Pot spune că mi-a plăcut de Lech Wałęsa încă de când am auzit prima oară acest nume, pe la sfârșitul anilor ’70.
Probabil pentru că mișcarea pe care a condus-o — Solidarność — cerea drepturi pentru muncitori, sindicate libere, protecție socială și demnitate economică.
Exact acele lucruri pe care ni le-am fi dorit și noi, aici, în România, dar pe care nu prea îndrăzneam nici măcar să le șoptim.
Wałęsa era electrician.
Poate tocmai de aceea — dar și datorită oamenilor pe care i-am cunoscut în viață — am ajuns la concluzia că, dacă lumea ar fi condusă de electricieni și strungari, de oameni ancorați în realitate, ea ar arăta mai bine decât aceasta în care trăim azi, administrată de copii de bani gata, cu studii plătite de părinți și cu mințile rătăcite într-o bulă fără legătură cu viața celor mulți.
Să nu cădeți însă în capcana în care a căzut autorul articolului de mai jos: Wałęsa nu a fost, în esență, un anticomunist de manual.
Prin tot ce a făcut, el a arătat mai degrabă reflexele unui om de stânga — dar ale unei stângi autentice.
Nu una cu Rolex la mână și costume Versace, care confundă dreptatea socială cu parazitismul și șmecheria, ci o stângă care se sprijină pe muncă, pe rațiune și pe un anumit simț al echității.
De aceea, măsurile pe care le-a susținut după ce a fost ales președinte — economia de piață, privatizarea, reducerea rolului statului — nu trebuie privite ca o trădare ideologică, ci ca un gest de pragmatism.
Uneori, ca să salvezi o societate, nu aplici dogme, ci soluții.
Afirmația că Donald Trump acționează în direcția intereselor americane, nu ale altora, este — fie că ne place sau nu — una realistă.
Poate că liderii noștri ar trebui să-și noteze asta undeva: conducătorii își apără, înainte de toate, propriile națiuni.
La fel procedează și germanii, francezii și alții.
Dacă investesc aici, nu o fac din milă pentru români, ci pentru că salariile sunt încă mai mici, legislația de mediu uneori mai permisivă, iar printre noi se mai găsesc destui entuziaști care produc, cumpără tot de la ei și mai plătesc și pentru privilegiul de a produce și de a consuma.
Cred însă că Wałęsa greșește atunci când compară ceea ce fac cubanezii din exil cu ce a fost Solidarność.
Mulți dintre cei plecați din Cuba nu au fugit neapărat pentru libertate, ci pentru o viață mai bună — ceea ce este omenește, dar nu eroic.
Îi putem compara, fără mare efort, cu exilații noștri: unii și-au construit prin străinătățuri cuiburi ciudate în care foști legionari și foști securiști — uneori aceiași oameni — se călcau pe bătături; altul visa reforme monetare fanteziste; unii au acceptat, metaforic vorbind, treizeci de arginți pentru servicii făcute altora în defavoarea românilor; altul nu pricepea de ce țăranii nu-i mai sărută mâna; iar alții au considerat, după revenire, că marile bătălii ale națiunii sunt literele din alfabet și retrocedările de păduri sau de alte proprietăți.
Dacă priviți atent ultimii treizeci și ceva de ani, veți observa că mult lăudata diasporă nu a schimbat decisiv soarta țării.
Iar atunci când a schimbat ceva, nu întotdeauna a făcut-o în bine.
Mai există un punct în care Wałęsa pare să simplifice lucrurile: comparația Poloniei socialiste cu Cuba.
Așa cum România socialistă nu putea fi confundată cu Polonia, cu Cehoslovacia sau cu Ungaria, nici socialismul european nu seamănă prea mult cu cel cubanez.
În Europa aveam un socialism cenușiu: multă muncă, fum de fabrici, marșuri și muzică patriotică.
În Cuba, socialismul pare uneori o petrecere continuă. Există sărăcie și acolo, datorită nu cubanezilor ci embargoului american, dar e o sărăcie care ține adesea o havană într-o mână și un pahar de rom în cealaltă, poate chiar în compania unei „jineteras”.
Nu sunt deloc sigur că omul de rând de acolo ar fi mai fericit dacă insula s-ar transforma peste noapte într-o a doua South Korea sau într-o nouă Polonie. Prosperitatea nu se traduce automat prin liniște sufletească, așa cum nici sărăcia nu exclude, uneori paradoxal, o anumită poftă de viață.
Istoria ne arată, de altfel, că oamenii nu luptă întotdeauna pentru modelul cel mai eficient economic — ci pentru cel în care simt că pot respira.
*
În privința recesiunii despre care vorbește astăzi toată lumea, părerea mea este că, și dacă Iisus ar fi fost prim-ministrul României, tot n-am fi scăpat de această criză.
Cei care mă citesc de ceva vreme își amintesc probabil că vorbeam despre o criză ce urma să vină cândva în jurul anului 2025 încă de acum vreo două decenii — pe vremea când nimeni nu auzise de Ilie Bolojan sau de Marcel Ciolacu.
Nu spun asta din vanitate profetică, ci pentru că asemenea crize nu sunt accidente; ele sunt rezultatul unor mecanisme care se repetă cu o disciplină aproape matematică.
Ar fi existat, desigur, modalități prin care șocul să fie îndulcit.
Dar asta ar fi presupus schimbarea sistemului, nu doar cosmetizarea lui.
Pentru că, dacă mergi mereu pe același drum, nu poți avea pretenția să ajungi în altă parte.
Economia nu este un cazino în care norocul ține loc de strategie — chiar dacă, uneori, politicienii se comportă ca și cum ar arunca zarurile.
Și nici măcar o reformă serioasă nu ar fi rezolvat complet problema.
Trăim într-o lume atât de interconectată, încât dependențele au devenit regula, nu excepția: procesoare fabricate în Coreea de Sud, pământuri rare din China, gaze din Rusia, roșii din Turcia și carne din America de Sud.
Globalizarea ne-a adus prosperitate, dar la pachet cu dependența.
Dragoș Pîslaru are dreptate când spune că această criză reprezintă o corecție a modelului economic.
Aș merge însă puțin mai departe: nu este vorba doar despre modelul românesc, ci despre modelele economice ale aproape întregii planete.
Ani la rând am trăit cu iluzia creșterii permanente, ca și cum ciclurile economice ar fi fost o superstiție din manualele vechi.
Realitatea, mai puțin poetică, ne amintește că economia funcționează în valuri — iar nota de plată vine întotdeauna, chiar dacă nu știm exact când.
Problema nu este că apare o corecție; problema este că, de fiecare dată, ne prinde mirați, de parcă ar fi prima din istorie.
*
Ideea cu căsuțele pentru pisici nu este deloc rea.
Dimpotrivă — într-un oraș civilizat, grija față de animale spune ceva și despre grija față de oameni.
Dar, ca să nu ne bucurăm prea repede, trebuie spus că administrația reușește aproape întotdeauna performanța de a strica până și lucrurile bune.
Nu știu ce reflex fascistoid îi animă pe cei care administrează acest oraș, dar au talentul rar de a însoți orice inițiativă pozitivă cu un cortegiu de reguli, amenzi și amenințări.
Parcă nimic nu poate exista fără o ștampilă, o aprobare și, eventual, o sancțiune pregătită în caz că respiri greșit.
E ca și cum ai primi un cadou de ziua ta, după care cel care ți l-a dat nu uită să-ți spună cât a costat și să te amenințe că vei primi una după ceafă dacă strici jucăria aia.
Trotuarele sunt ocupate de mașini, iar pietonii sunt adesea obligați să circule pe carosabil, punându-și viața în pericol.
Este un spectacol zilnic, la vedere, pe care nenumăratele poliții par să nu-l observe.
Dar Doamne ferește să cumperi de pe Temu o căsuță din aceea high-tech pentru pisici și s-o așezi discret în spatele blocului — iată o faptă care, brusc, pare să necesite regulamente stufoase și amenzi exemplare.
Îmi este greu să-mi imaginez în ce lume trăiesc autorii unui asemenea proiect de hotărâre.
Chiar își închipuie cineva că o asociație de proprietari va convoca o ședință solemnă pentru a decide amplasarea unei cuști pentru pisici?
Că administratorul sau președintele va porni apoi într-un pelerinaj birocratic pe la primărie, dosar sub braț, pentru a obține autorizația necesară unei fapte de bun-simț?
După care, într-o ședință ulterioară, se va întocmi un grafic în care se va înscrie în ce zile fiecare locatar va fi de serviciu la căsuța pisicilor?
Problema nu este dorința de a reglementa — uneori regulile sunt necesare.
Problema apare atunci când administrația confundă ordinea cu hârțogăria și responsabilitatea cu controlul obsesiv.
Un oraș nu devine mai funcțional prin avalanșe de proceduri, ci prin priorități corecte și printr-un minim respect pentru inteligența locuitorilor săi.
Poate că, înainte de a legifera căsuțele pisicilor, ar merita legiferat dreptul pietonilor de a merge în siguranță pe trotuar.
Ar fi un semn că înțelegem ce este urgent și ce este doar decor administrativ.
*
***
Lech Walesa îi îndeamnă pe cubanezi să „profite” de Trump pentru a face o schimbare
Fostul președinte polonez Lech Walesa, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, le-a sugerat joi cubanezilor din Florida „să profite” de președintele american Donald Trump pentru a realiza o schimbare pe insulă, dar a avertizat că…
Oamenii de știință au creat „Lenjeria inteligentă” care ar putea dezvălui secretele flatulențelor umane
Fie că elimini gaze, fie că ai un episod mai puternic sau doar unul discret, flatulența este, vrem sau nu să recunoaștem, la fel de firească în viața de zi cu zi ca respirația. Totuși, cât de des are loc acest fenomen în cazul unei persoane obișnuite și ce spune el despre organism rămâne în mare parte un mister, scrie cbmg.umd.edu.
„Nu știm de fapt cum arată o producție normală de flatulențe”, a declarat Brantley Hall, profesor asistent la Universitatea din Maryland, într-un comunicat. (Flatus este termenul tehnic pentru gazele intestinale.) „Fără o astfel de bază de referință, este greu să știm când producția de gaze a cuiva este cu adevărat excesivă”, a adăugat el.
România a intrat în recesiune tehnică, confirmă Statistica.
Economia românească a înregistrat o contracție în ultimul trimestru din 2025 (cu 1,9% față de trimestrul anterior), după ce și în toamnă economia scăzuse față de vara anului trecut. Tehnic, suntem în recesiune deși pe…
Ce înseamnă recesiunea tehnică, care sunt implicațiile, cum și când se poate ieși din ea? Profesorul Cristian Păun: „Noi am fost în recesiune din 2024”
Cristian Păun, profesor universitar de economie și finanțe internaționale, a tradus, într-un interviu pentru Mediafax, ultimele cifre privind evoluția economiei românești date publicității vineri de INS.
Pe lângă datele estimative semnal pentru anul trecut – care indică, la această fază, că în anul 2025, comparativ cu anul 2024, Produsul Intern Brut s-a majorat cu 0,6% – vineri au apărut și datele definitive pentru 2024, care au fost revizuite în scădere, la nivelul negative, după cum a explicat profesorul universitar.
Dragoș Pîslaru sare în apărarea premierului: „Nu Bolojan a dus România în gard, ci economistul minune de la Buzău”
Ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Dragoș Pîslaru, a criticat dur foștii guvernanți și „politicienii habarniști” care îi contestă pe premierul Ilie Bolojan.
Bolojan ″răcește″ SMR-urile nucleare americane de la Doicești: Le facem dacă găsim bani.
Premierul Ilie Bolojan s-a arătat mai degrabă sceptic față de proiectul construirii unei centrale nucleare de 462 MW la Doicești, în județul Dâmbovița, pe amplasamentul fostei termocentrale pe cărbune de acolo, cu tehnologia reactoarelor modulare mici (SMR) dezvoltată și deținută de compania americană NuScale.
Rogobete vrea să dea afară medicii care lucrează la privat în timpul programului de la stat: „Pleacă la ora 11 de la spital, de multe ori împreună cu pacientul”
Ministrul Sănătății anunță că intenționează să introducă în lege o prevedere care să permită desfacerea contractelor de muncă ale medicilor prinși că lucrează la privat în timpul programului de la spitalul public. „Mă refer la…
Facturile la gaze ar putea crește de la 1 aprilie.
O analiză a Asociației Energia Inteligentă – organizație care promovează drepturile consumatorilor din sectorul energetic – publicată de Gândul atrage atenția că ofertele furnizorilor devin tot mai greu de înțeles și comparat, iar costul final poate fi diferit față de cel afișat.
Potrivit președintelui asociației, Dumitru Chisăliță, liberalizarea pieței gazelor ar putea transforma prețul dintr-o valoare clară într-un calcul complicat pentru consumatori. „Prețul real nu mai este o valoare afișată, ci rezultatul unui proces de interpretare”, a precizat acesta.
Gazele ”ieftine” ale României, printre cele mai scumpe din UE.
O analiză semnată de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), arată că România se situează printre statele membre ale Uniunii Europene cu cele mai ridicate costuri reale ale gazelor naturale atunci când prețurile sunt ajustate la puterea de cumpărare, deși la nivel nominal tarifele nu par ridicate.
Bolojan anunță câți bani a dat România Ucrainei anul trecut
România a acordat anul trecut Ucrainei ajutoare în cuantum de circa 50 de milioane de euro, printr-o alocare bugetară la NATO, susține premierul Ilie Bolojan.
Spune-mi ce-ți bagi în fund, să știu ce fel de om ești!
Vești interesante sosesc din Slobozia. Conform replicaonline.ro, se pare că la Unitatea de Primiri Urgențe, în decurs de câteva zile, un polițist și un angajat SRI s-au prezentat pentru extragerea unor obiecte din popourile personale.
În primul caz a fost vorba despre un pistol de jucărie cu sistem vacum. Nu știm ce-i ăla, ne e și frică să ne imaginăm. În al adoilea s-a constatat prezența unui morcov. Acolo e mai simplu, imaginea e destul de clară. Ne bucurăm să vedem că oamenii din sistem, cum li se mai zice, sunt jucăuși. Asta înseamnă că duc vieți fără multe griji și caută metode inedite de ralaxare. Pescuit, citit, fotbal sau plimbări prin natură poate tot prostul.
Primăria Timișoara lansează în premieră programul „Căsuțe pentru pisici” în cartiere
Primăria Municipiului Timișoara implementează un sistem organizat de gestionare a pisicilor fără stăpân, prin reglementarea instalării și întreținerii de adăposturi standardizate pe domeniul public. Proiectul privind instalarea de căsuțe în cartiere va fi supus aprobării Consiliului Local.
Strada Gheorghe Lazăr, închisă noaptea.
Primăria Timișoara introduce, de săptămâna viitoare, restricții rutiere pe Gheorghe Lazăr, Louis Pasteur și bulevardul Liviu Rebreanu. Traficul va fi închis noaptea sau restricționat pe tronsoane, din cauza mai multor tipuri de lucrări.
Ce facem astăzi, 14 februarie 2026, în Timișoara?
Sâmbătă, 14 februarie, lăsați clasica cină romantică în plan secund și transformați Valentine’s Day într-o experiență de neuitat: descoperiți orașul într-un tur ghidat, evadați la un film captivant, bucurați-vă de un concert live sau dansați până târziu la un party alături de persoana iubită.
