1561: A apărut „Tetraevanghelul”, prima carte românească tipărită de diaconul Coresi.
1695: Constantin Brâncoveanu primește ca recompensă pentru serviciile făcute Curții din Viena, titlul de „principe al Imperiului”.
Finalul secolului al XVII-lea a fost marcat de confruntarea dintre Imperiul Habsburgic și Imperiul Otoman în cadrul Războiului Sfânt (1683-1699). În urma bătăliei de la Viena (1683) și a ofensivei creștine care a urmat, otomanii au început să piardă teren în Europa Centrală și de Est.
În acest context, Constantin Brâncoveanu, domnitor al Țării Românești din 1688, a adoptat o politică externă precaută, încercând să mențină un echilibru între cele două mari imperii care își disputau influența în regiune. Oficial, el era vasal al sultanului otoman, dar, în secret, întreținea relații diplomatice cu habsburgii, rușii și polonezii.
Pentru serviciile sale aduse habsburgilor, printre care furnizarea de informații și sprijin logistic în războiul împotriva otomanilor, Curtea de la Viena l-a recompensat pe Brâncoveanu în 1695 cu titlul de „principe al Sfântului Imperiu Roman”.
Această onoare îi oferea un prestigiu simbolic în lumea creștină, dar și un atu diplomatic important, întărindu-i poziția în fața altor puteri europene. Totuși, titlul nu venea cu beneficii teritoriale sau politice concrete, iar Brâncoveanu a trebuit să își continue jocul diplomatic extrem de riscant pentru a supraviețui.
1826 – Este deschis Podul suspendat Menai , considerat primul pod suspendat modern din lume, care leagă insula Anglesey de coasta de nord-vest a Țării Galilor.
1835: În prima tentativă de asasinat împotriva unui președinte al Statelor Unite, Richard Lawrence încearcă să-l împuște pe președintele Andrew Jackson, dar eșuează și este imobilizat de mulțime, inclusiv câțiva congresmeni, precum și de Jackson însuși.
La 30 ianuarie 1835, Statele Unite au fost martorele primei tentative de asasinat asupra unui președinte în funcție. Andrew Jackson, cel de-al șaptelea președinte al SUA, era cunoscut pentru temperamentul său exploziv, trecutul său militar și pozițiile sale politice controversate. În acea zi, Jackson se afla la Capitoliul Statelor Unite pentru a participa la funeraliile unui congresman proeminent, Warren R. Davis.
În timp ce părăsea clădirea, un bărbat numit Richard Lawrence, un pictor de case cu probleme mintale, s-a apropiat de președinte și a scos un pistol. Țintind direct spre Jackson, Lawrence a apăsat pe trăgaci, dar arma a eșuat. Fără a ezita, asasinul a scos un al doilea pistol și a încercat din nou. Spre uimirea tuturor, și această armă a refuzat să se descarce.
Incidentul a fost unul șocant, dar ceea ce a urmat a intrat în legendă. În loc să fugă sau să se lase protejat de garda sa, Jackson – în vârstă de 67 de ani la acea vreme – s-a repezit furios spre atacator și l-a lovit cu bastonul său, refuzând să se oprească. Mulțimea a intervenit rapid, iar Lawrence a fost imobilizat de martori, printre care și congresmeni americani. Printre cei care l-au capturat s-a numărat și Davy Crockett, celebrul erou al frontierei americane.
Ulterior, investigațiile au arătat că Lawrence era un individ profund dezechilibrat. Acesta suferea de iluzii și credea că este regele Angliei, convins că moartea lui Jackson ar fi dus la o îmbunătățire a situației sale financiare. După ce a fost arestat, a fost declarat nebun și internat într-un spital de psihiatrie pentru tot restul vieții.
Un detaliu straniu al acestui atentat a fost legat de eșecul armelor folosite de Lawrence. Experții au analizat ulterior pistoalele și au concluzionat că era extrem de improbabil ca ambele să se defecteze simultan – o șansă estimată la 1 din 125.000. Acest fapt a contribuit la crearea unui mit conform căruia Jackson ar fi fost protejat de „Providența Divină”, întărind aura sa de om dur și norocos.
Incidentul a avut un impact semnificativ asupra securității prezidențiale. Deși în acea perioadă președintele nu avea o protecție specializată, tentativa de asasinat a demonstrat vulnerabilitatea liderului națiunii. Cu toate acestea, abia în 1865, după asasinarea lui Abraham Lincoln, s-a luat în considerare în mod serios crearea unui sistem organizat de protecție pentru președinții americani.
1847 – Yerba Buena, California, este redenumită San Francisco, California
1889: Arhiducele Prințul Rudolf al Austriei, moștenitor al tronului Austro-Ungariei, este găsit mort împreună cu amanta lui, baroneasa Marie Vetsera la Mayerling.
Prințul Rudolf, unicul fiu al împăratului Franz Joseph I și al împărătesei Elisabeta (Sisi), era o figură controversată în cadrul monarhiei austro-ungare. Cultivat, inteligent și influențat de ideile liberale, el se afla în contradicție cu politica rigidă și conservatoare a tatălui său. Căsătorit cu prințesa Stéphanie a Belgiei, dar aflat într-o căsnicie nefericită, Rudolf s-a implicat într-o relație pasională cu Marie Vetsera, o tânără baroneasă de doar 17 ani.
Deși relația lor era cunoscută în cercurile aristocratice, ea era privită cu dezaprobare de casa imperială. Se pare că Rudolf era într-o stare de depresie severă, accentuată de problemele personale, de presiunile din partea tatălui său și de faptul că viitorul său politic era incert. Există indicii că în lunile premergătoare tragediei, el ar fi încercat să găsească aliați pentru o posibilă detronare a împăratului, însă fără succes.
În dimineața zilei de 30 ianuarie, servitorii arhiducelui au încercat să intre în camera acestuia, dar ușa era încuiată. După ce a fost forțată intrarea, scena descoperită a fost una șocantă: trupul lui Rudolf zăcea fără viață pe pat, având o rană de glonț la cap, iar lângă el se afla Marie Vetsera, de asemenea moartă.
Versiunea oficială, anunțată de autoritățile habsburgice, a fost că Rudolf și-a ucis amanta înainte de a se sinucide. Împăratul Franz Joseph a ordonat o mușamalizare rapidă a scandalului, iar trupul Mariei Vetsera a fost transportat și îngropat discret, fără o autopsie oficială. Explicația sinuciderii din dragoste a fost acceptată de mulți, dar a ridicat și numeroase întrebări.
De-a lungul timpului, au apărut multiple teorii alternative despre moartea prințului Rudolf. Unele sugerează că ar fi fost asasinat la ordinul serviciilor secrete austriece pentru implicarea sa în conspirații politice. Altele susțin că baroneasa Marie ar fi murit accidental, iar Rudolf, cuprins de remușcări, s-ar fi sinucis ulterior. Mai există ipoteza că tragedia ar fi fost orchestrată de serviciile secrete franceze sau germane, având în vedere că Rudolf ar fi putut deveni un obstacol în planurile geopolitice ale marilor puteri.
1920 – Este fondat producătorul japonez de automobile Mazda , inițial ca o companie producătoare de plută.
În 1920, în Hiroshima, Japonia, a fost fondată o companie numită Toyo Cork Kogyo Co., Ltd., având ca obiect de activitate producția de plută. Nimeni nu ar fi ghicit atunci că această modestă firmă avea să devină unul dintre cei mai inovatori producători auto ai lumii sub numele de Mazda.
Fondatorul, Jujiro Matsuda, era un inginer ambițios, cu o viziune îndrăzneață. În anii 1920, Japonia se moderniza rapid, iar industria grea era în plină expansiune. Matsuda a decis să schimbe direcția afacerii, renunțând la producția de plută și orientându-se spre industria mecanică. În 1927, compania a fost redenumită Toyo Kogyo Co., Ltd., iar în anii următori a început să fabrice echipamente industriale și vehicule.
În 1931, Toyo Kogyo a lansat primul său vehicul – Mazda-Go, un triciclu motorizat destinat transportului de marfă. Acesta a fost inspirat de modelele similare produse de companii europene, dar a fost adaptat la nevoile pieței japoneze. Vehiculul s-a bucurat de succes, iar compania și-a consolidat reputația în domeniul transportului utilitar.
Deși numele oficial al companiei era încă Toyo Kogyo, Matsuda a ales denumirea Mazda pentru produsele sale, inspirat atât de propriul nume, cât și de Ahura Mazda, zeul înțelepciunii din mitologia persană.
După distrugerea orașului Hiroshima în 1945, Toyo Kogyo a jucat un rol esențial în reconstrucția regiunii. În anii ’50 și ’60, compania a continuat să producă vehicule utilitare, dar a început să exploreze și piața automobilelor.
În 1960, Mazda a lansat Mazda R360, primul său autoturism de serie, un microcar economic care s-a dovedit extrem de popular pe piața japoneză. Acest model a marcat începutul tranziției definitive către industria auto.
Unul dintre cele mai distinctive momente din istoria Mazda a fost decizia de a investi în dezvoltarea motorului Wankel, un motor rotativ diferit de cel convențional cu pistoane. În 1967, Mazda a lansat modelul Cosmo Sport 110S, primul automobil de serie echipat cu acest tip de motor.
Această tehnologie a devenit un simbol al Mazda și a fost utilizată în modele legendare precum RX-7 și RX-8. Deși motoarele rotative au fost mai puțin eficiente în ceea ce privește consumul de combustibil, ele ofereau performanțe excepționale și o experiență de condus unică.
În prezent, Mazda este recunoscută pentru designul său elegant (conceptul Kodo – Soul of Motion), pentru tehnologiile inovatoare precum Skyactiv, care îmbunătățesc eficiența consumului de combustibil, și pentru angajamentul său față de dezvoltarea sustenabilă.
1956 – În Statele Unite, casa liderului Mișcării pentru Drepturile Civile Martin Luther King Jr. este bombardată ca răzbunare pentru boicotul autobuzului din Montgomery.
În decembrie 1955, Rosa Parks a fost arestată pentru că a refuzat să-și cedeze locul unui alb într-un autobuz segregat din Montgomery, Alabama. Acest act de nesupunere civilă a declanșat un boicot masiv al transportului public de către comunitatea afro-americană, organizat de Montgomery Improvement Association (MIA), condusă de un tânăr pastor baptist necunoscut la acea vreme: Martin Luther King Jr.
Boicotul a fost o lovitură economică puternică pentru compania de transport, care depindea în mare parte de pasagerii afro-americani. Tensiunile au crescut rapid, iar liderii mișcării au început să primească amenințări frecvente cu moartea.
Pe 30 ianuarie 1956, în timp ce King participa la o întâlnire a MIA, un atacator necunoscut a aruncat un dispozitiv exploziv în pridvorul casei sale. În interior se aflau soția sa, Coretta Scott King, și fiica lor de doar două luni, Yolanda. Din fericire, deși explozia a avariat serios casa, nimeni nu a fost rănit.
Când King a aflat ce s-a întâmplat, s-a întors acasă și a găsit o mulțime de susținători furioși adunați în fața locuinței sale, unii dintre ei înarmați și pregătiți pentru represalii. Poliția sosise deja la fața locului, dar era clar că tensiunile puteau escalada rapid într-un conflict violent.
Într-un moment definitoriu pentru filosofia sa de luptă nonviolentă, King s-a adresat mulțimii și le-a cerut să rămână calmi:
„Cineva trebuie să aibă suficientă rațiune și moralitate pentru a tăia lanțul urii. Vă rog să mergeți acasă și să nu reacționați cu violență. Cel care trăiește de sabie, de sabie va pieri.”
Această atitudine a consolidat angajamentul mișcării pentru nonviolență, inspirând susținătorii să continue lupta fără a cădea în capcana violenței.
Tentativa de intimidare nu a avut efectul scontat. Boicotul a continuat, iar în noiembrie 1956, Curtea Supremă a SUA a declarat ilegală segregarea în autobuzele din Montgomery, marcând o victorie importantă pentru mișcarea pentru drepturile civile.
1982 – Richard Skrenta scrie primul cod de virus pentru PC , care are 400 de linii și este deghizat ca un program de pornire Apple numit „ Elk Cloner ”.
Richard Skrenta era un elev de liceu de doar 15 ani, pasionat de computere și programare. Îi plăcea să își tachineze prietenii prin modificarea programelor de pe dischetele pe care le împărțeau, introducând cod care genera mesaje neașteptate sau bloca temporar sistemele. Însă, spre deosebire de aceste farse inofensive, Elk Cloner a fost ceva mai sofisticat – un program capabil să se răspândească de la un computer la altul fără intervenția utilizatorului.
Virusul nu era conceput pentru a face daune majore, ci mai degrabă ca o demonstrație a auto-replicării software-ului. El funcționa astfel:
Se atașa la sectorul de boot al dischetelor folosite pe Apple II.
Atunci când utilizatorul pornea sistemul de pe o dischetă infectată, virusul se încărca în memoria RAM.
La fiecare utilizare ulterioară a unei dischete curate, virusul o infecta și pe aceasta, răspândindu-se rapid.
După 50 de porniri, virusul afișa un mesaj amuzant pe ecran:
Elk Cloner: The program with a personality
It will get on all your disks
It will infiltrate your chips
Yes, it’s Cloner!
It will stick to you like glue
It will modify RAM too
Send in the Cloner!
Acesta era mai degrabă un manifest jucăuș decât o amenințare reală, dar ideea din spatele lui a fost revoluționară.
În anii ’80, computerele personale nu erau conectate la internet, iar schimbul de software se făcea preponderent prin dischete. Acest mod de răspândire a făcut ca virusul lui Skrenta să fie o premieră, fiind primul exemplu documentat de malware care se copia singur pe alte dispozitive fără ca utilizatorul să fie conștient.
Elk Cloner nu a cauzat pierderi financiare sau pagube grave, dar a fost un semnal de alarmă. Programatorii și companiile de tehnologie au început să înțeleagă vulnerabilitățile sistemelor informatice și să ia în considerare dezvoltarea unor soluții de securitate.
2007 – Microsoft Corporation lansează Windows Vista , o versiune majoră a sistemului de operare Microsoft Windows și a nucleului bazat pe NT.
2020 – Organizația Mondială a Sănătății declară pandemia COVID-19 drept o urgență de sănătate publică de interes internațional.
