Infostoria: Ce s-a întâmplat în 19 martie

1895: Auguste și Louis Lumière înregistrează primele lor imagini folosind noua lor cameră cinematografică brevetată.

Frații Lumière, fiii unui producător de plăci fotografice din Lyon, erau pasionați de tehnologie și imagine. În anii 1890, inspirându-se din cercetările lui Étienne-Jules Marey și Thomas Edison, cei doi au creat un aparat capabil să filmeze, să proceseze și să proiecteze imagini – Cinematograful. Spre deosebire de kinetoscopul lui Edison, care permitea vizionarea individuală, invenția fraților Lumière făcea posibilă proiecția filmelor pe un ecran mare, accesibil unui public larg.
Pe 19 martie 1895, în curtea fabricii Lumière din Lyon, Louis Lumière a filmat „La Sortie de l’Usine Lumière à Lyon” (Muncitorii părăsind fabrica Lumière), considerat primul film real din istorie. Durând doar câteva secunde, această înregistrare simplă, dar revoluționară, prezenta muncitori ieșind pe porțile fabricii – o secvență banală la prima vedere, dar care marca nașterea unui nou mod de a capta realitatea.
În decembrie 1895, frații Lumière au organizat prima proiecție publică cu plată la Paris, în Salonul Indian al Grand Café. Pe lângă filmul cu muncitorii, evenimentul a inclus și alte scurtmetraje, precum „L’Arrivée d’un train en gare de La Ciotat” (Sosirea unui tren în gară), care a stârnit panică în rândul spectatorilor, aceștia crezând că trenul real va ieși din ecran.

1912: Regele Carol I a promulgat prima lege modernă cu privire la pașapoartele din România.

La începutul secolului XX, Europa era într-o perioadă de intensificare a relațiilor diplomatice, comerciale și militare. România, aflată sub conducerea lui Carol I, se moderniza rapid, dezvoltându-și infrastructura, economia și administrația. Totuși, circulația persoanelor între țări era încă reglementată vag, iar documentele de călătorie nu erau standardizate.
În plus, situația geopolitică devenea tot mai tensionată, iar statele europene începeau să adopte măsuri mai stricte pentru controlul frontierelor. În acest context, autoritățile române au considerat necesară elaborarea unei legi care să reglementeze clar condițiile de obținere și utilizare a pașaportului.
Legea promulgată de Carol I stabilea următoarele aspecte fundamentale:
Obligativitatea pașaportului pentru cetățenii români care doreau să călătorească în afara țării. Până atunci, călătoria în străinătate era permisă și pe baza altor documente mai puțin uniforme.
Pașapoartele erau eliberate de Ministerul de Interne, având o valabilitate limitată și putând fi reînnoite la cerere.
Conținutul pașaportului era standardizat, incluzând informații despre identitatea posesorului, locul nașterii, reședința și descrierea fizică.
Pașapoartele puteau fi refuzate sau retrase de către autorități în anumite condiții, mai ales dacă solicitantul era considerat un pericol pentru stat sau dacă avea datorii față de stat.
Un aspect esențial pentru relațiile internaționale, prin stabilirea unor acorduri bilaterale cu alte state.

1915: Planeta Pluto este fotografiată pentru prima dată, dar nu este recunoscută ca planetă.

La începutul secolului XX, astronomii erau preocupați de perturbările orbitale observate la Uranus și Neptun, ceea ce sugera prezența unei alte planete masive dincolo de orbita acestora. Percival Lowell, un bogat astronom amator și fondator al Observatorului Lowell din Flagstaff, Arizona, a fost unul dintre cei mai pasionați susținători ai existenței unei a noua planete. Între 1905 și 1916, el și echipa sa au demarat o amplă campanie de observație, căutând o planetă necunoscută pe cer.
În acest proces, în 1915, observatorul său a fotografiat accidental Pluto de mai multe ori. Cu toate acestea, dimensiunile reduse ale acesteia și strălucirea sa slabă au făcut ca obiectul să fie trecut cu vederea. Lowell a murit în 1916, fără să își vadă teoria confirmată.
După moartea lui Lowell, căutarea Planetei X a fost reluată de Clyde Tombaugh, un tânăr astronom talentat, angajat la Observatorul Lowell. Folosind un comparatoare de imagini pentru a analiza plăcile fotografice din trecut, Tombaugh a descoperit în 18 februarie 1930 un punct care se mișca printre stele – era Pluto, situată exact în zona în care Lowell prezisese existența unei planete.
După anunțarea descoperirii, astronomii au verificat arhivele și au realizat că Pluto fusese de fapt surprinsă în imagini încă din 1915, dar a trecut neobservată. Ironia sorții a fost că, deși Lowell avusese dreptate în prezicerea unei planete, Pluto s-a dovedit a fi mult mai mică decât se credea inițial și nu a fost cauza reală a perturbațiilor orbitale observate la Uranus și Neptun.
Pluto a fost considerată a noua planetă timp de 76 de ani, dar în 2006, Uniunea Astronomică Internațională a reclasificat-o ca planetă pitică, datorită dimensiunii sale reduse și a influenței gravitaționale slabe asupra vecinilor săi.

1946: Guyana Franceză, Guadalupe, Martinica și Réunion devin „Provinciile Franței de peste mări”.

După sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Franța a fost nevoită să își reconsidere relația cu posesiunile sale de peste mări. Regimul colonial tradițional devenise tot mai contestat, iar valul global de decolonizare și autodeterminare punea presiune pe guvernul francez să ofere mai multe drepturi coloniilor sale.
În acest context, guvernul francez, sub influența politicienilor progresiști precum Aimé Césaire, a luat decizia de a abolire statutul colonial al acestor patru teritorii caraibiene și din Oceanul Indian și de a le oferi același statut administrativ ca regiunile din Franța metropolitană. Aceasta a fost consacrată prin legea din 19 martie 1946, adoptată de Adunarea Națională Franceză.
Prin transformarea în departamente de peste mări, aceste teritorii au primit:
Cetățenie franceză deplină pentru toți locuitorii, cu drept de vot și acces la protecția socială franceză.
Reprezentare în Parlamentul francez, cu deputați și senatori aleși direct.
Aplicarea legislației franceze, inclusiv a legislației sociale și economice, ceea ce a dus la îmbunătățirea nivelului de trai.
Integrarea în sistemul economic francez, ceea ce a adus investiții, dar și o dependență economică puternică față de Franța.
Cu toate acestea, schimbarea nu a eliminat toate problemele. Inegalitățile economice dintre DOM și Franța metropolitană au persistat, iar multe dintre aceste teritorii au rămas dependente de subvențiile guvernamentale și de importurile din Franța.
Astăzi, Guadelupa, Martinica, Guyana Franceză și Réunion sunt în continuare parte integrantă a Franței, având același statut ca orice alt departament francez, dar cu un grad ridicat de autonomie administrativă. Totuși, tensiunile sociale și dorințele de independență nu au dispărut complet, iar unele mișcări locale continuă să conteste dependența economică și influența Franței metropolitane asupra acestor teritorii.

1949: A avut loc congresul de constituire a Uniunii Tineretului Comunist – UTC.

După preluarea puterii de către comuniști, în urma alegerilor din 1946 și a abdicării forțate a Regelui Mihai în 1947, noul regim a început un amplu proces de transformare a societății românești. Printre obiectivele principale s-a numărat și controlul total asupra tineretului, considerat o resursă esențială pentru viitorul statului comunist.
Până în acel moment, în România existaseră diverse organizații de tineret, inclusiv Straja Țării (în perioada interbelică) și Tineretul Progresist, o organizație comunistă ilegală înainte de 1944. Totuși, regimul comunist avea nevoie de o structură unificată, centralizată, care să funcționeze ca un „bazin de recrutare” pentru partid și să asigure propagarea ideologiei marxist-leniniste în rândul tinerilor.
Astfel, în 1949, s-a organizat Congresul de constituire al Uniunii Tineretului Comunist (UTC), sub directa supraveghere a PCR și după modelul organizațiilor similare din Uniunea Sovietică (Komsomol).

1958: A fost creat Parlamentul European, ca for consultativ al Uniunii Europene.

După cel de-Al Doilea Război Mondial, Europa a fost devastată de conflicte și divizată între blocul de influență sovietică și statele democratice occidentale. Pentru a preveni noi războaie și a asigura o reconstrucție economică rapidă, liderii europeni au început să colaboreze mai strâns.
În 1951, prin Tratatul de la Paris, a fost creată Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO), iar în 1957, Tratatul de la Roma a dus la fondarea Comunității Economice Europene (CEE) și a Comunității Europene a Energiei Atomice (EURATOM). Aceste inițiative necesitau o adunare parlamentară, care să supravegheze activitatea instituțiilor europene emergente și să asigure o dimensiune democratică a procesului decizional.
Astfel, în 1958, a fost înființată Adunarea Parlamentară Europeană, formată inițial din 142 de membri, desemnați de parlamentele naționale ale celor șase state fondatoare ale CEE: Franța, Germania de Vest, Italia, Belgia, Țările de Jos și Luxemburg.
În 1962, Adunarea Parlamentară Europeană și-a schimbat oficial numele în Parlamentul European, reflectând dorința de a deveni o instituție mai influentă.

1990: Izbucnesc violențele interetnice de la Târgu Mureș.

După Revoluția din decembrie 1989, minoritatea maghiară a început să își revendice drepturile culturale și lingvistice, cerând reînființarea unor școli cu predare în limba maghiară și recunoașterea identității sale. Aceste revendicări au fost rapid exploatate de organizații precum Vatra Românească, o grupare naționalistă apărută în februarie 1990, care a început să răspândească ideea unui pericol maghiar iminent, acuzând comunitatea maghiară de separatism.
Într-un climat deja tensionat, la 19 martie, în fața sediului UDMR din Târgu Mureș, s-au strâns mai mulți români instigați de zvonuri alarmiste, iar conflictul a degenerat rapid în violențe de stradă. Grupuri de români și maghiari s-au confruntat pe străzile orașului, aruncând cu pietre, bâte și alte obiecte contondente.
Un element-cheie în escaladarea violențelor a fost mobilizarea locuitorilor satelor românești din jurul Târgu Mureșului. Aceștia au fost aduși cu autocare și camioane, în unele cazuri cu implicarea directă a armatei, sub pretextul că „ungurii vor să rupă Ardealul”. Această tactică amintea de metodele utilizate în trecut de autorități pentru a controla și manipula masele, iar urmele Securității în organizarea acestui „răspuns spontan” au fost evidente. Peste câteva luni, în 13-15 iunie 1990, aceleași forțe din umbră au folosit aceleași procedee pentru a aduce minerii la București.

Vezi și:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Conflictul_interetnic_de_la_T%C3%A2rgu_Mure%C8%99

https://www.digi24.ro/fara-categorie/1990-anul-0-era-noastra-cine-sunt-vinovatii-pentru-conflictul-interetnic-de-la-targu-mures-din-martie-1990-374347