Cândva, prin anii ’70, am citit o carte polististico-umoristică din colecția „Aventura”.
Acțiunea se petrecea cândva în 1953, timpul Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților.
Era vorba despre niște bătrâni țărăniști și liberali care se adunau prin parcurile Bucureștiului, punând în scenă guverne fanteziste, tot așteptând să vină americanii.
Din păcate, nu mai știu cum se numea cartea, dar tare mi-aș dori să o recitesc.
Dar, pentru că viața învinge cărțile, realitatea m-a lovit din nou, amintindu-mi de acel roman, și am izbucnit în râs citind titlurile din presa românească de ieri: „Trădători!”, „Organizație constituită în stil militar pentru a schimba ordinea de stat”, „Vor să redenumească țara în Geția!”.
Nu m-am uitat la știrile de la televizor dar probabil că nu au lipsit reporterii care să-i întâmpine pe acuzați la intrarea la anchetă: „E adevărat că ați trădat? De ce nu spuneți nimic?”
Aproape că mi s-a oprit inima de sperietură.
Glumesc, evident, căci și eu știu că trăim într-o Românie a umorului absurd.
Adevărul s-a dovedit a fi mult mai puțin spectaculos: niște bătrâni exaltați, niște relicve ale unor timpuri apuse, pe care orice om rațional i-ar fi dus cel mult la un azil, nu în titlurile ziarelor.
Cum să prezinți la televizor un bătrân trecut de suta de ani care afirmă cu emfaza unui oracol că nu numai el, dar nici Tudor Vladimirescu nu e de acord cu Uniunea Europeană?
Pentru asta, ar trebui să ai un minim simț al ridicolului. Dar acesta lipsește atât autorităților care se ocupă de astfel de „probleme”, cât și ziariștilor care au publicat ieri sute de articole despre acest subiect.
Mai este un aspect demn de discutat: serviciile noastre de „intelligence”.
Voi abia acum ați aflat de Radu Teodorul & Compania?
Eu, un simplu cetățean fără salarii exorbitante, pensii de nesimțiți sau sporuri de antenă, știam despre el și ai lui din anii ’90.
Presa vremii scria clar despre această rețea de personaje sinistre.
Ei, când erau încă în putere, declanșaseră acțiunea aceea de la Târgu Mureș, că țăranii ăia din satele din jur nu veniseră acolo cu trenul cursă de persoane Apahida-Cluj Napoca ci cu autobuze militare.
Tot ei făcuseră Vatra Românească, tot ei au făcut și PUNR-ul, tot ei au sprijinit și o mulțime de partide, și-au făcut tot felul de organizații de veterani și sindicate.
Îi vedeți de mulți ani la televizor înșirând aberații, nu mult diferite de cele ale lui Georgescu.
Uitați-vă la înregistrări, o să-i vedeți în fața Palatului Cotroceni aruncând cu chipiele și urlând „ieși afară javră ordinară”.
Tot ei sau frații lor erau la gardul cimitirului de la Valea Uzului, cu tricolorul pe antena dubelor, păzindu-l pe Simion care lega tot felul de panglici de crucile mormintelor.
Iar în timp ce făceau tot felul de măgării Statul Românesc îi felicita, le dădea salari mari și le dădea pensii imense și nemeritate.
*
Tot în legătură cu acest subiect, televiziunile ne-au servit „dovezi” incontestabile despre conspirația acestor personaje cu atașatul militar rus.
Și ce anume ni se prezintă cu atâta gravitate?
Un moșneag dând un telefon public la Ambasada Rusiei, cerând pe cineva în românește.
De cealaltă parte a firului, o voce rusească răspunde în engleză: „Nu înțeleg ce spuneți.”
Parcă asistam la un concert din anii ’70 în care o trupă cu nume de conducător mongol cânta în germană despre Moscova.
Asta e tot. Asta e „marea dovadă” care ni s-a prezentat.
Nu înregistrări în care să se vadă cum spionul român îi înmânează agentului GRU niște microfilme, nici măcar înregistrări audio în care să existe o conversație ci asta, un boșorog nebun vorbind cu o telefonistă.
Și că s-au dus unii la Ambasada Rusă, la un bal.
Păi normal că s-au dus, la recepțiile și balurile astea se înghesuie toți pomanagii din București, fie că sunt miniștri, generali, ambasadori, ziariști sau curve, că se dă mâncare bună și băutură pe gratis.
Poate mai poți și să-ți faci o poza cu soldatul de la poartă, să te lauzi cu ea pe Facebook.
Dacă e să judecăm după această logică abracadabrantă, atunci și eu aș putea fi acuzat de complicitate cu mafia suplimentelor alimentare doar pentru că, la un moment dat, mi-a sunat telefonul și cineva a încercat să-mi vândă pastile pentru potență sau tratamente miraculoase. Cam la acest nivel de raționament s-a ajuns în spațiul public.
Dar haideți să ducem absurdul și mai departe. Cât de lipsit de discernământ trebuie să fii ca să crezi că Rusia – o putere mondială care a câștigat un război global, a trimis oameni în cosmos, a explorat planeta Venus și a contribuit la descoperiri fundamentale în toate domeniile științei și tehnicii – și-ar pierde timpul complotând în culise cu niște pensionari decrepiți care încearcâ să scoată România din NATO prin intermediul unor telefoane date la întâmplare?
Și apoi, după toate astea, avem pretenția ca Rusia să nu riposteze. După ce ani la rând am mușcat-o de cur în mod absurd și prostesc, ne mai și mirăm că nu rămâne pasivă. Oare cât de mult ne mai putem îmbăta singuri cu apă rece, jucând rolul victimei în timp ce contribuim activ la tensiuni?
Dar poate că întrebarea mai importantă este alta: unde se află, de fapt, adevăratul pericol pentru România? În Rusia? În America? În China? În cine știe ce altă țară străină?
Nu. Răul cel mai mare pentru România nu vine din afară.
Răul e aici, acasă, în propriile noastre instituții, în incompetența, manipularea și corupția care definesc statul românesc.
Nu vă lăsați păcăliți de aceasță operațiune geriatrică a serviciilor romnânești, să nu trăiți cu impresia că doar acești bătrâni sunt problema.
Există alții, mai tineri, mult mai periculoși, copii și discipolii acestor bătrâni.
Dar despre ei nu vedem breaking news.
Atâta timp cât nu înțelegem acest lucru, vom rămâne exact acolo unde suntem: spectatori ai unei farse politice ieftine, jucată pe nervii și viitorul nostru.
*
Doamna Lasconi afirmă că „Ciolacu mi-a spus că demisionează dacă îl susțin pe Crin Antonescu”.
Dacă această declarație este reală, atunci fie trăim într-un teatru al absurdului, fie avem lideri care și-au pierdut complet contactul cu realitatea.
În ambele cazuri, ceea ce se întâmplă este alarmant.
Gândiți-vă puțin: dacă Ciolacu chiar a făcut o astfel de declarație, atunci avem de-a face cu un joc de culise periculos, în care liderii politici se prefac că sunt adversari, dar în realitate negociază între ei cine va primi sprijinul real.
Asta nu mai e politică, ci un circ grotesc în care oamenii sunt păcăliți să voteze niște marionete, în timp ce păpușarii trag sforile în spatele cortinei.
Și nu ar fi prima oară când vedem astfel de manevre.
La alegerile precedente, mulți au votat cu Ciolacu sau Ciucă, crezând că aleg între două alternative, în timp ce, în culise, oamenii din interiorul sistemului își canalizau sprijinul spre Georgescu și Simion. Nu e vorba de vreo teorie a conspirației născocită de cineva, ci de afirmații făcute chiar de cei implicați.
Practic, votul cetățenilor devine o formalitate, o iluzie menită să mențină aparențele unui proces democratic, când, de fapt, cărțile sunt deja făcute.
Și atunci, de ce mai organizăm alegeri?
De ce să ne mai prefacem că avem o democrație funcțională, când deciziile reale sunt luate în spatele ușilor închise?
Poate ar fi mai productiv să ne concentrăm pe altceva – să citim o carte, să facem ceva util sau, dacă tot suntem luați de proști, să furăm și noi câte ceva, măcar să nu rămânem singurii fraieri din toată această mascaradă.
*
Domnul Ciolacu afirmă că domnul Georgescu este un „mistic”.
Să fim serioși: Georgescu nu are nimic în comun cu un adevărat mistic.
Misticii sunt oameni care, fie că avem sau nu încredere în convingerile lor, cred sincer că au o legătură directă cu o realitate divină, că primesc revelații sau că sunt ghidați de forțe superioare.
Pe scurt, misticii sunt oameni care măcar cred în ceva dincolo de propria persoană.
Georgescu, în schimb, nu este nici pe departe un astfel de personaj.
El nu este altceva decât un escroc obișnuit, un oportunist care îmbracă hainele unui „ales” doar pentru a manipula masele.
Nu crede în nicio revelație, nu comunică cu nicio entitate supranaturală – cu excepția, poate, a celor din culisele politice, de unde își primește indicațiile.
Omul acesta nu încearcă să atingă vreo formă de iluminare spirituală, ci doar să își maximizeze capitalul politic și influența.
Așadar, să nu cădem în capcana retoricii grandioase. Georgescu nu este nici vizionar, nici mistic, nici profet.
E doar un alt politician care încearcă să vândă o iluzie, mizând pe credulitatea publicului și pe slăbiciunea celor care încă mai speră în „salvatori” miraculoși.
*
O mică rază de speranță apare la orizont: Analena Baerbock anunță că face un pas înapoi.
Sigur, nu este mare lucru în sine, dar orice gest care înseamnă mai puțină isterie belicoasă în politica mondială merită menționat.
Mai rămâne acum să vedem retrăgându-se și alți doritori de război, cei care au transformat diplomația într-un circ de propagandă și care au făcut din escaladare un scop în sine.
Dacă și ei dispar din peisaj, poate că, în sfârșit, lumea va avea o șansă reală să meargă pe un drum mai rațional, mai pașnic, mai lipsit de nebunia acestor ani.
Și sunt toate șansele să vedem asemenea plecări.
Lepădăturile de acest fel au o mentalitate de șobolani: când simt că lucrurile încep să le scape de sub control, își caută ieșirea.
Nu vor sta să dea explicații, nu vor lupta pentru ceea ce susțineau cu atâta patimă – pur și simplu vor fugi, așa cum au mai făcut-o și alții de-a lungul istoriei.
Corabia se scufundă, iar ei se pregătesc să sară. Noi rămânem, dar măcar avem o șansă să îndreptăm direcția.
*
Îmi pare rău că trebuie să fiu eu cel care le-o spune, dar cei de la Contzilla se înșală.
Nu doar că domnii contabili nu sunt în prima linie a economiei, dar în ritmul în care evoluează lucrurile, în curând nu vor mai avea niciun rol semnificativ.
Se vor transforma, cel mult, în niște simpli operatori de date, responsabili cu introducerea cifrelor într-un sistem informatic, completarea unor foi de parcurs sau gestionarea pontajelor.
Schimbările recente din domeniu – vorbesc strict despre România – au făcut ca meseria de contabil să nu mai poată exista fără suportul unui informatician.
Nu mai este suficient să ai cunoștințe solide de contabilitate, legislație fiscală sau raportare financiară.
Acum, dacă nu ai și pe cineva priceput la baze de date, scripting și integrarea cu platformele fiscale, ești condamnat la irelevanță.
Și de aici apare paradoxul: un contabil, membru al Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați, va fi pus în situația de a semna, fără să înțeleagă ce scrie acolo, de fapt nu scrie nimic decât pe locul pentru semnătură, un document esențial – Declarația 406 (SAF-T).
Dar întocmirea acestuia nu mai este, de fapt, în mâinile contabilului, ci în cele ale unui informatician care, ironic, nu are nicio calificare în domeniul contabilității.
Poate fi oricine – de la un consultant IT, până la băiatul de la etajul 3 care „se pricepe la calculatoare”.
În aceste condiții, trebuie să ne întrebăm: cine mai este, de fapt, contabilul? Cel care aplică regulile contabile sau cel care știe să traducă informațiile financiare într-un limbaj pe care ANAF să-l poată citi? Dacă tendința actuală continuă, e posibil ca răspunsul să fie mai puțin confortabil decât și-ar dori breasla contabililor.
Și vina le aparține în exclusivitate.
***
Șeful diplomației americane afirmă că războiul din Ucraina este un conflict „proxy” între Rusia și SUA

Marco Rubio, secretarul de stat al Statelor Unite, a declarat miercuri că războiul dintre Rusia și Ucraina este în realitate un conflict de tip „proxy” (prin interpuși) între Washington și Moscova și că eforturile președintelui…
Șeful Pentagonului: Vă spun din culise: suntem mai aproape decât am fost vreodată de pace

Viktor Orban sparge unitatea blocului european. El este singurul lider care nu a aprobat declaraţia summitului informal al UE cu privire la Ucraina

Liderii europeni care au purtat, joi, discuţii de urgenţă la Bruxelles au convenit asupra unei creşteri masive a cheltuielilor pentru apărare, pentru a susţine Ucraina, după ce Donald Trump a oprit ajutorul militar şi schimbul…
Annalena Baerbock nu va candida pentru conducerea Verzilor din Germania: „Pentru motive personale, fac un pas înapoi”

Annalena Baerbock, ministrul german de Externe și figură centrală a Partidului Verzilor, a anunțat că nu va candida pentru o funcție de conducere în grupul […]
Putin și-a numit un nou ambasador în SUA. Cine este Aleksandr Darciev
Președintele rus Vladimir Putin a semnat joi, 6 martie, decretul de numire a noului ambasador al Rusiei în SUA, Aleksandr Darciev, după ce săptămâna trecută Ministerul rus de Externe a anunțat că, în urma recentelor negocieri ruso-americane desfășurate la Istanbul, Statele Unite și-au dat acordul (agrementul) pentru această numire, relatează agențiile Reuters și EFE.
Lovitura de stat ”Geriatrica” – o operațiune pe gustul Franței și al Bruxellesului

Un eveniment produs astăzi a făcut cea mai mare parte a românilor să se zguduie de rîs, ori să-și pună mîna în cap, uluiți: șase inși, conduși de un general în retragere de 101 ani, au…
Fost procuror DNA despre dosarul TRĂDAREA: Oamenii ăștia trebuie expertizați, nu arestați

Să râzi că „au arestat un moș de 101 ani” e doar o diversiune pentru a ascunde gravitatea faptelor reale
Problema nu e un bătrân de 101 ani, ci rețeaua de oameni mai tineri și mai agresivi care s-a strâns în jurul lui, folosindu-l ca imagine de autoritate pentru un proiect extrem de periculos.
Ciolacu, atac la Georgescu: „Un mistic”

Premierul Marcel Ciolacu a declarat joi, la evenimentul de semnare a contractelor de finanțare, în valoare de 100 de milioane de euro, pentru digitalizarea serviciilor publice și interconectarea bazelor de date, că românii, atunci când mai aud ‘vreun mistic’, să se gândească cum ar fi arătat România fără banii primiți de la Uniunea Europeană.
Păzea! Vine cenzura!

Țara mea se schimbă în pas alergător. Are mai multe minți care cred că progresează cu viteza întunericului. De fapt, ele decid să se întoarcă în timp, la vreme de război. Cenzura funcționa și pe vremea Regelui Carol al II-lea, a mareșalului Antonescu, a comuniștilor abia coborîți de pe tancurile sovietice. Culmea ironiei. Ceaușescu a desființat-o! A închis ghișeul de pe vremuri, unde paginile de ziar erau prezentate spre aprobare. A mai rămas Secția de Presă a CC al PCR. Acum va fi mai ceva bine. Vom începe un adevărat război pentru a apăra rezultatul alegerilor. Vom avea o OUG Ciolacu pe termen scurt. Scurt la durata de aplicare, dar și la cea de funcționare a guvernului. Vor fi cel puțin zece instituții cu nenumărate birouri și cu investigatori pe net, cu ong-iști și voluntari, cu adrese de mail la care să reclami, să torni și să contești, cu mai mulți soldați, inspectori, experți, specialiști, avocați, care vor lua decizia că un articol trebuie scos. Și cu ziarul, interzis pînă la clarificări. Furnizorii de internet vor fi obligați să-l decupleze. Scrii în noaptea universului agitat de politică și nu mai citește nimeni. Se aplică teoria lui Dan Tăpălagă. Cine a băgat rahatul în ventilatorul anti UE trebuie închis. Și se liniștesc.
Contzilla Accounting Days: Contabilii nu mai pot fi doar spectatori. Tehnologia, schimbările fiscale şi vocea antreprenorilor redesenează rolul profesioniştilor din domeniu. Toate lucrurile acestea au un impact în companii, dar după orice zonă cu turbulenţe ajungem la stabilitate. ”
PROGRAM. Visuali Italiane 2025. Patru zile de film italian la Cinema Studio
Festivalul Visuali Italiane revine la Timișoara pentru a patra ediție, aducând pe marele ecran filme recente din cinematografia italiană.