală din sector. Declarația a fost făcută de Aurel Popescu, care a explicat că majorarea ar putea avea loc până la finalul lunii, pe fondul creșterii costurilor, în special […]
Avem cea mai puternică armată de analiști militari din NATO!
De cînd a început războiul din Ucraina, doar din cuptorul cu microunde n-am auzit vorbind vreun expert în strategii militare. Intrarea Israelului în Gaza, operațiunea de capturare a lui Maduro și proaspătul atac asupra Iranului le-au încordat și mai tare mințile pline de strategii și scenarii de luptă. Unii se rotesc pe la mai multe posturi TV, alții sunt de-ai casei. Fiecare televiziune are analistul ei titular pe teme de război, plus alții de rezervă, capabili să intervină la orice oră cu explicații tehnice, fără nicio rușine.
EXCLUSIV Veți cumpăra online de la ANAF, la preț redus, bunuri din depozit, apartamente, mașini, terenuri.
ANAF va lansa – săptămâna următoare sau, cel târziu, în circa două săptămâni – o platformă online de vânzare de bunuri, potrivit informațiilor obținute de Profit.ro. Astfel, populația și firmele vor putea cumpăra online – de regulă la prețuri reduse – mașini, terenuri, apartamente, dar și diverse bunuri ajunse în depozitele Fiscului.
Ministerul de Interne își cumpără cartușe ca să apere dosarul cu șină
Digitalizarea instituțiilor publice e un proces ce nu poate fi pus la îndoială. Avem digitalizare peste tot, se vorbește mereu despre ea, se toacă bani din bugetul de stat ori fonduri europene, iar dacă toate astea nu sunt suficiente, dovadă stau și teancurile de hârtie consumată pentru toate proiectele de digitalizare. Și totuși, sistemul nu se predă, așa, cu una, cu două. Ministerul de Interne, de exemplu, încă luptă pentru a păstra vie tradiția xerox și mecanismele de plimbat hârtii prin instituție, depozitat și îndosariat. Până la urmă, ce să și facă cu toate acele multifuncționale și aparatură pe care s-au tocat milioane și milioane? Normal și firesc, urmează să fie cheltuite alte și alte milioane pentru ca ele să fie folosite.
Informare ANAF pentru firme: Aplicarea/încetarea aplicării sistemului TVA la încasare.
Administrația Județeană a Finanțelor Publice (AJFP) Ialomița reamintește contribuabililor că vineri, 20 martie 2026, este termenul pentru depunerea mai multor declarații fiscale, în scopul notificării organului fiscal cu privire la aplicarea sau încetarea aplicării sistemului TVA la încasare
Recomandarea medicilor de la DSVSA Timiş: „Nu mai cumpărați de la sibieni!”
Timișoara s-a umplut de magazine care anunță încă din denumire că vând produse fabricate în județul Sibiu. Fie ca e vorba de lapte, smântână, brânză, cârnați, salam, șuncă sau caltaboși, toate sunt prezentate ca fiind produse în județul Sibiu, de parcă această origine le-ar crește calitatea.
În realitate, majoritatea lor nu sunt din Sibiu, ci din județul Timiș, unde de fapt sunt și cele mai multe oi. Aproximativ trei sferturi din ciobanii din Sibiu s-au mutat imediat după Revoluție în județul Timiș, dar exploatează zona Sibiului în scopuri comerciale.
Ce facem astăzi, 20 martie 2026, în Timișoara?
Vineri puteți merge la mai multe petreceri, la mai multe evenimente în cadrul Bookfest sau la proiecții în oraș.
