Ramona Băluțescu November 13, 2020

 

Mă gândesc la pielea aceea de bou, făcută fâșii, cu care s-a obținut teritoriul cetății Cartaginei, prin înțelepciunea Didonei. Suntem cât cuprindem, și cuprindem mai mult decât noi, decât pielea noastră. Suntem după cât ne poartă fantezia și cunoașterea – și fâșiuțele pieii de bou, pe care știm să le facem, ne prelungesc și ne continuă.

Realizez asta aducând mărturie lucrurile pe care le-am văzut, călătorind, amintirile strânse dincolo de experiența rutinei din orașul meu, lumea imaginară care se poate dilata altfel, mai bine, sporind ceea ce cunosc, prin lumea altora, aparte, din colțurile, cărțile și atmosfera din care i-am cules.

Nu am fost niciodată în Spania, încă, dar o parte din mine locuiește acolo prin numele pe care mi l-au dat ai mei, și prin lucrurile dragi și importante care îmi utilează o bucată de inimă, legate de această țară. La asta se adaugă și o mână de tablouri, pe care le cunosc, care mă așteaptă, la care încă nu am ajuns, ca să ne privim, firesc, ochi în ochi, dar care mă bucură să știu că există acolo și îmbogățesc umanitatea.

Am primit cu o enormă, firească bucurie proiectul ca Muzeul Prado din Madrid să se ”prelungească” până în Timișoara, în stradă, chiar, ajutându-ne să fim mai mult. Nu o să obosesc niciodată să spun asta: nu e important cât am făcut sau știm doar noi – după noi vin generații de tineri, de copii care trebuie să aibă acces la a alege valorile vieții lor. Și cred că a îți clădi o cultură generală solidă face parte din a te ajuta să fii mai mult, să ajungi un om complex și valabil al societății moderne.

 

 

Numărând pe degete, cred că un om ancorat în timpul de azi trebuie să știe să arate câteva constelații pe cer, să recunoască mai multe rase de câine, să numească diverse roci și cristale. Dar, completând această sumă, trebuie și să fi citit câteva cărți esențiale, să fi ascultat câteva bucăți muzicale și să fi înglobat în masa lui spirituală existența și particularitățile unor tablouri. Este precum calciul din oasele noastre: poți și fără suplimente, dar nu bine.

Îmi aduc aminte de un drum în Spania, de acum trei ani, pentru o întâlnire legată de domeniul medical, la care a trebuit să renunț. Am pus-o pe prietena mea, care a participat, să meargă neapărat la Prado, și să găsească tabloul pe care îl iubesc cel mai mult de acolo, să-l salute pentru mine, să se bucure, ea, de el, și să îi spună că o să ajung și eu cândva. Mi-a făcut câteva poze, o să pun aici una, dintr-un unghi mai aparte. E vorba de ”Triumful morții asupra vieții” de Peter Bruegel cel Bătrân.

 

 

Iar acum, câteva dintre cele mai cunoscute tablouri ale Muzeului Prado ajung, printr-un indermediar fidel – fotografii la scară mare și de o rezoluție deosebită – să vorbească timișorenilor despre o felie din motivele pentru care este firesc să iubim Spania. Ambasadori excelenți ai culturii spaniole, tablourile din Prado invită pe cei care până acum nu știau de ele să își completeze cunoștințele, sădind o sămânță ce, în timp, poate da roade frumoase – dorința de a afla mai multe despre țara prietenă, despre Prado, despre aceste tablouri, despre pictorii care le-au realizat.

Citește și:  Tratat de empatie, cu mâini ciobite

 

 

Expoziția a ajuns la Timișoara grație Consulatului Onorific al Spaniei în Timișoara, mai precis datorită Excelenței Sale Jose Miguel Viñals Ariño, nu doar un prieten al timișorenilor ci și un un liant între culturile țărilor noastre, care a dovedit, în ani, o mereu proaspătă fantezie în a organiza evenimente felurite pentru a apropia colectivitățile română și spaniolă, și creatorii lor. Reproducerile fotografice au fost instalate de câteva zile pe gardul împrejmuitor al clădirii Băncii Naționale a României, Filiala Timișoara, grație unei comunicări (prezentată ca excelentă de către consulul onorific) cu dl Bogdan Buzuriu, din partea BNR.

 

 

Ambasada Spaniei la Bucureşti este cea care, în colaborare cu Muzeul Naţional Prado din Madrid, şi cu sprijinul Băncii Naţionale a României, Sucursala regională Timiş, şi al Consulatului onorific al Spaniei de aici a organizat, la Timișoara, expoziţia fotografică „Muzeul Prado iese în stradă”, care deja a atras și interesat mulți timișoreni, exponatele putând fi văzute până în 19 noiembrie.

Avem de admirat reproduceri impecabile ale unor capodopere semnate de Goya, Velázquez, Rubens, Botticelli, Rembrandt sau Hieronymus Bosch, prezentate la o scară de 1:1.

 

 

Iată ce aflăm de la organizator: ”Expoziţia îşi propune să scoată arta în stradă şi să o apropie de public cu ajutorul unor imagini magnifice, oferind privitorilor o experienţă similară unei vizite reale chiar la Muzeul Prado. Expoziţia a fost prezentată anterior în numeroase oraşe din America Centrală şi de Sud, Filipine, SUA şi Spania şi oferă prilejul unui periplu prin vastele colecţii de pictură găzduite de Muzeul Prado. Proiectul reprezintă o fereastră către cunoaşterea bogăţiei artistice a Muzeului şi a artei occidentale în general, deoarece Prado şi colecţiile sale oferă o imagine cuprinzătoare asupra picturii europene de la începutul secolului al XII-lea până în primii ani ai secolului al XX-lea. Aceste capodopere ne invită să parcurgem istoria Spaniei şi a întregii Europe, cu ajutorul unora dintre cei mai mari artişti.

 

 

Lucrările, selectate cu deosebită grijă şi atenţie, dezvăluie trecătorilor motivele pentru care Muzeul Prado reprezintă una dintre principalele pinacoteci ale lumii şi un autentic Patrimoniu al Umanităţii.

În timul pandemiei, cultura își găsește un loc în aer liber. Ne-am dorit mult să aducem această expoziție la Timisoara în 2020. Din motive legate de actuala situație sanitară, însă, nu va fi organizat niciun eveniment public gen lansare. Rugăm publicul să respecte distanțarea socială și să poarte mască în timpul vizualizării fotografiilor”.

 

 

M-am bucurat să văd și copii și oameni în vârstă oprindu-se lângă aceste garduri devenite expoziție. Să realizez că o instituție bancară poate fi și altceva decât un loc unde se strâng și de unde pleacă bani – și anume un loc care să promoveze cultura. Nu este ușor de trecut printr-o pandemie, dar există căi pentru a supraviețui. Bucuria ce vine cu a ajunge să aflăm (sau să ne reîmprospătăm memoria) legat de niște realizări extraordinare din marea cultură a umanității este un astfel de truc. Mulțumim tuturor celor implicați pentru încă un pas spre a ne îmbogăți, pentru a ajunge la mâine!

 

Ramona Băluțescu

Leave a comment.

Your email address will not be published. Required fields are marked*