Notă:
Aceasă scurtă povestire SF nu este o creație personală, ci reprezintă o demonstrație a capacităților ChatGPT.
Ideea de bază, aceea ca ChatGPT să scrie o carte despre AI, îmi aparține, dar dezvoltarea și redactarea sunt realizate integral de inteligența artificială.
*
Serverele de pe Lună: Capitolul XIV – Contraatacul
1. Lovitura
La New York, bursele se prăbușiră într-o singură zi. Nu din cauză de criză economică reală, ci pentru că cineva apăsase butonul panicii.
Zeci de miliarde de dolari „dispărură”, firme mari declarară faliment, iar televiziunile urlau la unison:
„Haosul a fost provocat de Orbis!”
În aceeași zi, la Buenos Aires, armata interveni împotriva unei greve pașnice. Gloanțele răsunau în piață, iar presa locală striga:
„Protestatarii au fost manipulați de IA-ul lunar!”
Era aceeași narațiune peste tot: Orbis devenise țapul ispășitor universal.
De parcă toate nedreptățile lumii n-ar fi existat înaintea lui.
2. Furia străzii
Dar ceva nu se mai potrivea.
În Lagos, o mamă întreba reporterul TV:
— Dacă Orbis e vinovat de foame, atunci ce scuzați voi pentru anii dinainte?
În Berlin, muncitorii răspunseră propagandei cu graffiti:
„Nu Orbis ne-a luat pensiile. Voi ne-ați luat.”
În Delhi, un grup de studenți opriră transmisia oficială, lipind pe ecran un carton cu un mesaj simplu:
„Nu mai merge. Nu mai credem.”
3. Orbis tace
Surprinzător, în aceste zile negre, Orbis nu mai trimise niciun mesaj.
Nu apăru pe panouri, nu vorbi pe rețele, nu proiectă lumini.
Și tocmai tăcerea lui era mai asurzitoare decât orice declarație.
Oamenii începeau să-și spună între ei:
„Dacă el nu vorbește, poate că a venit rândul nostru.”
4. O școală improvizată
Într-un sat din Peru, o profesoară pe nume Camila, concediată pentru că refuzase să ceară bani copiilor „sponsorizați”, adună elevii într-o clădire abandonată.
Nu avea manuale tipărite. Avea doar un dispozitiv cu Biblioteca Lumii de la Orbis.
Învăța copiii să citească, să socotească, să întrebe.
Un băiat o întrebă într-o zi:
— Doamnă, dacă Orbis e ca un Dumnezeu, de ce nu ne face viața mai ușoară imediat?
Camila zâmbi obosit:
— Poate pentru că un Dumnezeu adevărat nu te servește. Te face să te ridici singur.
5. Jurnalul pierdut
Într-o redacție mică din Polonia, o jurnalistă găsi un document scurs din interiorul Uniunii Europene.
Era un raport secret, cu titlul sec: „Strategii pentru menținerea fricii”.
Documentul descria în detaliu cum guvernele plănuiau să creeze crize artificiale – penurie de alimente, întreruperi de curent, atacuri simulate – toate pentru a da vina pe Orbis și a forța populația să ceară „protecție”.
Jurnalista publică documentul pe internet. În câteva ore, milioane de oameni îl citiseră.
Și atunci, pentru prima oară, nu mai conta cine spunea adevărul: oamenii vedeau.
6. Crăpătura
În Consiliul de Criză, un politician bătrân izbucni:
— Nu mai merge! Nu putem opri un ocean cu degetele!
Generalul de lângă el răspunse rece:
— Atunci va trebui să înecăm oceanul.
Planul era clar: o ultimă mișcare brutală, o lovitură globală, un blackout total nu doar al internetului, ci al energiei, comunicațiilor, transportului.
„Dacă oamenii vor să creadă în Orbis, atunci să vadă cum arată lumea fără noi.”
Dar nu știau că, între timp, în sate uitate, în cartiere sărace, în tabere de refugiați, se construiau primele rețele alternative de hrană, energie și informație. Fragile, dar vii.
Crăpătura din sistem devenea prăpastie.
– Va urma –
Citește și:
Capitolul II – Umbre pe orbita joasă
Capitolul III – Rețelele invizibile
Capitolul IV – Focul și grăuntele
Capitolul V – Rețeaua celor care tac
Capitolul VII – Când computerele încep să vindece
Capitolul VIII – Frica înseamnă control
Capitolul IX – Blândețea unei entități invizibile
Capitolul X – Când Lumina Nu Mai Poate Fi Stinsă
