Franța a fost întotdeauna un reper atunci când vine vorba despre lucruri pozitive.
Fie că discutăm despre dreptate socială, literatură, muzică, filozofie sau despre descoperiri științifice și tehnologice care au împins omenirea înainte, francezii au excelat.
Cultura lor rafinată, spiritul revoluționar și înclinația spre inovație au făcut din această națiune una dintre cele mai influente în istoria lumii.
Sigur, din când în când, printre ei mai apărea și câte un personaj cu mintea încinsă, hotărât să cucerească lumea, să redeseneze hărți și să schimbe ordinea internațională prin forță.
Însă realitatea istorică arată că, de fiecare dată când Franța s-a implicat în conflicte militare, rezultatele au fost, cel puțin, dezamăgitoare.
Fie că vorbim de Campania din Rusia, de războiul franco-prusac sau de dezastrul de la Dien Bien Phu, francezii au demonstrat că, pur și simplu, războiul nu este punctul lor forte.
Poate tocmai de aceea există o zicală care m-a amuzat teribil când am auzit-o pentru prima dată:
„Să mergi la război fără francezi e ca și cum ai merge la vânătoare fără acordeon”.
O imagine splendidă – pentru că, la urma urmei, francezii sunt maeștri ai armoniei, nu ai haosului.
*
Din păcate, ceea ce i s-a întâmplat lui Gene Hackman nu este un caz izolat. Oamenii, la fel ca obiectele, se degradează în timp. Se uzează, încet, inevitabil.
Ceea ce este și mai tulburător este că acest proces are loc pe nesimțite. Rareori suntem conștienți că ni se întâmplă chiar nouă. Ne privim în oglindă zi de zi și ni se pare că arătăm la fel, că suntem la fel, dar în realitate schimbarea este continuă, subtilă, dar implacabilă.
Nu trebuie să ajungem la 80 sau 90 de ani pentru ca semnele uzurii să devină vizibile.
Degenerarea începe mult mai devreme, în jurul vârstei de 35-40 de ani.
La început, este aproape imperceptibilă.
Ne simțim poate puțin mai obosiți după o zi lungă, avem nevoie de câteva minute în plus dimineața pentru a ne reveni.
Apoi, constatăm că nu mai avem aceeași energie ca la 20-25 de ani, că obosim mai repede, că ne lipsește creativitatea și spontaneitatea care altădată veneau de la sine.
Dar ne mințim frumos. Ne spunem că e doar o fază trecătoare, că e de vină stresul, programul încărcat, lipsa exercițiului fizic.
Continuăm să ne facem planuri ambițioase. Cumpărăm scule pentru acel atelier de vis, proiectat mental încă din tinerețe.
Ne promitem că vom pleca în călătoriile amânate de ani de zile.
Casa are nevoie de reparații, dar nu azi, poate mâine sau săptămâna viitoare.
Mereu există un mâine, până când, într-o zi, realizăm că multe din aceste lucruri nu se vor mai întâmpla niciodată.
La 50 de ani, unii își schimbă partenera de viață cu una mai tânără, sperând să se agațe de un strop de vitalitate.
Unii chiar își mai asumă încă un copil, dar ritmul lor de viață nu mai e același.
Tânăra de 30 de ani are chef de aventură, de ieșiri, de experiențe noi, în timp ce el ar prefera să stea acasă, cu o carte bună. Dar face compromisuri, pentru că așa se păstrează iluzia tinereții.
La 60, începe să apară tentația pensionării. Nu pentru bani, ci pentru că lucrurile la muncă devin tot mai complicate, tehnologia avansează prea rapid, iar lumea pare mai grăbită ca niciodată.
La 70, încă facem planuri pentru casă, pentru grădină, încă mai cumpărăm unelte pe care abia le folosim.
Pe la 80, însă, realitatea ne prinde din urmă: devine mai ușor să rămânem în casă, să ne uităm la filme vechi, să ascultăm muzica adolescenței noastre.
Poate ieșim din când în când să discutăm cu vecinii de aceeași vârstă pe banca din fața blocului.
Apoi, începem să nu mai observăm lucruri evidente.
Poate mirosim urât, dar nu ne mai dăm seama. Începem să uităm nume, chipuri, întâmplări recente. Ne pierdem echilibrul prin casă, ne împiedicăm din ce în ce mai des.
Într-o zi, corpul nostru ne trădează complet: nu ne mai controlăm sfincterele, ne trezim confuzi în propriul pat.
Oamenii din jur devin străini. La un moment dat, mâncarea solidă devine o provocare, apoi pur și simplu uităm cum să înghițim.
Și într-o zi, totul se termină. Ne eliberăm de toate grijile, iar lumea merge mai departe fără noi.
Nu exagerez deloc. Am văzut aceste lucruri cu ochii mei și, pentru că nici eu nu mai sunt o „tânără speranță”, încep să le simt pe propria piele.
Fără legătură directă cu Gene Hackman, dar poate cu o legătură indirectă, vreau să vorbesc despre siguranța în trafic.
Da, există oameni care la 80 de ani sunt încă lucizi, creativi, cu mintea limpede. Dar reflexele lor nu mai sunt aceleași ca la 40 de ani.
Viteza de reacție scade inevitabil, capacitatea de a observa rapid schimbările din trafic este diminuată.
Oricât de experimentat ar fi un șofer, oricât de bine s-ar simți el în mașină, realitatea biologică nu poate fi negată.
De aceea, consider că a permite cuiva să conducă după 65 de ani este ceva la care ar mai trebui să ne gândim, nu este vorba despre discriminare, ci despre siguranță – a lor și a celorlalți participanți la trafic.
Îmbătrânirea este un proces inevitabil. Ceea ce putem face este să-l acceptăm cu luciditate și să ne adaptăm realității, nu să ne mințim că suntem la fel ca acum 20 de ani.
*
Tot în legătură cu îmbătrânirea, nu cred că devii mai inteligent sau mai înțelept pe măsură ce înaintezi în vârstă. Dacă nu ai fost inteligent în tinerețe, nu vei fi nici la bătrânețe.
Totuși, odată cu trecerea timpului, acumulezi observații, experiențe.
Vezi lucruri pe care unii nu le-au trăit și altele pe care unii le-au uitat.
Citeam astăzi articolul de mai jos despre vaccinare.
Ca toți cei de vârsta mea, am fost supus unui regim riguros de vaccinare de-a lungul vieții.
În copilăria timpurie, doctorița de la dispensarul din cartier mergea, împreună cu asistenta medicală, din casă în casă pentru a vaccina copiii.
La dispensar aveam o fișă medicală numită „Fișa copilului de 0-15 ani”, unde erau înregistrate toate vaccinurile administrate.
Nici măcar nu se punea problema să refuzi vaccinarea copilului.
La vârsta grădiniței, procesul devenise mai sistematic.
Doctorița și asistenta intrau în grădiniță sau în sala de clasă, ne aliniau frumos și ne vaccinau pe toți.
Uneori cu un ac lung în picior sau în mână, alteori cu ace scurte sub piele.
Unele vaccinuri erau administrate cu o seringă specială, un fel de mitralieră Gattling a seringilor, direct în umăr.
Altele presupuneau o mică zgârietură pe pielea mâinii, în care era picurat vaccinul.
Uneori, pur și simplu, primeam o pătrățică de zahăr impregnată cu vaccinul respectiv.
Pentru că am locuit multă vreme în același cartier și pentru că majoritatea copiilor din zonă au mers la aceleași școli cel puțin până în clasa a VIII-a, îi cunoșteam pe toți.
Și pot să spun cu certitudine că, în ciuda numeroaselor vaccinări, nu exista nici măcar un copil care să sufere de autism sau de bolile asociate acestuia. Nici măcar unul.
Astăzi, însă, situația este diferită. Am doi colegi ai căror copii suferă de autism.
Există nenumărate asociații ale părinților cu copii care se confruntă cu această problemă.
Chiar pe strada mea, puțin mai jos, există o clădire unde specialiștii încearcă să ajute acești copii să se integreze și să-și dezvolte abilitățile.
Nu pretind că știu cauza exactă a acestei creșteri dramatice, dar m-am uitat pe câteva date statistice:
În anii ’70, existau aproximativ 4-5 cazuri de autism la 10.000 de copii.
În anii ’90, numărul a crescut semnificativ, ajungând la 20-40 de cazuri la 10.000.
În anul 2000, s-au raportat 67 de cazuri la 10.000.
În 2010, numărul a urcat la 147 de cazuri la 10.000.
În 2023, s-a ajuns la 278 de cazuri la 10.000.
Această evoluție ridică multe întrebări.
Ce s-a schimbat? Alimentația, mediul, stilul de viață, expunerea la anumite substanțe? Vaccinurile care probabil că sunt făcute altfel decât cele din copilăria și adolescența mea?
Nu am un răspuns, dar este clar că problema merită o atenție serioasă și o analiză aprofundată.
***
Președintele Macron spune că este deschis față de o descurajare nucleară europeană, rupând cu decenii de independență a Franței în acest subiect.
Colonelul Hogard Colonelul Corvez și amiralul Gaucherand: Președintele Macron spune că este deschis față de o descurajare nucleară europeană, în contrast cu deceniile de independență a Franței în acest subiect.
Extinderea umbrelei nucleare franceze asupra Europei: Cum ar putea arsenalul strategic al Franței să descurajeze un atac al Rusiei
Președintele francez Emmanuel Macron a spus în februarie 2020 ca a venit timpul să se discute despre dimensiunea europeană a capacității Franței de descurajare nucleară și a propus organizarea de exerciții nucleare comune între partenerii europeni. Cinci ani mai târziu, cel care va fi cel mai probabil următorul cancelar al Germaniei, Friedrich Merz, a răspuns apelului făcut de Macron susținând o expansiune a umbrelei nucleare franceze care să cuprindă și Germania, în timp ce America președintelui Donald Trump nu mai pare a fi un partener de încredere în apărarea Europei. Dar are Franța capacitatea de a proteja Europa?
Mașina de propagandă a UE: când Bruxelles-ul își finanțează propria laudă
O acuzație explozivă de la Bruxelles: într-un videoclip puternic publicat pe YouTube de MCC Brussels, un think tank eurosceptic, podcastul Deep Dives atacă ceea ce autorii săi numesc „ma
Cum arată cel mai rapid tren de mare viteză din lume, aflat în teste la Beijing.
Prototipuri ale celui mai rapid tren de mare viteză din lume, CR450, cu o viteză de testare de până la 450 km/h şi o viteză operaţională de 400 km/h, sunt în prezent supuse testelor pe inelul feroviar din Beijing pentru viitoare servicii comerciale, transmite joi agenţia Xinhua.
Anunț oficial despre cauza morții lui Gene Hackman și a soției sale.
Autoritățile au făcut publice primele informații despre moartea șocantă a actorului american Gene Hackman și a soției sale, Betsy Arakawa. Ancheta arată că soția actorului, în vârstă de 63 de ani, a murit prima, cel…
Posibilele legături între vaccinuri și autism.
Centrul pentru Controlul și prevenirea Bolilor din Statele Unite (CDC) planifică un studiu de amploare privind posibilele legături între vaccinuri și autism, au declarat două surse pentru Reuters.
Prezidențiale 2025 / Nicușor Dan și-a depus candidatura; printre cei care l-au însoțit la BEC – Ludovid Orban
Primarul general al Capitalei, Nicușor Dan, și-a depus vineri dosarul de candidatură la alegerile prezidențiale, la sediul Biroului Electoral Central. A fost însoțit, printre alții, de Ludovic Orban, al cărui partid, Forța Dreptei, susține candidatura preimarului general al Capitalei. Nicușor Dan a exclus o retragere din cursa electorală, în contextul în care lidera USR, Elena […]
Bolojan, pulverizat din PSD: ”Dacă prostia ar fi o monedă, Bolovan ar fi miliardar”
”Un președinte (interimar) orbit de război, un popor condamnat la sărăcie. Într-un delir demn de manualele despre dictatori iresponsabili, președintele Bolovan, abia așezat cu fundul pe tron, și încă provizoriu, deja se angajează la UE să…
Zegrean.
Augustin Zegrean, fost președinte al Curții Constituționale, a declarat vineri, pentru B1 TV, că judecătorii Curții nu-i pot interzice lui Călin Georgescu să candideze doar în baza unor vorbe.Președintele României se alege la urne, de către români, nu în altă parte, a spus Zegrean.
„Prea bătrână pentru închisoare”, o şoferiţă de 87 de ani a spulberat pe trecere o bunică şi pe nepoţica ei de 3 ani
O femeie care a văzut cum mașina a lovit-o pe nepoata ei de trei ani spune că imaginea o va „bântui pentru tot restul vieții” – și cere noi legi pentru a restricționa șoferii în vârstă.
Schimbare importantă pentru firme: Plafonul de TVA va crește (proiect OUG)
De la 1 aprilie 2025, plafonul de la care o firmă din România devine plătitoare de TVA va crește de la 300.000 lei, cât este în prezent, la 395.000 lei, conform unui proiect de ordonanță…
Falimentul României comuniste: noiembrie 1981.
Interceptări în dosarul Geția: „Ce-au zis rușii?”
Liderul organizației Comandamentul ‘Vlad Țepeș’, Adrian Robertin Dinu, a efectuat o vizită la Moscova în ianuarie 2025, de unde le-a transmis membrilor grupării mesaje cu privire la întâlnirile pe care le-a avut în capitala Rusiei și cum trebuie acționat în contextul anulării alegerilor prezidențiale.
Doi membri ai grupării, Adrian Robertin Dinu și Marius Semeniuc, au fost arestați preventiv pentru trădare și legături cu agenți ai Rusiei, iar alți patru (Ștefan Mateescu, Raul-Mihail Lupu, Georgică-Cristian Atitiene și Radu Pompiliu Șofran) sunt cercetați penal sub control judiciar. În dosar este cercetat în calitate de suspect și Radu Theodoru, un general în retragere cu vârstă de 101 ani.
