Într-o sală vastă, unde lumina candelabrelor se reflectă în strălucirea pianului, primele acorduri ale Concertului pentru pian în la minor, Op. 16 de Edvard Grieg se revarsă asemenea unui torent de munte. Lovitura inițială a pianului – un gest dramatic, aproape rebel – anunță că urmează ceva diferit. O explozie de sunet, o avalanșă de emoții. Apoi, ca și cum ar vrea să ne lase timp să ne tragem sufletul, orchestra preia tema principală, iar pianul așteaptă, pândind momentul potrivit pentru a reveni în forță.
În interpretarea lui Lang Lang, acest concert devine o veritabilă călătorie prin sălbăticia norvegiană a lui Grieg. Artistul chinez, cunoscut pentru energia sa debordantă și tehnica impecabilă, tratează fiecare pasaj ca pe un episod de poveste. Atingerea sa poate fi delicată ca zăpada care se așterne pe fiorduri, dar și fulgerătoare ca vântul nordic ce spulberă norii.
Grieg și-a scris acest concert pe când avea doar 25 de ani, inspirat de peisajele aspre ale Norvegiei și de folclorul vikingilor. La vremea aceea, Norvegia era o țară care își căuta identitatea muzicală, iar Grieg a fost unul dintre cei care au modelat-o. De altfel, dacă ai asculta doar acest concert fără să știi cine l-a compus, ai putea jura că vine de undeva din nord: tema sa principală are un ritm caracteristic dansurilor populare norvegiene, iar melodiile sunt pline de melancolie nordică, acea nostalgie a fiordurilor și a nopților lungi de iarnă.
Lang Lang înțelege perfect această dualitate: pianul său alternează între pasaje de o furie romantică și momente de lirism pur, în care fiecare notă pare să fie un fulg de zăpadă topindu-se pe pielea ascultătorului. Când vine finalul primului mișcării – acel bravado al pianistului, o ascensiune rapidă spre note înalte – ai impresia că vezi o pasăre uriașă ridicându-se în aer, gata să domine cerul.
Grieg nu a fost un revoluționar ca Beethoven, dar nici un academicist ca Brahms. El a fost un poet al naturii, un compozitor care a vrut să surprindă esența poporului său. Iar Lang Lang, cu energia lui de nestăvilit, reușește să transforme fiecare notă într-o poveste vie.
Într-un fel, Concertul în la minor este o metaforă a unui spirit neîmblânzit, al unei țări care își caută calea și al unui tânăr compozitor care vrea să se afirme. Când Lang Lang îl interpretează, acest spirit renaște, iar noi suntem purtați, măcar pentru câteva minute, printr-o lume de basm, unde muzica nu e doar sunet, ci un vânt puternic care te face să simți că trăiești.
