1408: Prima atestare documentară a orașului Iași.
Atât iazigii, cât și alanii (dintre care făceau parte iașii) erau două ramuri din cele trei ale sarmaților, a treia fiind roxolanii. De la această populație derivă forma la plural Iașii sau Târgu’ Ieșilor. De asemenea, Moldova a fost numită și Alania la 1320 în harta lui Giovanni di Carignano. Gh. Ghibănescu a arătat în cartea sa că în 1238, Berke, fratele lui Batu han (conducătorul Hoardei de aur), zdrobește armata alanilor conduși de Caciar Ogala (lângă Marea de Azov) și determină exodul a aproape 10.000 de alani în Moldova. Alanii (iașii) se stabilesc în zona în care va fi menționat orașul Iași.
Un alt istoric a arătat că Iașii au format un popor care a trăit printre Cumani și care a părăsit Caucazul după invazia mongolă terminată cu bătălia de la Kalka; de asemenea a arătat că numele este derivat din „Äs”, un nume etnic din zona Osetiei. În limbile sanskrită și hindi, care au origine comună cu limba sarmaților, „yash” înseamnă „faimă”.
Numele maghiar al orașului (Jászvásár) înseamnă mot-a-mot „Piața (Târgul) Iașilor”.
În Cronica lui Nestor orașul apare menționat cu numele Askîi Torg, și este înscris în „Lista orașelor rusești îndepărtate și apropiate” din Letopisețul Novgorodului.
Orașul Iași a fost menționat pentru prima oară într-un privilegiu comercial (acordat negustorilor din Liov), emis în 1408 de domnul Moldovei Alexandru cel Bun. Deoarece existau clădiri mai vechi de această dată (spre exemplu presupusa Biserică armeană construită în 1395), se crede că orașul este mult mai vechi, cel puțin cu câteva decenii înainte de această dată, fapt dovedit și de zidurile Curții Domnești.
1600: Are loc la Florența premiera operei Euridice, compusă de Jacopo Peri, creată cu ocazia nunții lui Henric al IV-lea cu Maria de Medici. Este cea mai veche operă cunoscută.
1711: În Moldova începe instaurarea domniilor fanariote; primul domn fanariot din Moldova este Nicolae Mavrocordat.
Era un om învățat, știa mai multe limbi străine, studiase filosofia și teologia, iar in țara Românească a învățat și românește.
În prima domnie, în Moldova, a debutat prin asuprirea boierilor și protejarea țăranilor. Dușmanii lui au folosit nemulțumirile boierilor și pârile regelui Suediei, Carol al XII-lea, și au obținut înlocuirea lui cu Dimitrie Cantemir în 1710, pentru ca sa fie reîntronat în 1711, după ce Dimitrie Cantemir a fugit în Rusia. În timpul acestei domnii a obținut expulzarea oștilor suedeze și poloneze, care deveniseră o adevărată pacoste pentru Moldova.
În 1716, după uciderea lui Ștefan Cantacuzino, a fost trecut pe tronul din București, unde, datorită înrăutățirii relațiilor dintre turci și nemți, turcii aveau mare nevoie de el acolo. Izbucnind în curând războiul turco – austriac (1716 – 1718), Nicolae a ucis câțiva boieri care erau partizani ai nemților și l-a exilat în Turcia pe mitropolitul Antim Ivireanu, care a și fost omorât acolo. Deoarece Nicolae a fost prins și dus la Sibiu, în locul său, turcii îl numesc pe Ioan Mavrocordat. După Pacea de la Passarowitz din 1718, și moartea lui Ioan Mavrocordat, Nicolae primește tronul din nou, bucurându-se pe lângă încrederea turcilor, de o domnie lungă și liniștită. Deși favoriza elementul grecesc, pe care se putea sprijini mai mult, printr-o bună administrare a țării, prin obținerea scăderii tributului față de turci, prin purtarea prietenoasă față de boieri, prin scăderea anumitor dări, a câștigat încrederea și mulțumirea țării. A construit lângă București Mănăstirea Văcărești, a obligat episcopia din Bacău să aibă o școală grecească și slavonească în schimbul veniturilor acordate. Nicolae Mavrocordat a încercat fără succes revenirea la un sistem de plată a birului prin plata în sferturi ca să nu mai îmble orânduiali prin țară.[5]
Nicolae Mavrocordat a murit de ciumă la 14 septembrie 1730 în București și e înmormântat la Mănăstirea Văcărești. Fiind un eminent literat, a scris lucrările: Sfaturi (manuscris), Despre datorii (tipărită la Londra), Cuvânt împotriva nicotinei (Iași, 1786), Precuvântări la actele patriarhalicești (manuscris).
1849: 13 generali maghiari lideri ai revoluției maghiare din 1848 au fost executați de autoritățile austriece la Arad.
Cei 13 de la Arad (în maghiară Aradi vértanúk) este denumirea generică sub care sunt cunoscuți 13 ofițeri ai armatei imperiale austriece executați în 1849 la Arad sub acuzația că s-au alăturat mișcării revoluționare a lui Lajos Kossuth și au susținut revendicările maghiare de independență față de Imperiul Austriac, încălcându-și astfel jurământul de fidelitate față de Casa de Habsburg.
Monumentul Statuia Libertății din Arad evocă memoria celor 13 comandanți. Istoriografia maghiară îi menționează ca martirii de la Arad, punând accentul pe dorința lor de libertate.
1889: În zona Montmartre din Paris, în arondismentul 18, se deschide clubul de divertisment Moulin Rouge, care va deveni cel mai faimos teatru varieté din lume.
1973: Egiptul, condus de președintele Anwar El Sadat, în cooperare cu Siria, a atacat Israelul, declanșând Războiul de Yom Kippur.
Războiul de Iom Kipur, Războiul arabo-israelian din 1973, Războiul de Ramadan, sau Războiul din octombrie (ebraică מלחמת יום הכיפורים/מלחמת יום כיפור – Milhemet Iom Hakipurim/Milhemet Iom Kipur; arabă حرب أكتوبر;/ حرب تشرين – ħarb October/ħarb Tishrin) a fost un conflict armat dintre Israel și o coaliție de națiuni arabe condusă de Egipt și Siria, care a durat între 6 octombrie și 26 octombrie 1973. Războiul a izbucnit de ziua de Iom Kipur (Ziua Ispășirii, cea mai importantă zi de post evreiască), printr-un atac surpriză conjugat egipteano-sirian, forțele atacatoare traversând liniile de încetare a focului din Peninsula Sinai și respectiv, de pe platoul Golan, teritorii cucerite de Israel în Războiul de Șase Zile (1967).
Egiptenii și sirienii au avansat în primele 24 – 48 de ore, după care situația militară a început să se schimbe în favoarea israelienilor. După a doua săptămână de lupte, sirienii fuseseră scoși definitiv din zona platoului Golan. În sud, în peninsula Sinai, israelienii au lovit la punctul de joncțiune a două corpuri de armată egiptene, (Armata a II-a și Armata a III-a) traversând canalul Suez, (vechea linie de încetare a focului), încercuind o întreagă armată egipteană, chiar în momentul în care intra în acțiune rezoluția de încetarea a focului a ONU.
1976 – Zborul 455 Cubana de Aviación este distrus de două bombe, plasate la bord de un grup militant anti-Castro coodonat de CIA.
Zborul 455 Cubana de Aviación a fost un zbor cubanez din Barbados către Jamaica , care a fost doborât la 6 octombrie 1976 de un atac terorist cu bombă. Toți cei 73 de oameni de la bordul aeronavei Douglas DC-8 au murit după ce două bombe cu ceas au explodat și avionul s-a prăbușit în mare. Accidentul a ucis fiecare membru al echipei naționale cubaneze de scrimă .
Mai mulți exilați cubanezi anti-Castro legați de CIA , printre care Rafael De Jesus Gutierrez, un ofițer de informații cubanez al regimului Batista , devenit spion CIA după revoluția cubaneză , au fost implicați de dovezi. Complicațiile politice au apărut rapid când Cuba a acuzat guvernul SUA că este complice la atac. Documentele CIA publicate în 2005 indică că agenția „avea informații anticipate concrete, încă din iunie 1976, cu privire la planurile grupărilor teroriste din exilul cubanez de a bombarda un avion de linie cubanez”.
La câteva ore după explozii, autoritățile din Trinidad i-au arestat pe Freddy Lugo și Hernan Ricardo Lozano, doi bărbați venezueleni care se urcaseră în avion în Trinidad și își înregistraseră bagajele în Cuba, dar care părăsiseră avionul în Barbados și zburau separat spre Trinidad. Lozano călătorise cu o identitate falsă sub numele de José Vázquez García.
Lugo și Lozano au mărturisit și au declarat că acționau sub ordinele lui Luis Posada Carriles, un agent CIA. Mărturia lor, împreună cu alte dovezi, i-au implicat pe Posada și pe colegul agent CIA Orlando Bosch , un cubanez anti-Castro care trăiește în Venezuela.
1981: Anwar al-Sadat, președinte al Egiptului și laureat al Premiului Nobel pentru pace, este asasinat la Cairo de un grup de fanatici.
Născut în Mit Abu Al-Kum, Al-Minufiyah, Egipt, Sadat provenea dintr-o familie săracă egipteană din Sudan, având 13 frați și surori. A urmat Academia Regală Militară din Cairo în 1938 și a intrat în „Mișcarea liberă de ofițeri” cu intenția eliberării Egiptului de sub controlul britanic.
În cursul celui de-al doilea război mondial Sadat a fost închis de britanici datorită eforturilor sale de a obține ajutor de la puterile Axei în scopul îndepărtării forțelor britanice din Egipt. Ulterior, împreună cu colegi săi, ofițerii Mișcării libere, Sadat a participat la Revoluția egipteană din 23 iulie 1952, care l-a îndepărtat pe regele Farouk I. Rolul său major din acea perioadă a fost preluarea controlului a posturilor de radio egiptene, care au fost folosite pentru a informa publicul egiptean de schimbările din țară din perioada post-revoluționară.
În 1964, după ce a ocupat mai multe poziții în guvernul republicii egiptene, a fost ales de Gamel Abdel Nasser ca vicepreședinte. A rămas în funcție până în 1966, și, apoi, din nou, din 1969 până în 1970.
După decesul lui Nasser de atac cardiac Sadat devine președinte.
La 6 octombrie 1981, în timpul unei parade militare la Cairo, Sadat a fost asasinat de membri ai partidului Jihadul islamic, pe motivul că a negociat cu dușmanul principal al națiunii arabe, Israelul.
1987: Fiji devine republică.
Insulele au fost administrate de britanici sub formă de colonie din 1874. Independența a fost acordată în 1970, totuși regina Marii Britanii continua să fie oficial suveranul țării. În 1987 o lovitură de stat a proclamat Republica, care se menține până în ziua de azi.
2010: Se înființează Instagram, o aplicație de partajare a fotografiilor.
Instagram, un serviciu online de photo-sharing, video-sharing și rețea socială, a fost creat de Kevin Systrom și Mike Krieger, și a fost lansat în octombrie 2010. Serviciul a câștigat popularitate rapid, în aprilie 2012 atingând cifra de 100 de milioane de utilizatori înregistrați. Serviciul a fost achiziționat de Facebook în aprilie 2012 pentru aproximativ 1 miliard de $.
