Din nou o precizare:
Am constatat că există persoane, chiar unele cu o pregătire academică, care nu sunt familiarizate cu noțiunea de hyperlink.
Să luăm ca exemplu titlul despre monolitul din Utah. Oamenii ăștia ar dori să pun aici, în revista presei, referințe care să ușureze accesul la articolul principal. Ceva de genul acesta:
Adică, pun un “1” mititel în dreptul titlului, după care undeva la sfârșitul acestei reviste a presei scriu “1- www.monolith_utah.com”
Nu râdeți, nu este nimic rușinos, sunt oameni trecuți de o anumită vârstă, care au poate o bogată experiență de viață și sunt niște buni specialiști în domeniile lor, dar s-au format într-un anumit mod și nu s-au adaptat încă la minunata lume în care trăim. Am spus-o de multe ori, câteodată lucrurile sunt incredibil de simple. Prieteni, rude sau clienți m-au întrebat de multe ori când le-am spus să caute ceva pe Google, “cum să caut”. Scrie exact ce vrei să cauți, cum se repară imprimanta HP 3005, sau cățelul se cacă moale, sau ce vrei să afli, în limba română, cum ți-e la îndemână, și este foarte probabil că Google va înțelege ce dorești, le spun întotdeauna.
Revenind la povestea noastră, suntem cu toții aici, sper cel puțin, pentru ca să învățăm lucruri noi. Eu în timp ce le citesc pentru a avea ce scrie și a putea să fac pe deșteptul, voi citind articolele recomandate de mine.
Cei care nu știau până acum, trebuie să afle următorul secret:
Dacă vedeți undeva un text de altă culoare, în cazul nostru albastru, titlurile de exemplu, acela este ceea ce se numește un hyperlink. Adică un text pe care dacă dai click te duce la o altă informație. Uneori hyperlinkul poate să fie subliniat.
Dacă dai click pe titlul albastru despre monolit de mai jos, se va deschide o altă pagină unde vei găsi întregul articol. Și în cadrul articolului este posibil să găsești porțiuni de text marcate, fie cu o anumită culoare, fie subliniate. Acelea sunt și ele hyperlinkuri care te vor duce la alte informații despre subiectul respectiv.
În felul acesta nu mai trebuie să scriu textul și lângă el să pun un 1 mititel, sau un asterisc, iar în partea de jos a paginii să scriu din nou un 1 și locul unde se găsește, ci referința este chiar în text.
De ce însă nu se mai face ca înainte, cu note de subsol în care să fie înscrise referințele?
În primul rând că este mai simplu cu hyperlinkuri. E mai simplu ca cititorul, dacă dorește să cunoască referințele sau explicațiile suplimentare să dea un click pe un text decât să se plimbe ca un zăpăcit în susul sau în josul paginii.
Și mai sunt și caracteristici specifice mediului pe care ne este oferită informația.
O pagină de carte sau de ziar este o pagină, o bucată de hârtie. Are o dimensiune bine definită de către cel care a produs-o și această dimensiune nu se va modifica niciodată. De aceea în cazul unei foi de hârtie partea de jos, cea cu referințele sau notele de subsol va fi întotdeauna partea de jos a acelei pagini.
Pe un display însă lucrurile se schimbă. Partea de jos este posibil să nu mai fie partea de jos ci partea de sus a paginii următoare, sau, ceea ce am crezut că va fi partea de jos a paginii 1 este de fapt partea de mijloc a paginii 1 pe un monitor mare, sau partea de sus a paginii 7, pe displayul unui telefon.
De aceea, ori de câte ori este posibil, încercați să folosiți hyperlinkuri în loc de referințe clasice, e și mai simplu și mai ușor de citit.
Și în sfârșit, ajungem la revista presei din ultimele 24 de ore.
A dispărut monolitul ăla din Utah. Nu am scris până acum despre acea poveste pentru că inițial am crezut că este o știre falsă, cineva nu o fi avut ce să scrie la ziar și a inventat o știre. Că ar fi apărut undeva în Utah un monolit din inox. Nimeni nu știe cine l-a pus acolo și când a apărut. Or fi fost extratereștrii? Acum, la câteva zile după ce a fost descoperită, piesa aceea din tablă de inox a dispărut. După ce am căutat puțin am aflat că povestea e adevărată. Și sunt sigur că este așa pentru că stâlpul ăla apare pe Google Maps. Iar ceea ce vedem acolo nu sunt imagini în timp real ci unele preluate în urmă cu mult timp, înainte de apariția știrii cu descoperirea de către un helicopter a obiectului. Dacă sunteți curioși puteți să vedeți (atenție urmează hyperlink) umbra obiectului aici.
Se bănuie că cel care a pus acolo acel obelisc a fost un fan al filmului “Odisee Spațială 2001”. Pentru cei care nu au văzut acest film, uitați-vă la secvența asta, este una din cele mai impresionante atât din istoria cinematografiei cât și din istoria omenirii. Așa a început totul.
Este posibil ca ideea cu obeliscul acum dispărut să fi fost sugerată și de cartea “Picnic la marginea drumului”, a fraților Arkadi și Boris Strugatki.
Dacă tot ne-am apucat de cultură, hai să ascultăm și muzica aceea faină din secvența cu maimuțele, se numește “Așa grăita Zarathustra” și a fost compusă de Richard Strauss. După aceea sunt sigur că unii din comentatorii de pe Facebook vor pune întrebări și vor scrie comentarii mult mai inteligente:
– Valeriu Nicolae. Dacă există un singur bucureștean care nu îl votează pe omul ăsta, acela este un bucureștean tâmpit.
– Principalele forţe politice, beneficiare ale unor sume record. Nu cred că cineva în țara asta a fost atât de naiv încât să creadă că corbii își vor scoate ochii unul altuia și că sumele acelea vor fi mai mici acum, când țara e în nevoie. Noi ne imaginăm că ăștia se dușmănesc, dar în realitate oamenii ăștia sunt prieteni, se duc unii din stânga (așa spun ei că sunt de stânga) la nunțile celor din dreapta, merg la aceeași biserică, Băsescu i-o trage lui Ponta în direct și în prime time iar după aceea îi oferă fata de nevastă. Mai mult, știu secrete unul despre celalalt, că la un moment dat au furat împreună, așa că pot să se șantajeze. Nu fiți naivi și nu-i mai credeți, politicienii nu sunt niște administratori, cum vor ei să ne facă să credem, ci sunt în marea lor majoritate niște lepădături care doresc să trăiască cât mai bine fără să dea nimic în schimb, pe spatele vostru.
– “A sta cu masca pe figură când eşti singur în maşină e ca şi cum ţi-ai pune prezervativul când dormi singur în pat”. O fi el cum o fi, dar în nici un caz nu putem spune că Varujan Vosganian nu are simțul umorului.
– La început am crezut că nu înțeleg bine așa că am tradus cu Google.
Povestea e cam așa. Australienii îi tot acuză pe chinezi de una, de alta. Că așa e politica, când ești aliat cu cineva faci cum face și aliatul, și la bine și la rău. Ăștia, chinezii, au înghițit cât au înghițit dar la un moment dat le-au dat și ei peste nas australienilor și le-au demonstrat că nu sunt nici ei niște sfinți, făcând publice niște filmulețe în care se vede cum militari australieni comit niște fapte, hai să spunem reprobabile, dacă reprobabil poate fi numit gestul unui soldat australian care taie gâtul unui copil afgan.
Nu au descoperit chinezii apa caldă, întâmplarea asta a avut loc după ce o anchetă oficială care a durat patru ani a găsit dovezi că trupele de elită australiene au ucis în mod ilegal 39 de prizonieri și civili în timpul serviciului lor în Afganistan. Atât cât se știe. Detaliile șocante au determinat guvernul australian și armata să-și ceară scuze față de Kabul și de oamenii din Afganistan.
Și acum, un ministru australian spune că tot chinezilor ar trebui să le fie rușine că au făcut publice filmulețele alea. Adică, în traducere, eu sunt martor la prinderea hoțului și mie ar trebui să îmi fie rușine de rușinea lui. Interesant simț al dreptății are omul ăsta.
În rest nu s-a prea întâmplat mare lucru, eternele povești despre covizi, Joe Biden și-a scrântit piciorul în timp ce se juca cu cățelul, în Brazilia alegerile au fost câștigate de formațiunile de centru-dreapta, dar astea cred că nu vă interesează.
Bizarul monolit din metal descoperit în statul american Utah, despre a cărui origine nu a putut nimeni să spună, a dispărut vineri, la fel de misterios cum a apărut, a anunţat agenţia locală pentru administrarea terenurilor, citată de CNN.
Wikileaks: 10 ani de la Cablegate – politica externă americană necosmetizată
Publicarea a mai bine de 250.000 de depeşe diplomatice americane a produs un cutremut politic acum 10 ani. Iar fondatorul Wikileaks, Julian Assange, a devenit definitiv inamicul nr. 1 al statului american, scrie Deutsche Welle pentru blogurile Adevărul.
Un presupus document din secolul al XVIII-lea ar dovedi că Seborga nu a fost niciodată sub autoritatea statului italian. Oamenii locului spun că satul lor e autonom și se mândresc cu acest lucru.
Scurt interviu cu Valeriu Nicolae, despre „secta impostorilor”
Portretele politicienilor actuali, realizate de Valeriu Nicolae și adunate într-o carte „Nu tot ei!”, publicată la Humanitas, pot părea grăbite sau nedrepte uneori, dar imaginea de ansamblu e devastatoare pentru elita politică din țara noastră. Subtitlul cărții, România în ghearele imposturii, la fel, poate părea prea dramatic, dar, din păcate, chiar asta se întâmplă, ceea ce sugerează metafoara „ghearelor”, contraselecția pe baza nemeritelor sufocă orice domeniu al statului.
Hrușciovka, intimitatea în comunism și „căminele de nefamiliști”
În copilărie, mă fascina „căminul de nefamiliști”. Băiat de la țară, născut și crescut pe lângă aeroportul militar din Boboc, în câmpia Buzăului, primul bloc de locuințe pe care l-am văzut în viață și în care am intrat era un „cămin de nefamiliști” pentru subofițeri, în marginea târgului.
Ministrul Finanţelor promite că PNL taie în 2021 din banii partidelor, la fel ca în 2020, pentru a face economii la buget. Faptele însă îl contrazic, din pixul acestuia fiind mărite fondurile pentru formaţiunile parlamentare şi anul acesta, ajungând la un maxim istoric de 264 de milioane de lei.
Varujan Vosganian, deputat al ALDE şi cunoscut scriitor contemporan, i-a ironizat într-un stil propriu pe cei care poartă măşti pe figură când sunt singuri în maşină.
Prime minister calls on China to apologise and seeks removal of tweet; Victoria revamps hotel quarantine program under single agency with private security banned. Follow all the latest
Israelul a reușit, după o adevărată odisee care a inclus spioni Mossad și s-a întins pe zeci de ani, trecând prin revoluția iraniană, să reintroducă în țară o specie dispărută: cerbul persan lopătar, menționat în Biblie, scrie ziarul israelian de limbă engleză Jerusalem Post.
Israelul este a doua țară din lume, alături de Iran, care are o populație de cerb lopătar persan, dar a avut nevoie de o revoluție, o misiune clandestină a Mossad și de un zbor îndrăzneț cu avionul pentru a reuși acest lucru.
Unicornii exista. Aparitie surprinzatoare in padurile din Banat
Dupa ce zilele trecute o imagine cu un mistret alb surprins in codrii Banatului facea inconjurul internetului, acum cei de la Asociatia Wild Caras-Severin vin cu o noua surpriza. Camerele de supraveghere isntalate intr-o zona protejata au filmat un… unicorn. CITESTE SI: Aparitie surprinzatoare in padurile Banatului.
CATEGORIA PORȚI, NU PORȚI, VREMEA MĂȘTII TRECE Marcel Vela (ministrul Afacerilor Interne): „Este atît de ușor să purtăm o mască simplă și nevinovată!“ CATEGORIA ȚINEREA MARE Raluca Turcan (viceprim-ministru): „Baricada împotriva virusului o ținem fiecare dintre noi.“ CATEGORIA MAGNA CUM LAUDE DE SINE Eugen Tomac (președintele PMP): „Traian Băsescu ar fi premierul ideal pentru România.“ Emil Boc (primarul Clujului): „Ceea ce face Guvernul Orban și ministrul Cîțu este un model de bună practică pentru Uniunea Europeană, nu doar pentru România.“ […]
