Infostoria: Ce s-a întâmplat în 6 noiembrie

1796: Moartea împărătesei Ecaterina a II-a a Rusiei și urcarea pe tron a fiului ei, Pavel I al Rusiei

Ecaterina a II-a, cunoscută și ca Ecaterina cea Mare, a fost una dintre cele mai influente și de succes împărătese ale Rusiei, domnind din 1762 până la moartea sa în 1796. A fost o reformatoare ambițioasă, extinzând granițele imperiului și modernizând structurile administrative și economice. Când a murit la 17 noiembrie 1796, fiul ei, Pavel I, a urcat pe tron. Pavel a fost cunoscut pentru tendințele sale autoritare și reformele conservatoare, uneori chiar excentrice, care au contrastat puternic cu politicile mamei sale. Domnia sa a fost marcată de o distanțare de nobilimea care a beneficiat sub Ecaterina, ceea ce a generat tensiuni majore în rândul aristocrației.

1860: Alegerea lui Abraham Lincoln ca al 16-lea președinte al Statelor Unite

Într-un moment de diviziune acută între Nordul și Sudul Statelor Unite, Abraham Lincoln, candidatul Partidului Republican, a fost ales cu 40% din votul popular. Lincoln, un avocat autodidact, a promovat politici împotriva extinderii sclaviei în teritoriile de vest, ceea ce a stârnit ostilitatea statelor sudice. Alegerea sa a catalizat criza care a dus la secesiunea unor state sudice și, în cele din urmă, la Războiul Civil American. Victoria sa a fost semnificativă nu doar pentru că a fost primul republican care a deținut funcția, dar și pentru că a fost o confirmare a schimbărilor sociale și politice în curs în SUA.

1917: Izbucnirea Revoluției Bolșevice din Rusia

Revoluția Bolșevică, declanșată pe 7 noiembrie (25 octombrie pe stil vechi) 1917, a reprezentat un moment de cotitură în istoria Rusiei și a lumii. Conducerea provizorie a lui Aleksandr Kerenski a fost răsturnată de bolșevicii lui Lenin, care au preluat controlul asupra Petrogradului (astăzi Sankt Petersburg). Revoluția a marcat sfârșitul regimului țarist și a deschis calea pentru crearea Uniunii Sovietice. Bolșevicii au promis „pace, pământ și pâine”, atrăgând susținerea maselor de muncitori și țărani, dar instaurarea unui regim autoritar condus de Partidul Comunist a avut consecințe de amploare în deceniile următoare.

1928: Colonelul Jacob Schick patentează primul aparat de ras electric

Povestea invenției începe cu câțiva ani înainte. Jacob Schick (1877–1937), militar de profesie, fusese trimis în Alaska și în vestul Canadei, unde participase la activități de explorare și prospecțiuni după aur. Condițiile aspre de acolo, frigul și dificultățile bărbieritului în asemenea împrejurări l-au făcut să se gândească la o alternativă la tradiționalul aparat cu lamă.

Ideea era simplă în aparență: un dispozitiv de mână, prevăzut cu un motor electric mic, care să pună în mișcare un mecanism de tăiere. Firele de păr urmau să fie secționate de lamele aparatului, fără să mai fie nevoie de apă sau săpun.

Numai că între o idee bună și un produs funcțional se afla o problemă tehnică serioasă: motoarele electrice ale vremii erau prea mari pentru a putea fi introduse într-un aparat de dimensiuni reduse. Schick a făcut mai multe încercări, a desenat prototipuri și a căutat producători dispuși să-i realizeze invenția. Fără prea mult succes la început.

În 1928, a depus documentația pentru un brevet privind un aparat de ras electric. Este importantă însă o precizare istorică: brevetul pentru mecanismul său de bărbierit fără apă, numărul 1.690.133, a fost acordat la 6 noiembrie 1928, în timp ce brevetul pentru aparatul electric propriu-zis, numărul 1.757.978, a fost acordat abia la 13 mai 1930.
Google Patents+2

Schick nu a așteptat ca marile companii să-i transforme ideea în realitate. Și-a înființat propria firmă, Schick Dry Shaver, iar în 1931 a început producția comercială a aparatelor electrice de ras. Primele modele nu erau tocmai ieftine și nici foarte elegante, dar ofereau ceva ce până atunci părea aproape de domeniul fanteziei: posibilitatea de a te bărbieri rapid, fără pregătirea obișnuită și fără să ai nevoie de o baie la îndemână.

1943 – Kievul este eliberat de sub ocupația germană

În toamna anului 1943, în timp ce Al Doilea Război Mondial se apropia de un punct de cotitură pe Frontul de Est, Armata Roșie reușea să recucerească unul dintre cele mai importante orașe ale Uniunii Sovietice: Kievul, capitala Ucrainei.

Orașul fusese ocupat de trupele germane la 19 septembrie 1941, după una dintre cele mai mari încercuiri militare din istoria războiului. În urma bătăliei de la Kiev, sute de mii de militari sovietici fuseseră capturați, iar Wehrmachtul obținuse o victorie spectaculoasă. Pentru populația civilă însă, ocupația germană avea să însemne aproape doi ani de teroare, represiune, foamete și execuții în masă.

Unul dintre cele mai cumplite episoade s-a petrecut la Babîn Iar, o râpă aflată la marginea orașului. În zilele de 29 și 30 septembrie 1941, Einsatzgruppen, cu sprijinul unor colaboratori, au masacrat aici 33.771 de evrei, potrivit raportului german. În lunile și anii următori, locul a devenit scena altor execuții în masă, victime fiind evrei, romi, prizonieri de război sovietici și alte categorii de persoane persecutate de naziști.

În vara anului 1943, după înfrângerea germanilor de la Kursk, balanța războiului începuse să se încline tot mai clar în favoarea sovieticilor. Wehrmachtul se afla în retragere, iar Armata Roșie înainta spre vest. În septembrie, trupele sovietice au ajuns la Nipru, unul dintre cele mai importante obstacole naturale din regiune.

Hitler ordonase transformarea malului vestic al fluviului într-o linie defensivă puternică, cunoscută sub numele de „Zidul de Est”. Germanii sperau să oprească aici înaintarea sovietică. Numai că Armata Roșie a reușit să traverseze fluviul și să creeze mai multe capete de pod.

Atacul decisiv a început la 3 noiembrie 1943, după un puternic bombardament de artilerie. Sovieticii au reușit să străpungă apărarea germană, iar tancurile Armatei a 3-a de Gardă au contribuit la accelerarea înaintării. În noaptea de 5 spre 6 noiembrie, luptele au ajuns în interiorul orașului. În dimineața zilei de 6 noiembrie, Kievul era în mâinile sovieticilor. La operațiune a participat și Brigada 1 independentă cehoslovacă, comandată de colonelul Ludvík Svoboda.

Eliberarea Kievului a reprezentat o victorie strategică importantă. Armata Roșie obținuse un cap de pod major pe malul drept al Niprului și deschisese calea pentru continuarea ofensivei spre vest. Germania pierdea astfel controlul asupra unei importante regiuni industriale, agricole și strategice.

1947: Demisia miniștrilor PNL – Tătărescu

În contextul tulburărilor politice postbelice din România, miniștrii Partidului Național Liberal – aripa Tătărescu au demisionat din Consiliul de Miniștri la 6 noiembrie 1947. Această demisie a subliniat consolidarea puterii comuniștilor, susținuți de Uniunea Sovietică, și a marcat un pas important spre instaurarea regimului totalitar. PNL-Tătărescu colaborase anterior cu guvernul comunist, dar în acel moment, influența liberalilor devenea irelevantă, iar România se îndrepta cu pași repezi către o dictatură comunistă.

1962: Adunarea Generală a Națiunilor Unite adoptă o rezoluție prin care condamnă politicile rasiste de apartheid ale Africii de Sud și solicită tuturor membrilor săi să pună capăt relațiilor economice și militare cu această țară.

În vigoare din 1948 până în 1993, apartheidul, care provine din cuvântul afrikaans pentru „aparte”, a fost o segregare rasială și o discriminare politică și economică aprobată de guvern împotriva majorității non-albe din Africa de Sud. Printre multe nedreptăți, sud-africanii negri au fost forțați să trăiască în zone segregate și nu puteau intra în cartierele numai pentru albi decât dacă aveau un permis special. Deși sud-africanii albi reprezentau doar o mică parte din populație, ei dețineau marea majoritate a pământului și a bogăției țării.

1984: Realegerea lui Ronald Reagan ca președinte al Statelor Unite

Ronald Reagan a câștigat al doilea mandat la 6 noiembrie 1984, obținând o victorie zdrobitoare împotriva candidatului democrat Walter F. Mondale. Reagan a câștigat 49 din cele 50 de state, asigurându-și 525 de voturi electorale, un record. Platforma sa s-a concentrat pe reducerea taxelor, întărirea armatei și promovarea valorilor conservatoare. Realegerea lui Reagan a reflectat sprijinul public pentru politicile sale economice pro-piață (Reaganomics) și pentru o politică externă fermă împotriva Uniunii Sovietice, pe care a numit-o „imperiul răului”.

1999: Referendumul constituțional din Australia

Pe 6 noiembrie 1999, australienii au fost chemați să voteze într-un referendum pentru a decide dacă țara ar trebui să devină republică, înlocuind monarhia britanică cu un șef de stat ales. Rezultatul a fost un refuz surprinzător al propunerii, 54% dintre votanți preferând să păstreze regina Elisabeta a II-a ca suverană. Dezbaterea a fost intensă, cei care susțineau republica pledând pentru independență simbolică față de Marea Britanie, în timp ce monarhiștii au argumentat că sistemul actual oferea stabilitate.