Există momente rare în istoria muzicii când o singură lucrare devine simbolul unei întregi epoci, a unei națiuni, chiar a unei emoții universale. Concierto de Aranjuez este una dintre aceste capodopere, o muzică ce evocă parfumul serilor andaluze, susurul apelor fântânilor și amintirea unui timp pierdut, dar niciodată uitat.
Joaquín Rodrigo, compozitorul acestei minuni sonore, s-a născut în 1901 în Spania, într-o perioadă de frământări politice și artistice. La vârsta de trei ani, o epidemie de difterie l-a lăsat orb, dar această tragedie nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai mari compozitori ai secolului XX. De fapt, unii critici spun că lipsa vederii i-a ascuțit sensibilitatea auditivă și imaginația muzicală, oferindu-i o perspectivă unicat asupra sunetului.
Concierto de Aranjuez a fost compus în 1939, într-o perioadă de mari frământări pentru Spania, care ieșea din Războiul Civil. Rodrigo, alături de soția sa, Victoria Kamhi, se afla încă în Franța, dar dorul de țara natală l-a inspirat să creeze o muzică ce surprinde frumusețea și spiritul Spaniei.
Concertul pentru chitară și orchestră este format din trei părți: Allegro con spirito, Adagio și Allegro gentile. Prima parte pulsează de energie, amintind de dansurile spaniole pline de pasiune. Partea a doua, Adagio, este cea mai cunoscută, o muzică melancolică, de o frumusețe sfâșietoare, ce amintește de un cântec de dragoste pierdut. Se spune că Rodrigo a compus-o inspirat de durerea pierderii unui copil nenăscut și de liniștea grădinilor palatului de la Aranjuez. Ultima parte este o revenire la optimism, un dans plin de grație, ce readuce lumina.
Succesul concertului a fost imediat. Chitariști celebri, precum Narciso Yepes și Paco de Lucía, l-au transformat într-o piesă iconică. Astăzi, Concierto de Aranjuez este cel mai faimos concert pentru chitară scris vreodată, întruchiparea perfectă a spiritului spaniol. Rodrigo a demonstrat că, fără să vadă lumea, a reușit să ne arate tuturor frumusețea ei prin muzică.
