Sfântul Tarasie este cinstit pe 25 februarie ca un simbol al apărării Ortodoxiei și al cinstirii icoanelor. Patriarh al Constantinopolului în secolul al VIII-lea, el a jucat un rol crucial în restabilirea tradițiilor bisericești, organizând Sinodul de la Niceea din 787. Devotat credinței și comunității, a întemeiat așezăminte pentru săraci și a trăit o viață de smerenie.
Cine a fost Sfântul Tarasie
Sfântul Tarasie s-a născut în Constantinopol, într-o familie nobilă, și a fost educat în spirit creștin. A avut o carieră de succes la curtea imperială înainte de a fi ales patriarh în anul 784, cu sprijinul împărătesei Irina.
După acceptarea funcției, el a impus condiția ca Biserica să fie unită și să fie organizat un sinod ecumenic pentru a aborda problema cinstirii icoanelor.
Lupta pentru icoane
Într-o perioadă în care cinstirea icoanelor era interzisă, Tarasie a fost un susținător ferm al tradiției ortodoxe. La Sinodul al VII-lea Ecumenic de la Niceea, din 787, el a reafirmat importanța icoanelor în viața liturgică și a condamnat iconoclasmul.
Sinodul din 787 a declarat oficial că venerarea icoanelor este o practică legitimă a Bisericii Ortodoxe și a condamnat iconoclasmul ca erezie.
După moartea împărătesei Irina, presiunile împotriva sa au crescut, dar patriarhul a refuzat să renunțe la hotărârile sinodului.
Viața de smerenie și moștenirea sa
Sfântul Tarasie nu a fost doar un apărător al credinței, ci și un sprijin pentru cei săraci. A fondat așezăminte pentru bolnavi și orfani și a trăit în modestie, refuzând luxul.
El a refuzat orice formă de lux, alegând să trăiască în modestie, în ciuda funcției înalte pe care o deținea.
A trecut la Domnul în anul 806 și a fost recunoscut oficial ca sfânt, fiind cinstit anual pe 25 februarie.
Astăzi, moaștele sale sunt păstrate cu evlavie în Constantinopol, iar exemplul său de curaj și devotament continuă să inspire creștinii din întreaga lume.
