După nouă ani de la explozie, șase ani de anchetă și trei ani de proces nu s-a găsit niciun vinovat în cazul morții tinerei Anderschutz Alexandra Alina.
Octombrie 2010, ora 3.05. O casă de pe strada Cloşca din Timişoara sare în aer, rănind grav un tânăr de 16 ani şi o fată de 21 de ani. La scurt timp, de la explozie, Anderschutz Alexandra Alina a murit. Ancheta procurorilor a scos la iveală că explozia s-a produs ca urmare a acumulării în locuinţă a unei cantităţi de gaz metan, provenit de la reţeaua de gaz stradală deteriorată.
Procurorii au trimis în judecată companiile Aquatim şi Confort, dar şi pe inginerul care răspundea de proiect şi dirigintele de şantier, reţinându-se că „inculpaţii nu au respectat măsurile de prevedere pentru efectuarea unor activităţi, respectiv nu au supravegheat corespunzător executarea lucrărilor de săpare, astfel încât s-a produs o îndepărtare locală accidentală a izolaţiei ţevii de gaz, ce a dus la o coroziune rapidă a acesteia, creându-se un defect pătruns pe unde s-au produs scurgeri de gaze ce au migrat prin sol în camera imobilului”.
Practic, după o anchetă care a durat şase ani, procurorii au ajuns la concluzia că scurgerea de gaze care a provocat explozia s-a produs din cauza lucrărilor la reţeaua de canalizare, cu ocazia cărora izolaţia conductei de gaz a fost afectată, provocând o coroziune a ţevii de gaz şi fisurarea ei.
Judecătoria Timişoara a dispus achitarea tuturor inculpaţilor din dosar, concluzionând că în urma expertizei realizate în dosar, ţeava de gaz fisurată se afla la aproximativ jumătate de metru de locul în care s-au făcut săpături pentru reţeaua de canalizare. „Instanţa reţine că pentru dovedirea culpei inculpaţilor în deteriorarea ţevii mijloc de probă care prezintă doua orificii cu forma neregulată de aproximativ 2/2 centimetri ar fi trebuit probată şi o depăşire de numai câţiva centimetri a lăţimii de 1 m a şanţului, şi cu atât mai mult ar fi trebuit probată o depăşire cu 51 cm a lăţimii şanţului, însă în cauză nu există probe în acest sens”, se arată în sentinţa Judecătoriei Timişoara.
Judecătorul care a judecat procesul pe fond a mai arătat că „în condiţiile în care ţeava spartă a fost ridicată la o depărtare de 0.51 m de limitele în care s-au efectuat săpături pentru introducerea ţevilor de canalizare (…) nu se poate reţine că din culpa inculpaţilor s-a produs o îndepărtare locală accidentală a izolaţiei ţevii de gaz, ce a dus la o coroziune rapidă a acesteia, creându-se un defect pătruns pe unde s-au produs scurgeri de gaze ce au migrat prin sol în camera imobilului”.
Hotărârea Judecătoriei Timişoara a fost atacată cu apel, care se judecă la Curtea de Apel Timişoara.
sursa Adevărul
