1330: În Bătălia de la Posada, Basarab I al Țării Românești învinge armata maghiară a lui Carol Robert de Anjou.
Localizarea bătăliei nu a fost stabilită până astăzi cu certitudine, istoricii optând pentru locuri precum: Valea Oltului, în Țara Loviștei la Titești, în zona Mehadiei (în Banatul de Severin), pe culoarul Rucăr-Bran sau Valea Prahovei. O pondere mare în alegerea locației a constituit-o drumul întoarcerii, socotit prin deducție logică ca fiind ori cel mai sigur (respectiv cel de la Turnu Severin), ori cel mai scurt (trecătorile Carpaților către Sibiu sau Brașov).
Izvoarele istorice oferă puține informații geografice cu privire la acest subiect. Cronica pictată de la Viena menționează doar „o cale oarecare” (quondam via), între „locuri strâmte” (passus strictissimos), stâncoase și neîmpădurite, iar cele două miniaturi ale bătăliei reproduc, în opinia lui Constantin Rezachevici, doar niște modele bologneze, fără legătură cu realitatea geografică românească. În neconcordanță cu această relatare, documentele emise de curtea maghiară, precum și cronica teutonă a lui Petru de Duisburg, vorbesc despre o regiune păduroasă.
1376: Primele statute de breaslă păstrate din Transilvania. Ele aparțineau breslelor din Sibiu, Sighișoara, Sebeș și Orăștie.
1799: Revoluția franceză: Napoleon Bonaparte, cu sprijinul fratelui său Lucien, conduce lovitura de stat („18 brumar”), punând capăt Directoratului și devenind Prim Consul al guvernului consular. Instaurarea dictaturii burgheziei.
1857: Deputații pontași din Adunarea ad-hoc a Moldovei, în frunte cu Ion Roată, au depus o jalbă pe biroul Adunării, cerând, printre altele, desființarea „boierescului”.
Ion Roată s-a născut în anul 1806 și a fost fiul lui Constantin si a Măriuței Roată. Ion Roată a fost căsătorit cu Maria Roată, născută în anul 1812, și a avut patru copii: Năstase, Neculai, Zoe si Maria.
Ion Roată a fost decorat la 18 martie 1878, de către Mihail Kogălniceanu, ministru de externe, cu Ordinul Național „Steaua României”, în grad de cavaler, împreună cu brevetul însoțitor semnat de Domnitorul Carol I, „ca o răsplată a contribuției pe care înțeleptul țăran din Câmpurile a avut-o la Înfăptuirea Principatelor Unite”.[2]
1877: Armata română cucerește reduta otomană de la Rahova.
Rahova, astăzi Oreahovo, este un oraș bulgăresc situat pe malul Dunării, aproximativ în dreptul localității românești Bechet.
În 1877, localitatea reprezenta un important punct strategic al sistemului defensiv otoman. Avea fortificații, o garnizoană numeroasă și controla drumuri de comunicație către Vidin și Sofia.
Mai ales, constituia o amenințare pentru flancul și comunicațiile trupelor româno-ruse care asediau Plevna, unde armata otomană condusă de Osman Pașa rezista cu îndârjire.
Prin urmare, cucerirea Rahovei nu era doar o chestiune de prestigiu militar. Era necesară pentru izolarea Plevnei și împiedicarea aprovizionării trupelor otomane.
Bătălia s-a desfășurat între 7/19 și 9/21 noiembrie 1877. Datele duble sunt consecința diferenței dintre calendarul iulian și cel gregorian.
Operațiunea a fost condusă de colonelul Gheorghe Slăniceanu. Aproximativ 5.000 de militari români au participat la lupte, sprijiniți de câteva sute de soldați ruși aflați sub comanda generalului Meyendorff. Garnizoana otomană este estimată la aproximativ 3.500 de militari.
Artileria română de pe malul nordic al Dunării a sprijinit atacul, iar trupele de infanterie au înaintat asupra fortificațiilor.
Luptele au fost deosebit de violente. În primele atacuri, dorobanții români au trebuit să înainteze prin focul apărătorilor și să cucerească succesiv pozițiile fortificate.
După mai multe confruntări, trupele otomane au încercat să se retragă peste râul Ogost, spre Lom Palanca. Românii au reușit să le intercepteze retragerea, iar cavaleria română, împreună cu ulanii ruși, a capturat aproximativ 160 de care cu muniție și provizii.
În cele din urmă, Rahova a fost ocupată de trupele române. Au murit 152 de militari români, potrivit evidențelor comemorative ale Ministerului Apărării.
Victoria a fost importantă și a contribuit la izolarea Plevnei.
1888: Criminalul londonez Jack Spintecatorul a ucis ultima lui victimă, pe nume Mary Jane Kelly.
„Jack Spintecătorul” este un pseudonim acordat unui criminal în serie anonim (sau criminali anonimi) activ în jurul regiunii Whitechapel și în districtele adiacente orașului Londra, Anglia, în toamna anului 1888. Numele este preluat dintr-o scrisoare trimisă Agenției Centrale de Știri din Londra de către o persoană care pretindea că este ucigașul.
Victimele erau alese din rândul femeilor care munceau ca prostituate. Crimele se petreceau fie în timpul nopții, fie dimineața devreme, în locuri publice sau semi-publice. Gâtul victimei era tăiat după ce i se mutila trupul. Teoriile susțin că victimele erau mai întâi strangulate pentru a fi reduse la tăcere, lucru ce explică lipsa sângelui de la locul crimelor. Scoaterea organelor interne din trupurile a trei victime i-a determinat pe oficiali să presupună că ucigașul avea cunoștințe de chirurgie.
Ziarele, ale căror vânzări au crescut mult în acea perioadă au ajutat la promovarea notorietății criminalului datorată brutalității omorurilor și a ineficienței poliției, care nu a reușit să-l identifice și să-l captureze, uneori ajungând la locul crimei mai târziu cu câteva minute
Din cauza faptului că ucigașul nu a fost identificat, legendele ce privesc aceste omoruri au circulat ca o combinație de cercetări istorice cu folclor și pseudoistorie. De-a lungul anilor, mulți autori, istorici și detectivi particulari au propus diverse teorii despre cine este ucigașul, numărul lor sau numele victimelor.
1918: Împăratul Wilhelm al II-lea abdică după Revoluția Germană iar Germania este proclamată Republică.
1953 – Cambodgia își câștigă independența față de Franța.
1989: Războiul Rece: Căderea Zidului Berlinului : Germania de Est deschide puncte de control în Zidul Berlinului, permițând cetățenilor săi să călătorească în Berlinul de Vest.
1994: Este descoperit elementul chimic darmstadtium.
Darmstadtiumul (simbol Ds), cunoscut anterior sub numele de ununnilium, este un element chimic cu numărul atomic 110, descoperit în 1994 de Societatea pentru Cercetarea Ionilor Grei (elementul e numit după orașul în care își are sediul această societate). Este unul dintre așa-numiții atomi super-grei. Acest element sintetic se dezintegrează repede: izotopii săi de masă 267 până la 273 au timpi de înjumătățire care se măsoară în microsecunde. Izotopi mai grei ai darmstadtiului, de masă 279 și 281, au fost sintetizați ulterior și sunt mai stabili, cu timpi de înjumătățire de 0,18 secunde și 11,1 secunde respectiv.
1998: Pedeapsa capitală în Regatul Unit , deja abolită pentru crimă, este complet abolită pentru toate infracțiunile capitale rămase.
2023: Chirurgii americani de la NYU Langone Health anunță primul transplant de ochi întreg din lume
În 1885, Revue générale d’ophtalmologie a raportat că ochiul stafilomatos și buftalmic al unei fete de 17 ani a fost înlocuit cu ochiul unui iepure de către un doctor Chibret. Operaţia a eşuat după 15 zile din cauza lipsei de imunosupresie eficientă.
În 1969, Conrad Moore de la Texas Medical Center a susținut că a efectuat transplantul unui ochi întreg, dar ulterior și- a retras afirmația.
În noiembrie 2023, chirurgii de la NYU Langone Health au anunțat primul transplant de ochi cu succes, care a fost efectuat ca parte a unui transplant parțial de față într-o operație care a durat 21 de ore. Destinatarul, Aaron James, își pierduse partea stângă a feței cu ochiul, nasul și gura într-un accident de înaltă tensiune. Reuters a raportat că ochiul transplantat are „vase de sânge care funcționează bine și o retină cu aspect promițător”. Ochiul nu folosește nervul optic pentru a comunica cu creierul, iar James nu și-a recăpătat vederea prin ochi. Celulele stem adulte au fost recoltate din măduva lui osoasă și au fost injectate în nervul optic. Chirurgul principal, Eduardo D. Rodriguez, a spus că „Dacă ar avea loc o formă de restaurare a vederii, ar fi minunat, dar… scopul a fost ca noi să efectuăm operația tehnică”.
