În România, sistemul modern al orei de vară a fost introdus în 1979, printr-un decret care invoca explicit economisirea resurselor energetice și reducerea iluminatului electric.
Ideea, însă, nu era nouă. Germania introdusese ora de vară în 1916, în timpul Primului Război Mondial, tocmai pentru a economisi combustibil și a reduce consumul destinat iluminatului. Ulterior, practica s-a răspândit în mai multe țări europene, fiind reluată și în perioade de criză energetică.
Așadar, nu inventaserăm noi roata. Doar o preluaserăm și am pus-o în funcțiune.
Dar să vedem cum arăta economia de energie în România industrială.
În unele întreprinderi se lucra în trei schimburi:
- schimbul I: 6:00–14:00;
- schimbul II: 14:00–22:00;
- schimbul III: 22:00–6:00.
În altele se lucra în două schimburi, de regulă 7:00–15:00 și 15:00–23:00. Iar pe șantierele patriei, în ateliere și în alte locuri, activitatea se desfășura într-un singur schimb, în funcție de specificul muncii.
In birouri sau alte instituții birocratice ale statului se lucra, aproape fără excepție, într-un singur schimb, de la 7 la 15.
Acum, să ne imaginăm ce se întâmpla într-o întreprindere care funcționa în două sau trei schimburi.
Vara mutam ceasul înainte cu o oră. Dimineața, oamenii începeau lucrul după o oră indicată de ceas care, în raport cu ora solară, îi trimitea la muncă mai devreme. Seara, în schimb, se termina programul cu o oră mai târziu după Soare, dacă ne raportăm la ora standard.
Și atunci, unde era marea economie?
În anumite situații, ceea ce câștigai dimineața puteai pierde seara. Lumina naturală nu se producea în cantitate mai mare, nu apărea un nou zori de zi și nici nu se prelungea ziua astronomică. Mutam doar convenția după care măsuram timpul.
Era ca și cum ai avea o pătură prea scurtă pentru pat și ai trage-o să-ți acopere pieptul și gâtul, numai ca să-ți rămână picioarele descoperite. Tragi de ea într-o parte, se descoperă cealaltă. Tragi înapoi, revii la situația inițială.
Desigur, lucrurile nu erau identice peste tot. În activitățile cu un singur schimb, în special acolo unde programul începea dimineața și se termina după-amiaza, mutarea orei putea aduce economii reale la iluminat. Dacă angajații ajungeau la muncă atunci când afară era deja lumină, se putea stinge iluminatul din hală mai devreme.
Iar în acele vremuri, când un bec incandescent obișnuit consuma 100 de wați, iar un corp de iluminat fluorescent, iluminat considerat economic, putea consuma câteva zeci de wați, în funcție de tuburi, economia nu era chiar de neglijat.
Să ne imaginăm o hală cu 200 de corpuri de iluminat, fiecare consumând 100 W. Avem 20 kW numai pentru iluminat. Dacă reușeai să le stingi cu o oră mai devreme, economiseai 20 kWh pe zi de funcționare. Într-o lună de 22 de zile lucrătoare, ajungeai la 440 kWh.
Aici, da, vorbim despre o economie măsurabilă, nu despre magie administrativă.
Numai că între timp au trecut niște ani. Mai exact, câteva decenii în care tehnologia a avut prostul obicei să evolueze fără să ceară voie comisiilor.
Astăzi, lumina pe care o obțineam odinioară cu un bec incandescent de 100 W poate fi asigurată, în funcție de luminozitate și eficiență, de un LED de aproximativ 10–15 W sau chiar mai puțin. Iluminatul modern, senzorii de prezență și sistemele automate de control au redus și mai mult consumul în multe clădiri.
Asta nu înseamnă că iluminatul nu mai consumă energie. Înseamnă doar că argumentul energetic de acum aproape jumătate de secol nu mai poate fi aplicat mecanic realităților de astăzi.
În plus, industria s-a schimbat. Multe operațiuni care necesitau odinioară numeroși muncitori sunt automatizate, iar o parte din activitățile de birou se desfășoară după programe flexibile, în regim hibrid sau de la distanță.
Cât despre angajații care își încep ziua la ora 7:00, ei există încă, desigur. Dar imaginea universală a salariatului care intră în fabrică la răsărit și aprinde toate luminile halei nu mai descrie întreaga economie.
Între timp, unii dintre lucrătorii moderni își verifică e-mailurile din pat, alții își pregătesc cafeaua, iar cei mai disciplinați își fac jogging-ul de dimineață. Fiecare cu revoluția lui industrială.
Și atunci, de ce mai schimbăm ora?
Aici începe partea cu adevărat interesantă.
În Uniunea Europeană, problema a fost discutată serios. În 2018, Comisia Europeană a propus renunțarea la schimbările sezoniere ale orei. În urma consultării publice organizate atunci, aproximativ 84% dintre respondenți s-au pronunțat în favoarea renunțării la acest obicei. În martie 2019, Parlamentul European a susținut oprirea schimbării sezoniere a orei, cu intenția ca măsura să intre în vigoare în 2021.
Și aici, dragi prieteni, intervine una dintre cele mai spectaculoase invenții ale civilizației moderne: decizia care se ia în principiu, se votează în principiu, se susține în principiu și rămâne în principiu.
Pentru că propunerea nu a fost pusă în aplicare. Statele membre nu au ajuns la o poziție comună în Consiliul UE, iar problema a rămas blocată în mecanismul legislativ european. În octombrie 2025, Parlamentul European a revenit asupra subiectului, cerând explicații privind lipsa unui acord. Comisia a indicat necesitatea unor analize suplimentare.
Cu alte cuvinte, după ani de discuții, Europa încă încearcă să stabilească ce oră ar trebui să fie ora normală.
Probabil că, dacă ar fi fost vorba despre schimbarea orei de întâlnire a unei comisii, lucrurile s-ar fi rezolvat în cinci minute. Dar când trebuie luată o decizie care afectează sute de milioane de oameni, se pare că până și ceasurile au nevoie de consens.
Să nu fim însă nedrepți: problema nu este chiar atât de simplă precum pare. Dacă fiecare țară ar decide separat să păstreze ora de vară sau ora standard, s-ar putea crea neconcordanțe în transporturi, comerț, programul de lucru și coordonarea transfrontalieră. În plus, România trebuie să țină cont de poziția geografică, de relațiile cu țările vecine și de efectele pe care le-ar avea alegerea unei ore permanente asupra luminii dimineții și a celei de seară.
Așadar, nu este suficient să spună cineva: „Gata, de anul acesta nu mai schimbăm ora!”. Trebuie stabilit și ce oră păstrăm: ora standard, numită popular ora de iarnă, sau ora de vară permanentă.
Dar tocmai aici se vede diferența dintre o problemă complexă și o problemă pe care o lăsăm să se transforme într-o eternă scuză pentru inacțiune.
O decizie coordonată la nivel european ar putea fi luată. Au existat propuneri, voturi și ani întregi de dezbateri. Nu ne lipsește capacitatea de a formula o soluție. Ne lipsește acordul politic necesar pentru a o pune în practică.
Și, între noi fie vorba, e greu să nu observi ironia situației: avem sisteme informatice care sincronizează milioane de tranzacții pe secundă, sateliți care măsoară timpul cu o precizie extraordinară și telefoane care își schimbă singure ora, dar nu reușim să ne punem de acord asupra orei pe care vrem s-o arate.
Poate că adevărata economie ar fi să economisim timpul pe care îl pierdem discutând la nesfârșit despre schimbarea lui.
Nu susțin că ora de vară nu a avut niciodată utilitate. Într-o economie dependentă de iluminatul incandescent, în anumite activități și în anumite condiții, beneficiile puteau fi reale. Nici nu susțin că renunțarea la schimbare ar rezolva toate problemele energetice ale Europei.
Susțin însă că orice măsură administrativă trebuie reevaluată periodic, în funcție de realitatea tehnologică, economică și socială în care trăim.
Nu putem continua la nesfârșit să folosim argumentele unei economii din anii ’70 pentru a justifica automat o practică din secolul XXI.
Altfel, peste încă cincizeci de ani, când roboții vor face jogging-ul în locul nostru, iar becurile vor consuma cât un gând firav, probabil vom continua să mutăm ceasurile de două ori pe an, pentru că așa s-a hotărât cândva și nimeni n-a mai găsit timp să schimbe hotărârea.
Iar dacă ne întreabă cineva de ce, vom răspunde cu gravitatea specifică instituțiilor care au transformat inerția în strategie:
„Pentru că trebuie.”
Și, dacă se poate, să nu uităm să dăm ceasul înainte. Avem multă treabă de făcut. Numai să ne hotărâm când începem.
***
Schimbarea orei.
Islanda, Turcia, Rusia și mare parte din Asia și America de Sud au renunțat la schimbarea orei, în timp ce UE nu a ajuns încă la un acord.
Trump îi cere lui Zelenski să plece de la conducerea Ucrainei: „Este timpul să aveți un nou președinte”
„Le sugerez să-și aleagă un nou lider care să poată încheia un acord”, a spus sâmbătă la Casa Albă Donald Trump, adăugând că „din anumite motive, (Zelenski) nu o face niciodată”, scrie Associated Press.
Trump a sugerat, de asemenea, că, dacă ar fi fost președinte al SUA în 2022, „acel război nu ar fi început niciodată. (…) A început din cauza incompetenței”.
Operațiunea de tragere a covorului de sub preșul europenilor lăsați singuri în brațe cu Zelenski
Trump acționează rapid și nemilos, arătând lumii ce înseamnă cu adevărat politica protecționistă la nivel înalt: după a discuție „foarte fructuoasă” cu prietenul său Vladimir Putin, a anunțat că Rusia a acceptat să livreze imediat o cantitate de peste 300.000 de tone de diesel.
Inteligența Artificială a jucat rolul de avocat într-un proces din Marea Britanie.
Un șofer din Marea Britanie a obținut anularea unei amenzi de parcare după o dispută de trei ani. Rafal Goral a utilizat platforma ChatGPT pentru redactarea corespondenței cu firma și a apărării pentru instanță.
„Războiul din Ucraina se va termina curând“, iar „AfD va prelua puterea în Germania”.
„Războiul din Ucraina se va termina probabil în curând“, „AfD va prelua probabil puterea în Germania în următoarele 12-18 luni“, „Europa pierde era inteligenței”, acestea sunt doar câteva dintre afirmațiile făcute de Jo (Johannes) Bhakdi, un antreprenor, economist și comentator german, în cadrul unei analize politice complexe publicate, sâmbătă, pe contul său de X.
Masacru în Pennsylvania: opt persoane, inclusiv doi copii, au fost ucise într-un atac armat.
Opt persoane, printre care doi copii, au fost ucise în orașul Erie, din nordul statului american Pennsylvania, într-un atac care s-a desfășurat în interiorul și în apropierea unei locuințe. Suspectul a fost găsit mort, iar primele informații indică faptul că s-ar fi sinucis
Încă un atac într-o școală din Polonia, soldat cu trei răniți.
Atacul a fost comis de o tânără în vârstă de 21 de ani.
Proiectul SMR-urilor nucleare SUA la Doicești este în aer.
Compania americană NuScale nu a îndeplinit condițiile puse pentru continuarea proiectului de la Doicești de către compania românească dedicată acestuia, RoPower Nuclear SA (RPN), arată un document al Nuclearelectrica. NuScale este listată la New York Stock Exchange (NYSE) și este proprietara tehnologiei reactoarelor modulare mici (SMR). Aceasta va sta la baza construirii unei centrale nucleare de 462 MW în România, la Doicești, pe amplasamentul fostei termocentrale pe cărbune.
Note: There is a poll embedded within this post, please visit the site to participate in this post’s poll.
RPN e controlată în proporții egale de societatea de stat Nuclearelectrica (SNN) a Ministerului Energiei, respectiv cea privată Nova Power&Gas din grupul E-INFRA.
Modernizăm cazărmi militare în regim provizoriu, mai scump și cu întârzieri
Până să ne înzestrăm din SAFE și înarmăm până în dinți pe bani luați cu camătă, investim și noi ce avem, de la buget, pe ici – pe colo. Așa, provizoriu, cât să dea bine la poză ori la vreo eventuală inspecție. Spre exemplu, undeva în Secuime avem o cazarmă, 3120 Miercurea Ciuc, intrată încă din primăvara anului trecut într-un amplu proces de modernizare. O modernizare provizorie și o amplă cheltuială, că doar vorbim de minunata Armată Română, condusă românește de către români adevărați.
Sărăcia invizibilă.
Sărăcia care nu se vede afectează una din cinci familii din România. Este vorba despre familiile care muncesc și își achită facturile la căldură, dar ajung apoi sub pragul sărăciei.
România la răscruce: Cum tăiem extracția de rente pentru a salva viitorul economic şi social?
Deși România a atins un nivel de prosperitate istoric față de primele decenii postdecembriste, dezvoltarea țării este puternic frânată de un aparat de stat supradimensionat și de mecanisme agresive de extracție a rentelor din bani publici. În fața unui blocaj politic critic și a unui deficit bugetar alarmant, singurele soluții sustenabile rămân fie asumarea unor reforme structurale profunde, chiar dacă sunt dificil de acceptat politic, fie consultarea directă a electoratului, prin alegeri anticipate.
Aer toxic pentru jumătate de populație: Poluarea cu ozon a scăpat de sub control.
Dr. Beatrice Mahler analizează, într-un interviu pentru Adevărul, efectele poluării aerului și ale ozonului troposferic asupra sănătății respiratorii, în contextul unui raport potrivit căruia 45% din populația Europei a fost expusă anul acesta la niveluri extrem de ridicate de ozon.
Prima parte a tablierului noului Pod al Muncii a fost montată/FOTO
Presiunea pusă pe constructorul care se ocupă de realizarea noii variante a Podului Muncii pare să fi avut succes. Prima parte a tablierului noului pod este pe poziție, săptămâna viitoare urmează montarea sectorului central, cel de peste Bega. În ultima perioadă, pe șantier s-a lucrat inclusiv noaptea, a fost făcută sudura la tablierul care fusese…
Bulevardul din Timișoara pe care se va circula de luni pe o singură bandă în ambele sensuri.
TIMIȘOARA. Restricții de trafic, de luni, 12 octombrie, pe bulevardul Gării și străzile adiacente, odată cu pornirea lucrărilor la noua linie de tramvai spre Solventul. CITEȘTE ȘI: Se amână deschiderea șantierului între Piața Maria și Piața Mocioni. Restricțiile de trafic modificate și reprogramate. Anunțul Primăriei Timișoara În prima etapă, constructorul va interveni pe tronsonul cuprins […]
Patru linii de autobuz își schimbă graficul de circulație.
STPT modifică, de luni, 12 octombrie, orele de plecare pentru două curse de pe liniile 32 și 46. Totodată, operatorul anunță două schimbări operate de la 1 octombrie pe liniile de transport școlar S13 și S14b.
Ce facem astăzi, 11 octombrie 2026, în Timișoara?
