1901: Anarhistul Leon Czolgosz îl împușcă fatal pe președintele american, William McKinley (va muri la 14 septembrie), la Pan-American Exposition în Buffalo, New York.
Fiu al unor imigranți polonezi, Leon Czolgosz s-a născut în Detroit, Michigan, în 1873. La vârsta de 17 ani, și-a găsit un loc de muncă la Cleveland Rolling Mill Company, dar și-a pierdut locul de muncă în timpul panicii economice din 1893. Găsind puțin confort în Biserica Catolică și alte instituții pentru imigranți, Czolgosz a căutat pe alții care să-i împărtășească preocupările cu privire la nedreptate.
S-a alăturat unui club socialist moderat, Cavalerii Vulturului de Aur și, în cele din urmă, unui grup socialist mai radical cunoscut sub numele de Clubul Sila, unde a devenit interesat de anarhism. A fost impresionat după ce a auzit un discurs al anarhistei Emma Goldman, pe care a întâlnit-o pentru prima dată în timpul uneia dintre prelegerile ei din Cleveland, în mai 1901.
Leon Czolgosz credea că există o mare nedreptate în societatea americană, o inegalitate care permitea celor bogați să se îmbogățească prin exploatarea celor săraci. El a concluzionat că motivul pentru aceasta a fost însăși structura guvernului.
La acea vreme, președintele american William McKinley era la apogeul puterii sale. Ales în 1896, în timpul depresiei economice grave care a rezultat din panica din 1893. McKinley a condus națiunea atât la revenirea la prosperitate, cât și la victorie în războiul hispano-american din 1898, luând în posesia colonii spaniole precum Puerto Rico și Filipine. .În Buffalo, McKinley urma să viziteze Expoziția Panamericană iar doua zi, trebuia să viziteze Cascada Niagara și, la întoarcerea sa în Buffalo, să se întâlnească cu publicul la Templul Muzicii de pe terenul Expoziției.
Leon Czolgosz a mers la expoziție înarmat cu un revolver ascuns de calibru .32 pe care îl cumpărase cu patru zile mai devreme. Exact la ora 16:07, Leon Czolgosz, care așteptase cu răbdare cu pistolul înfășurat într-o batistă albă și ascunsă în buzunarul jachetei, a ajuns în fruntea liniei și a tras două focuri.
„A existat o clipă de liniște aproape completă, ca liniștea care urmează unui tunet”, a scris mai târziu New York Times . „Președintele a rămas nemișcat, cu o privire de ezitare, aproape de nedumerire, pe chip. Apoi se retrase un pas, în timp ce o paloare începu să-i fure trăsăturile. Mulțimea părea doar parțial conștientă că s-a întâmplat ceva grav.”
Liniștea a fost întreruptă doar când James „Big Jim” Parker, un bărbat afro-american înalt care stătea la coadă, l-a lovit pe Czolgosz și l-a împiedicat să tragă un al treilea foc. O mulțime de soldați și detectivi s-au aruncat, de asemenea, asupra asasinului care a fost dus în casa Secției 13 a lui Buffalo și ținut într-o celulă de acolo până când a fost mutat la sediul poliției.
Rana la stomac a lui McKinley nu a fost letală, dar el a murit opt zile mai târziu din cauza unei infecții care se răspândise din rană.
Un mare juriu l-a acuzat pe Czolgosz de o acuzare de crimă de gradul I și l-a condamnat la moarte. A fost electrocutat de trei șocuri, fiecare de 1.800 de volți, în închisoarea Auburn, la 29 octombrie 1901. Ultimele sale cuvinte au fost: „L-am ucis pe președinte pentru că era dușmanul oamenilor buni – al oamenilor buni care lucrează. Nu îmi pare rău pentru crima mea.”
1940: Sub presiunea lui Ion Antonescu, Regele Carol al II-lea abdică în favoarea fiului său, Mihai. Începe cea de-a doua domnie al lui Mihai (1940-1947), sub dictatura Conducătorului Ion Antonescu.
1946: George Enescu și soția sa, Maria Cantacuzino, părăsesc definitiv România ajutați de Yehudi Menuhin.
Maria Rosetti-Tescanu (cunoscută ulterior ca Maruca Cantacuzino) devine, la vârsta de 18 ani, soția prințului Mihail G. Cantacuzino, căpătând astfel și titlul de „Prințesă”.
În timpul Primului Război Mondial a fost refugiată la Iași, unde l-a găzduit pe compozitorul George Enescu. Aici, lângă Spitalul Militar din Iași, își organizează un pavilion din scândură, „somptuos mobilat”. Nichifor Crainic, care în acea vreme era soldat sanitar atașat la respectivul spital, mărturisește cum Măruca Cantacuzino era vizitată zilnic de trei bărbați (amanți), dintre care cel de-al treilea era însuși compozitorul George Enescu. Când, revoltați, angajații spitalului hotărăsc să descindă în pavilion, găsesc, între altele, o „cărțulie franțuzească” ce conținea secretul celor trei vizite periodice consecutive. Cartea o sfătuia pe M. Cantacuzino că „pentru a-și menține proaspete senzațiile amoroase, femeia trebuie să aibă trei amanți simultan”.
Mai mult, M. Cantacuzino oferea banchete somptuoase unde invitații erau serviți cu curcani, purcei și ouă, alimente pe care le obținea dând la schimb zahărul, tutunul și untdelemnul destinat bolnavilor din spital. O altă ispravă a prințesei era de a pune soldații convalescenți să danseze dansuri românești într-o curte a unei mănăstiri de lângă Iași, pentru a distra mesenii.
In 1928, după moartea soțului său, devine prietena intimă a lui Nae Ionescu, iar în 1937 soția lui George Enescu. Cele două „iubiri” chiar s-au suprapus, astfel că existau momente când Nae Ionescu i-o trăgea și George Enescu plângea.
Nici după căsătoria cu Enescu Maruca nu s-a cumințit. Unul dintre fericiți a fost Dinu Lipati care era pe atunci elev al lui Enescu. Și se pare că soțul ei a încurajat povestea.
1991: Leningrad ia din nou numele său istoric de Sankt Petersburg.
1997: La Londra au loc funeralile Prințesei Diana. Peste un milion de oameni pe străzi și peste 2,5 miliarde de oameni din întreaga lume au urmărit transmisia televizată (foto: https://www.popsugar.co.uk/).
