Tomaso Albinoni, un venețian de viță nobilă, fiul lui Antonio Albinoni, un bogat comerciant de hârtie, și-a început parcursul în lumea muzicii cu lecții de vioară și canto. În mod curios, deși a trăit într-o epocă bogată în cronici și documente, se cunosc destul de puține detalii despre viața sa, în ciuda reputației considerabile pe care a avut-o în acele vremuri ca muzician.
Primul său gest notabil în carieră a venit în 1694, când și-a dedicat Opusul 1 unui personaj cu o genealogie însemnată, cardinalul Pietro Ottoboni, nepotul papei Alexandru al VIII-lea. În același an, a debutat pe scena operatică venețiană cu „Zenobia, regina de Palmireni”. Se pare că în anul 1700 Albinoni și-a asumat rolul de violonist la curtea lui Carol al IV-lea, Duce de Mantua, căruia i-a oferit în dar un alt set de lucrări instrumentale, Opus 2.
În 1701, el a cucerit inimile prin suitele sale Opus 3, dedicate lui Ferdinando de’ Medici, Marele Prinț al Toscanei.
În 1705, Albinoni s-a căsătorit cu Margherita Rimondi, având alături ca martor pe Antonino Biffi, un nume sonor al muzicii bisericești din San Marco. Deși ar fi putut avea conexiuni mai strânse cu această instituție prestigioasă, Albinoni a ales să rămână un compozitor liber, fără a se asocia cu o curte nobiliară sau o biserică. El și-a făcut un nume mai ales prin operele sale interpretate în diverse orașe italiene precum Veneția, Genova, Bologna, și altele. Totodată, Albinoni nu a neglijat muzica instrumentală, dedicându-se compozițiilor de sonate și concerte pentru oboi și vioară.
Una dintre trăsăturile care îl deosebesc de contemporanii săi este faptul că nu a fost niciodată legat de o funcție oficială, trăind din propriile resurse financiare și compunând muzică din pasiune, nu din obligație. În 1722, Maximilian al II-lea Emanuel, Electorul Bavariei, l-a invitat să monteze două opere la München, o recunoaștere a talentului său incontestabil.
Către sfârșitul vieții, în jurul anului 1740, o colecție de sonate pentru vioară a fost publicată în Franța, dând naștere speculațiilor că Albinoni ar fi murit. Cu toate acestea, sursele ne confirmă că și-a trăit ultimele zile în liniște la Veneția, până când, în 1751, a fost răpus de diabet, la venerabila vârstă de 79 de ani.
În clipul de mai jos, „Libera – Ave Verum” este o interpretare emoționantă a corului băieți „Libera”. Deși Albinoni este creditat ca autor al celebrei lucrări, de fapt, această piesă a fost compusă în mare parte de Remo Giazotto (1910-1998), un muzicolog italian, care a reconstruit Adagio-ul pe baza unor fragmente rămase dintr-o lucrare pierdută.
***
