321: Împăratul Constantin dă un decret prin care se impune ca „Toți judecătorii, orășenii și muncitorii trebuie să se odihnească în venerabila zi a soarelui” – deci Duminica devine pentru prima oară zi liberă.
Această decizie reflecta atât realități sociale și economice, cât și influențele religioase ale epocii. Pe de o parte, duminica era deja considerată o zi importantă pentru multe culte păgâne, în special pentru cultul lui Sol Invictus („Soarele Neînvins”), foarte popular în Imperiul Roman. Pe de altă parte, creștinismul, care câștiga tot mai multă influență, adoptase duminica drept zi sfântă, înlocuind treptat sabatul evreiesc de sâmbătă.
Decretul lui Constantin nu era încă un act strict creștin, ci mai degrabă un compromis între tradițiile păgâne și noua religie emergentă. Împăratul însuși fusese inițial adept al cultului solar și doar treptat s-a apropiat de creștinism, pe care l-a favorizat prin Edictul de la Milano din 313. Instituirea duminicii ca zi de odihnă a fost un pas logic în această tranziție, consolidând autoritatea imperială asupra ambelor tabere religioase.
Impactul acestei decizii a fost uriaș și de lungă durată. În primul rând, a stabilit un model care s-a perpetuat de-a lungul secolelor, influențând legislația muncii din Europa și din alte părți ale lumii. Până astăzi, majoritatea țărilor consideră duminica o zi de repaus, chiar dacă motivațiile au devenit mai laice.
În al doilea rând, decretul a contribuit la creșterea prestigiului creștinismului, care a ajuns să domine Imperiul Roman după convertirea oficială a lui Constantin și mai ales după Edictul de la Tesalonic din 380, prin care împăratul Teodosie a declarat creștinismul religie de stat.
Nu în ultimul rând, instituirea duminicii ca zi de odihnă a fost un pas important în formarea conceptului de weekend, deși ideea unei a doua zile libere (sâmbăta) a apărut mult mai târziu, în secolul XX.
1395: Mircea cel Bătrân și regele Sigismund de Luxemburg au încheiat la Brașov un tratat de cooperare militară antiotomană.
1441: Iancu de Hunedoara a devenit voievod al Transilvaniei. El deținea această funcție pe lângă cea de comite al Timișoarei și de ban al Severinului (1441-1456).
1876: Alexander Graham Bell primește brevetul pentru o invenție pe care el o numește telefon.
Brevetarea telefonului nu a fost lipsită de controverse. Într-o competiție strânsă, Bell a depus cererea pentru brevet cu doar câteva ore înaintea lui Elisha Gray, un alt inventator care lucra la o tehnologie similară. Această situație a dus ulterior la procese și dispute juridice privind paternitatea invenției, dar în final, instanțele i-au recunoscut prioritatea lui Bell.
Doar trei zile după obținerea brevetului, pe 10 martie 1876, Bell a reușit să transmită primul mesaj telefonic. Folosind un dispozitiv rudimentar, el i-a spus asistentului său, Thomas Watson, celebrele cuvinte:
„Mr. Watson, come here, I want to see you.”
(„Domnule Watson, vino aici, vreau să te văd.”)
Aceasta a fost prima demonstrație practică a unui telefon funcțional, un moment care a marcat începutul unei noi ere în comunicare.
Telefonul a revoluționat lumea într-un mod fără precedent. În deceniile care au urmat, rețelele telefonice s-au extins rapid, iar comunicarea la distanță a devenit din ce în ce mai accesibilă.
În 1877, Bell a înființat Bell Telephone Company, care ulterior a evoluat în gigantul AT&T.
În 1880, primele rețele telefonice locale deveniseră deja o realitate în marile orașe.
Până la începutul secolului XX, telefonul devenise un instrument esențial atât pentru afaceri, cât și pentru uz personal.
1912: Succesul expediției lui Roald Amundsen la Polul Sud (14 decembrie 1911) este anunțat public, când nava Fram a ajuns la Hobart, în Australia.
Expediția lui Amundsen a fost una dintre cele mai impresionante realizări din era explorărilor polare. Inițial, Amundsen plănuia să fie primul care atinge Polul Nord, dar când a aflat că Robert Peary revendicase deja această reușită în 1909, și-a schimbat rapid obiectivul către Polul Sud. Această decizie a fost ținută secretă, inclusiv față de finanțatorii săi și chiar față de echipaj, pentru a evita competiția directă până în ultimul moment.
Rivalii săi direcți erau britanicii conduși de Robert Falcon Scott, care organizaseră o expediție aproape simultană spre Polul Sud. Spre deosebire de Scott, care a folosit cai și tractoare cu șenile pentru transport, Amundsen s-a bazat pe câini de sanie, o strategie inspirată de tehnicile de supraviețuire ale popoarelor inuit din Arctica.
Echipa lui Amundsen a plecat de la baza Framheim, situată pe platforma de gheață Ross, la 19 octombrie 1911. După aproape două luni de înaintare prin condiții extreme, la 14 decembrie 1911, norvegienii au devenit primii oameni care au pus piciorul la Polul Sud geografic. Au ridicat steagul Norvegiei și au lăsat un mesaj pentru regele Haakon al VII-lea.
Pentru a evita orice controversă legată de acuratețea descoperirii, Amundsen și echipa sa au petrecut mai multe zile la pol, făcând observații și măsurători riguroase înainte de a începe drumul de întoarcere.
1939: În România începe guvernarea Armand Călinescu (7 martie-21 septembrie 1939).
Armand Călinescu fusese un om politic de carieră, membru marcant al Partidului Național Țărănesc, dar și un apropiat al regelui Carol al II-lea. De-a lungul anilor 1930, a ocupat funcții importante în guvernele României, inclusiv pe cea de ministru de interne, unde s-a remarcat prin măsurile sale ferme împotriva Mișcării Legionare.
În februarie 1938, Carol al II-lea a instaurat regimul autoritar personal, dizolvând partidele politice și adoptând o nouă Constituție. Călinescu a fost unul dintre principalii arhitecți ai acestui regim și a fost numit prim-ministru după demisia lui Miron Cristea, patriarhul României, grav bolnav la acea vreme.
Guvernarea lui Călinescu a fost centrată pe trei mari direcții:
Lupta împotriva Mișcării Legionare – fiind un adversar declarat al extremei drepte, Călinescu a continuat politica de reprimare a legionarilor, ordonând arestări și încercând să destructureze organizația.
Susținerea monarhiei autoritare – a consolidat regimul personal al regelui Carol al II-lea, menținând sistemul de guvernare fără partide politice și accentuând controlul statului asupra vieții politice.
Orientarea pro-Anglia și pro-Franța – în ciuda presiunii exercitate de Germania nazistă, România, sub conducerea lui Călinescu, a încercat să își mențină alianțele tradiționale cu puterile occidentale, văzute ca o garanție împotriva agresiunii hitleriste.
Asasinarea și Consecințele
În pofida măsurilor sale dure împotriva Mișcării Legionare, influența legionarilor nu a fost complet eliminată. Pe 21 septembrie 1939, Călinescu a fost asasinat la București de un comando legionar, în semn de răzbunare pentru măsurile represive împotriva mișcării.
Moartea sa a avut un impact major asupra României. În replică, autoritățile au desfășurat represalii brutale, executându-i rapid pe asasini și organizând represalii în întreaga țară împotriva simpatizanților legionari.
1960: Primii 20 de cosmonauți sovietici au fost selectați pentru pregătirea zborului spațial.
Programul sovietic de cosmonauți era condus de Sergey Korolev, inginerul-șef al programului spațial sovietic. Alegerea candidaților s-a făcut pe baza unor criterii extrem de stricte:
Vârsta: între 25 și 30 de ani
Înălțime: sub 1,75 metri (pentru a se potrivi în capsula Vostok)
Greutate: sub 72 kg
Stare fizică excepțională
Reflexe rapide și capacitate de luare a deciziilor în situații critice
Experiență în pilotaj de avioane supersonice
Din cei 3.000 de piloți militari evaluați inițial, doar 20 au fost selectați, formând primul grup de cosmonauți ai Uniunii Sovietice. Printre aceștia se numărau Yuri Gagarin, Gherman Titov, Pavel Popovich, Andrian Nikolaev și Valery Bykovsky, nume care aveau să devină legendare în explorarea spațială.
După selecție, cosmonauții au început un antrenament intensiv în cadrul programului Vostok, care includea:
Expunere la accelerații mari în centrifuge
Simulări de microgravitație prin zboruri parabolice
Izolare și testarea psihologică pentru a evalua rezistența mentală
Antrenament în camere de presiune scăzută, pentru a simula condițiile din spațiu
Pregătire tehnică privind controlul și operarea capsulei spațiale Vostok
În final, în martie 1961, doi dintre cosmonauți au fost selectați pentru zborul inaugural: Yuri Gagarin și Gherman Titov, Gagarin fiind cel ales să facă istorie.
1965 – Duminica sângeroasă : Un grup de 600 de manifestanți pentru drepturile civile sunt atacați cu brutalitate de poliția de stat și locală în Selma, Alabama
În anii ’60, statele din sudul SUA impuneau restricții severe pentru a împiedica afro-americanii să își exercite dreptul la vot, prin teste de alfabetizare, taxe de vot și alte tactici discriminatorii. În Selma, Alabama, doar 2% dintre afro-americani erau înregistrați ca alegători, în ciuda faptului că reprezentau aproape jumătate din populația orașului.
Liderii mișcării pentru drepturile civile, inclusiv Martin Luther King Jr., John Lewis și Hosea Williams, au organizat marșuri pentru a protesta împotriva acestor abuzuri și pentru a cere adoptarea unei legislații care să garanteze dreptul la vot pentru toți cetățenii.
Pe 7 martie 1965, 600 de manifestanți au pornit într-un marș pașnic de la Selma spre Montgomery, capitala statului Alabama. Participanții mergeau în liniște, purtând pancarte și cântând imnuri ale mișcării pentru drepturile civile.
Însă, la doar câțiva kilometri de Selma, pe Podul Edmund Pettus, au fost întâmpinați de un baraj de polițiști de stat și șerifi locali, conduși de Jim Clark și col. John Cloud. Fără avertisment, forțele de ordine au atacat demonstranții cu gaze lacrimogene, bastoane și călăreți care i-au călcat în picioare.
Printre victime s-a numărat și John Lewis, viitor congresman al SUA, care a suferit un traumatism cranian grav. Imaginile cu protestatarii bătuți brutal au fost transmise la televiziune și au șocat întreaga națiune.
Reacția publicului american a fost puternică. Milioane de oameni au văzut violențele la televizor, ceea ce a dus la un val de indignare națională. Sub presiunea opiniei publice, președintele Lyndon B. Johnson a cerut Congresului să adopte Voting Rights Act (Legea Dreptului la Vot) din 1965, care a eliminat barierele discriminatorii și a garantat dreptul de vot pentru toți cetățenii americani.
În plus, la 9 martie 1965, Martin Luther King Jr. a condus un al doilea marș, iar pe 21 martie, peste 25.000 de oameni au refăcut traseul spre Montgomery, de data aceasta sub protecția armatei federale.
1987 – Masacrul Lieyu : masacrul militar taiwanez al a 19 refugiați vietnamezi neînarmați la Donggang, Lieyu, Kinmen.
În anii ’70 și ’80, după sfârșitul Războiului din Vietnam (1975) și victoria comuniștilor nord-vietnamezi, sute de mii de vietnamezi au fugit din țară pentru a scăpa de persecuții politice, foamete și instabilitate economică. Acești refugiați, cunoscuți drept „boat people”, se aventurau pe mare în ambarcațiuni fragile, încercând să ajungă în țări din Asia de Sud-Est sau chiar în Statele Unite și Australia.
Taiwanul, aflat sub un regim strict condus de Kuomintang (KMT) și încă sub legea marțială (care a fost ridicată abia în iulie 1987), nu era o destinație principală pentru refugiați, însă unele ambarcațiuni ajungeau accidental pe coastele sale. Autoritățile taiwaneze aveau o politică rigidă față de imigranții ilegali, iar armata, prezentă masiv în insulele Kinmen din cauza tensiunilor cu China, avea ordine clare de a împiedica orice acces neautorizat.
Pe 7 martie 1987, o barcă de refugiați vietnamezi s-a apropiat de coasta insulei Lieyu, parte a arhipelagului Kinmen, controlat de Taiwan, dar situat la doar câțiva kilometri de coasta Chinei continentale.
În loc să fie capturați sau escortați înapoi, cei 19 refugiați neînarmați au fost uciși de forțele militare taiwaneze. Deși circumstanțele exacte ale atacului rămân neclare, se presupune că soldații au deschis focul fără avertisment, considerându-i o posibilă amenințare. Cadavrele au fost ascunse, iar incidentul a fost mușamalizat de autorități timp de mai mulți ani.
Multă vreme, masacrul a fost un subiect tabu în Taiwan. Abia după ridicarea legii marțiale și începutul democratizării țării, informațiile despre eveniment au început să iasă la iveală. În anii 2000, jurnaliști și istorici au investigat cazul, iar supraviețuitori ai „boat people” au vorbit despre tratamentele dure aplicate refugiaților în Taiwan.
Deși guvernul taiwanez nu a oferit o recunoaștere oficială a masacrului, incidentul este acum menționat în studii despre abuzurile comise în perioada legii marțiale și politica strictă anti-imigrație a Taiwanului în acea perioadă.
2009: NASA a lansat sonda spațială Kepler (numită așa după astronomul german Johannes Kepler), care are scopul de a descoperi noi exoplanete asemănătoare Pământului care orbitează alte stele, cu ajutorul unui telescop și al unui fotometru speciale.
Kepler a fost proiectat să răspundă unei întrebări fundamentale: „Cât de frecvente sunt planetele asemănătoare Pământului în galaxia noastră?”.
Pentru a realiza acest lucru, sonda a utilizat un fotometru extrem de sensibil capabil să detecteze variații infime ale luminozității stelelor, cauzate de tranzitul planetelor aflate pe orbitele acestora. Prin această metodă, denumită metoda tranzitului, astronomii puteau estima dimensiunea, compoziția și orbita exoplanetelor descoperite.
După lansare, Kepler a fost plasat pe o orbită heliocentrică și a început să monitorizeze constant peste 150.000 de stele din constelațiile Lebăda, Lira și Dragonul.
Printre descoperirile majore ale misiunii se numără:
Kepler-22b – prima exoplanetă confirmată aflată în zona locuibilă a stelei sale.
Kepler-186f – prima exoplanetă de mărimea Pământului aflată într-o zonă locuibilă.
Kepler-452b – supranumită „Pământul 2.0”, fiind similară cu Terra și orbitând o stea asemănătoare Soarelui.
Descoperirea a peste 2.600 de exoplanete confirmate și mii de alte candidate, revoluționând cunoașterea despre diversitatea sistemelor planetare.
În 2013, o defecțiune la giroscoapele sondei a limitat capacitatea sa de orientare, însă NASA a reconfigurat misiunea într-o variantă numită „K2”, permițând continuarea observațiilor până în 2018, când sonda și-a epuizat combustibilul și a fost retrasă.
