Deputatul arădean Adrian Wiener a ieșit public, în rețelele de socializare, cu următorul mesaj:
„Ministrul Rafila vrea mai puțini medici rezidenți. Pragul de promovabilitate, anul acesta, crește de la 60% la 65% din media primului clasat; pentru toate domeniile – medicină, stomatologie și farmacie.
Motivul? – se îngrămădesc medicii rezidenți în centrele universitare, și pregătirea nu ar mai fi de calitate. Ministrul Rafila ar fi avut consultări cu rectorii UMF-urilor și aceștia au comunicat „cifra de școlarizare disponibilă”.
Oferta didactică – numărul locurilor în cele șase universități de medicină și cele șapte facultăți din România – a crescut constant. Că deh, per capita, taxe și jupuit studenții. Scoatem absolvenți cu diplomă de medic pe care ulterior, aceleași UMF-uri spun că nu au cum să îi instruiască în specialități. Trebuie să înțelegeți că absolvenții domeniului medicină, spre deosebire de cei de la farmacie sau stomatologie, NU au drept de liberă practică după absolvire. Nu sunt medici decât pe hârtie. Pentru a practica medicina – orice specialitate medicală – absolventul trebuie să parcurgă un program de rezidențiat.
Nu are nicio logică să transformi absolvenții de medicină în șomeri sau să îi obligi să aleagă o altă carieră pentru a putea să se întrețină. Nu atunci când aproape jumătate dintre medicii de familie au peste 60 de ani și ai un deficit enorm de acoperire în special în rural și micul urban. Nu atunci când jumătate dintre medicii din România sunt în București și alte 5 județe. În niciun caz pentru această generație care a trecut prin perioade de învățământ „on-line”; da, domnule ministru – au învățat medicina și on-line și au nevoie de spital. Și nu cu o lună înainte de examen. E de Absurdistan ceea ce faceți. Băgați sute de medici în șomaj. După 6 ani de școală și aproape 100 de examene.”
*
Cum mesajul lui Wiener e pertinent iar „înfăptuirea” lui Rafila e deja pe rol, să cităm din documentele ce însoțesc ordinul ministrului referitor la aprobarea metodologiei pentru desfăşurarea concursului de admitere în rezidenţiat pe loc și pe post în medicină, medicină dentară și farmacie, sesiunea 20 noiembrie 2022, adică din referatul de aprobare:
„În ziua de 12 sept.2022 și în ziua de 26 sept.2022 au fost organizate videoconferințe cu rectorii universităților de medicină și farmacie București, Cluj-Napoca, Craiova, Iași, Tg. Mureș și Timișoara. Această întâlnire a avut ca scop stabilirea unor probleme organizatorice, precum și finalizarea proiectului Metodologiei de concurs.
În urma acestor întâlniri s-a stabilit ca alegerea unui loc sau post să fie condiţionată de obţinerea unui punctaj minim de promovare de 65% din punctajul maxim realizat la nivel naţional pentru cele 200 de întrebări pentru fiecare domeniu.
În anul 2021, precum și în anii precedenți, acest procent a fost de 60%. Majorarea propusă are ca scop ridicarea nivelului de selecție a candidaților, mai ales în contextul în care cifrele de școlarizare pentru domeniul medicină dentară și respectiv domeniul farmacie, vor fi în corelație cu capacitatea de pregătire disponibilă comunicată de instituţiile de învăţământ superior cu profil medical acreditate, capacitate care este mai mică decât numărul absolvenților promoției anului în curs.”
*
Am dorit să obținem câteva idei în plus de la deputatul Wiener, legat de protestul lui, așadar l-am invitat la un interviu.
– Un ministru vrea un lucru. Uneori îl vrea/gândește prost. Așa cum, cred, este cazul cu această idee a ministrului Rafila, legată de rezidențiat. Ca politician care și-a luat asupra sa și misiunea de a veghea asupra zonei medicale românești, ce pârghii consideri că există pentru a modula astfel de decizii?
– Medicii sunt resursă strategică. Acum trei ani s-a modificat legea astfel încât numărul posturilor scoase la rezidențiat pentru domeniul medicină să fie egal cu numărul absolvenților. Tocmai pentru că absolvenții de medicină nu au drept de liberă practică, și pentru a practica medicina au nevoie de rezidențiat; pentru a fi absorbiți în continuum-ul de pregătire care definitvează firesc calitatea de medic. Pe vremea aceea, pragul de promovabilitate era de 50%. Apoi l-au crescut la 60%, ceea ce era acceptabil. Acum îl împing la 65%.
Pentru a preveni arbitrariul și condiționalitatea financiară, legea ar trebui să includă și un prag fix de promovabilitate – 60%, să zicem. E disonanță totală la UMF-uri să solicite permanent creșterea numărului de studenți fără să se asigure că, ulterior, pot să le ofere și continuarea firească a pregătirii – rezidențiatul. Ar trebui o calibrare și din acest punct de vedere.
– Ce spune statistica, ce deficit de medici avem?
– Există trei trepte de deficit: în număr absolut, stăm mai bine acum decât acum 5 sau 10 ani. Problema e distribuța geografică a medicilor în marele urban – junătate din medici sunt în București și alte cinci județe.
Pe de altă parte mai există o formă de deficit selectiv – anumite specialități sunt deficitare – medicina de familie, de exemplu, psihiatria pediatrică, oncologia. Așadar, deși ca număr de medici nu stăm prost, ca distribuție geografică și ca specialități stăm foarte prost. Și, până la urmă, accesibilitatea la servicii medicale depinde primordial de aceste din urmă aspecte.
– Îmi spui de ce ar trebui să includă legea. Ești vicepreședinte al Comisiei pentru sănătate și familie din Camera Deputaților, ce e cameră legiuitoare pentru domeniu. Da, știu că președintele e din PNL, și că ai colegi vicepreședinți din PSD și, hm, din AUR, iar Alexandru Rafila e din PSD, și probabil, ca într-o groază de domenii, contează mai mult în ce partid sunt oamenii decât coerența deciziilor lor, dar ce pârgii există pentru a contracara această idee a ministrului, sau a îmbunătăți cadrul general? Alta decât a aștepta până la vot, a schimba guvernul etc. Generația de anul ăsta va fi „procesată” după acest nou ordin – și apoi ce va fi? Apoi în referatul de aprobare ajuns la ministru se vorbește despre creșterea calității. Teoretic, ridicarea nivelului de selecție a candidaților nu e un lucru rău. Practic poate ar trebui umblat, înainte de asta, la oferta UMF-urilor. Păreri? Soluții?
– În ceea ce privește calitatea pregătirii ea depinde în primul rând de responsabilitatea cadrelor didactice din UMF-uri. Sunt multe la aspecte deficitare pe acest palier. Am inițiat recent o lege prin care ministerul ar trebui să pună la dispoziție o platformă online cu acces anonimizat pentru medicii rezidenți prin care să dea feedback asupra pregătirii din programele de rezidențiat pe fiecare centru de pregătire, pe fiecare specialitate, și pe coordonatori. Tocmai pentru a identifica deficiențele. Deocamdată profesorii din UMF-uri aflați în parlament – Streinu Cercel, Azamfirei – se opun.
Ministrul n-a ascultat școlile de medicină – înscrierea la rezidențiat, măcar la UMF Timișoara, deja e în întârziere
În referatul de aprobare oferit ministrului, pe care și-a întemeiat ordinul, e menționată și consultarea cu UMF Timișoara, iar rectorul acestei instituții, prof. Octavian Crețu, ne-a îndrumat spre prorectorul pentru studii postuniversitare şi de rezidenţiat, prof. Andrei Motoc pentru lămuriri legate de subiect.
– Care a fost poziția UMFT legat de ideea de a se umbla la punctajul minim de promovare, pentru a se intra la rezidențiat?
– Creșterea procentajului pentru media ultimilor intrați crește calitatea rezidenților, în principiu – cu asta am fost de acord, dar am spus că dacă se introduce măsura aceasta, trebuie anunțat cu un an înainte. Adică îi anunțăm public că așa va fi din anul următor, să se pregătească pentru asta.
Așadar, asta nu a fost poziția noastră, pentru acest an, ci un fel de păcăleală din partea lor – toată lumea a fost de acord că va crește calitatea dar să se anunțe, cum spuneam, din timp, ca oamenii să știe la ce să se aștepte. Asta a fost poziția mea și a majorității.
– Dacă asta a fost poziția majorității, înseamnă că ministrul a trecut de părerile UMF-urilor.
– Au existat mai multe teleconferințe. După ce s-a discutat prima dată, doamna Pistol, ce conducea discuțiile, a zis că o să vorbească cu ministrul și o să îl informeze – el nu a fost prezent. Data următoare, când a apărut și profesorul Rafila, a început relaxat discuția cu noi, cum că „am înțeles că e dorința dumneavoastră să fie făcut acest lucru”.
– Deci nu a fost informat. Sau nu i-a păsat. Și nu i-ați explicat? Cum s-a ajuns totuși la decizia asta?
– A spus „hai să o facem așa”.
– Și nu a fost nimeni să spună iar că asta nu este părerea școlilor de medicină din țară?
– Nu a mai fost, că era o decizie impusă, au niște cifre pe care le calculează, și era interesul lor să nu fie multe locuri de rezidențiat.
– Adică e un troc? Nu vă umblă la locurile de la licență și ați acceptat până la urmă asta?
– Da… A fost un fel de troc, inițial am fost 4 la 2 la vot, patru eram împotrivă, ne-am mai întors până… am fost toți de acord, dar nu a fost inițiativa noastră… Nici transmisiunea nu a fost bine pregătită, au exist deficiențe în comunicare. Ministrul vorbea de niște locuri, noi urlam că alea-s locurile din 2019, el nu ne auzea, noi ne auzeam între noi, oamenii lui lucrau cu firele, să repare transmisiunea.
– Asta înseamnă că, să spunem, 30-50-100 de oameni pierd anul ăsta locurile de rezidențiat, și sau nu vor profesa deloc, reorientându-se, sau pierd un an din viață. Putem, așa, să ridicăm pragul și la 95%, e extraordinar pentru calitate, dar… cu cine facem medicină?…
– Se poate spune și așa…
– Ar fi o soluție propuenera deputatului Wiener să fie stipulat prin lege un prag de 60%, care să nu fie schimbat de diverse ordine de ministru?
– Categoric așa este civilizat și normal – într-o țară democratică așa ar trebui făcut, transparent, și să nu spui că au fost de vină consilierii pe care zici că i-ai consultat, dar de fapt nu i-ai consultat. Noi aveam preconizate înscrierile la rezidențiat din 12 octombrie, adică de azi, dar încă nu ne-au dat metodologia, azi au pus pe site că de mâine ar începe înscrierile, nu de azi. Așa că poate ne trimit azi, cândva, și metodologia, hodoronc-tronc.
*
Concluzionând, și reducerea rezidențiatului la șeful de promoție al anului poate crește calitatea. Doar că mor oameni din lipsă de medici. Iar calitatea asta trebuie să fie acordată la realitățile țării, ale legislației care cere rezidențiat absolvenților de medicină generală pentru a putea practica. Între viitorii medici-taximetriști și „primum non nocere”, încă un ministru nu sesizează că in vitro-ul biroului lui nu rezolvă nici măcar parțial cazurile oncologice de la capătul câte unui județ necăjit și marginalizat.
UPDATE:
„Cum tot nu exista metodologia pentru rezidențiat, Ministerul Sănătății s-a răsucit, cedând la vocea celor implicați. După trimiterea materialului la redacție a apărut acest punct de vedere: În urma publicării proiectului de metodologie, Ministerul Sănătății a primit din partea Federației Asociațiilor Studenților în Medicină din România (FASMR) rezultatele unei consultări cu studenții în anii terminali și absolvenții care urmează să susțină examenul de rezidențiat, prin care se comunică faptul că 90% dintre studenți nu consideră oportună majorarea pragului de promovabilitate în contextual intervalului scurt de timp rămas până la ediția din acest an a concursului de rezidențiat.
Astfel, ținând cont de opinia studenților, pragul de promovabilitate pentru sesiunea 20 noiembrie 2022 a concursului de rezidențiat va fi 60% din punctajul maxim realizat la nivel național pentru cele 200 de întrebări pentru fiecare domeniu, pentru a asigura predictibilitatea pentru absolvenții care urmează să susțină concursul. În vederea creșterii calității academice a viitorilor medici și a asigurării unei selecții adecvate prin concursul de rezidențiat, intenționăm ca pentru sesiunea noiembrie 2023 a concursului de rezidențiat pragul de promovabilitate sa fie crescut la 65% din punctajul maxim.”
Ministrul ar fi putut să evite intrarea în penibil, consultând asociațiile studențești și ascultând, fără încercări de timorare sau microfoane oprite, și părerea UMF-urilor. În cele din urmă, util, însă, că nu a persistat într-o idee greșită, ca aplicabilitate.
Ramona Băluțescu
