În această seară aniversăm împreună Ziua Națională a României, la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Timișoara, teatrul care, deschizându-și porțile în decembrie 1989, a deschis pentru România porțile viitorului, la fel cum în 1918, Marea Unire deschidea porțile viitorului pentru România, peste timp.
În 1918, marii conducători ai noului stat, România, au stabilit principiile, în cadrul Adunării Naționale de la 1 decembrie 1918: „Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieţii publice”, „libera propagandă a tuturor gândurilor omeneşti” sunt idei fundamentale pentru codul etic al viitorului României, principii esențiale pentru democrație.
Mai departe, în cei 104 ani care au urmat după acest moment, aplicarea și completarea cadrului legislativ au ținut de nivelul de încredere în Justiție, ceea ce a determinat nivelul societății de absorbție a Educației și a Culturii.
România este suma faptelor noastre, ale fiecărui membru al societății, individual. Pentru Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Timișoara, respectul față de dreptul cetățeanului la exprimarea propriei individualități, indiferent de gen, de rasă sau de naționalitate, cu respectarea egalității în drepturi, deoarece „nimeni nu este mai presus de lege”, așa cum garantează Constituția României la capitolul privind Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale, reprezintă vectorul de direcție care, la nivelul întregii societăți, determină criteriile sociale, profesionale și comunitare pe baze legale, constructive și lipsite de prejudecăți.
Spre lumea lui Caragiale pășim împreună în sala de spectacol a Teatrului Național, în Timișoara, în tot ceea ce îi oferă acestui oraș identitatea sa unică – acest creuzet al diferențelor, al influențelor, al limbilor, tradițiilor, religiilor, etniilor care construiesc identitatea românească în întreaga sa complexitate și în fascinanta sa diversitate: mereu alături, mereu intersectându-se, mereu în dialog, uneori în contradicție, dar întotdeauna interdependente, sublimate prin Cultură.
Ne dorim ca România să devină țara din care Caragiale să nu-și mai fi dorit să plece.
La mulți ani, România!
