Cred că vă dați seama că nici eu nu le știu pe toate. De fapt, în permanență sunt complexat de ideea că știu prea puține lucruri.
Oricât aș citi, oricât aș asculta, întotdeauna există ceva nou de descoperit, ceva ce mi-a scăpat, ceva despre care nu am avut ocazia să aflu până acum.
Citesc o carte și până cănd o termin, în lume s-au mai scris mii de alte cărți.
Așa se întâmplă și cu muzica. Nu am ascultat toată muzica lumii și nici nu știu toate amănuntele despre fiecare cântec care mi-a plăcut de-a lungul vieții. Dar, uneori, o simplă amintire declanșează o nouă căutare, un nou fir pe care, odată apucat, mă duce în direcții nebănuite.
De exemplu, ieri, căutând ceva de citit, mi-am adus aminte de capodopera lui Mihail Bulgakov, Maestrul și Margareta.
Nu este o carte oarecare.
Este una dintre cele mai mari opere ale literaturii rusești, o carte ce îmbină satire acidă, filozofie profundă și fantastic în stare pură. Este povestea diavolului Woland și a suitei sale excentrice, care sosește în Moscova sovietică pentru a dezlănțui haosul, expunând ipocrizia și absurditatea lumii. Dar, mai presus de toate, este povestea iubirii dintre Maestru, un scriitor neînțeles, și Margareta, femeia dispusă să înfrunte orice pentru a-l salva.
Amintindu-mi de carte, nu aveam cum să nu mă gândesc și la serialul de excepție realizat de Mosfilm, una dintre cele mai reușite adaptări cinematografice ale romanului. Un serial rusesc din 2005, regizat de Vladimir Bortko, care a reușit să redea atmosfera stranie și profundă a romanului cu o fidelitate rar întâlnită în ecranizările marilor capodopere literare.
Și, cum mintea funcționează prin asocieri, dintr-o amintire a răsărit alta: melodia de generic.
O piesă care mă impresionase profund prima dată când am auzit-o. O compoziție cu o putere emoțională extraordinară, ce reușea să înglobeze esența romanului într-o succesiune de note – mister, melancolie, forță, destin implacabil.
Așa am ajuns să caut cine este compozitorul acelei muzici. Și am descoperit că melodia îi aparține lui Igor Korneliuk, un nume care, din păcate, nu este atât de des menționat când vine vorba de marii compozitori ai lumii, dar care ar trebui să fie.
Igor Korneliuk s-a născut în 1962, în Brest, Uniunea Sovietică. A studiat muzica la Conservatorul din Leningrad și a devenit cunoscut în anii ’80. A compus muzică pop, rock, dar mai ales coloane sonore pentru filme și seriale. Unul dintre cele mai celebre proiecte ale sale a fost muzica pentru seria Bandiții din Sankt Petersburg, un serial ce a captivat publicul rus în anii ’90, iar apogeul său artistic în acest domeniu a fost atins cu muzica pentru Maestrul și Margareta.
Stilul lui Korneliuk este unic: îmbină elemente simfonice cu accente moderne, creând atmosfere intense și memorabile.
Muzica sa are o încărcătură emoțională care te prinde și te transportă într-o lume aparte. Așa cum s-a întâmplat cu mine, cred că oricine îi ascultă creațiile poate fi cucerit de ele.
Din păcate, în România, Korneliuk nu este la fel de cunoscut pe cât ar merita.
Dar poate că acest lucru se va schimba. Poate că muzica sa, în toată complexitatea și profunzimea ei, va începe să fie redescoperită de publicul românesc. Și ce moment mai potrivit pentru asta decât acum, când Rusia, dintr-un motiv sau altul, este din nou în centrul atenției?
