Probabil și aceasta este una din cauze, am mai spus-o.
Altfel nu se explică că niște oameni care erau testați pozitiv după o zi erau sănătoși, ajungându-se la situația din prezent în care testele se fac ca rămășagurile, dacă ies la fel 2 din 3 e bine, majoritatea decide, nici nu mai contează care e realitatea că opricum nu o știe nimeni.
La asta se adaugă poate și neîndemânarea celor care au recoltat probele, insuficiența calificare a celor care au efectuat testele, că testele alea RT-PCR sunt totuși lucrări delicate care necesită o înaltă calificare, nu le poate efectua oricine.
Poate a fost și lăcomia sistemului medical sau a autorităților. Este aproape de înțeles, gândiți-vă ce ați face dumneavoastră dacă ați primi bonusuri de 25 de milioane atât timp cât există bolnavi dar nu mai primiți nimic când nu mai sunt bolnavi.
Sau, gândiți-vă câți bani se învârt cu testele alea, sau pentru medicamente. Sau la cât o fi câștigat cineva din spitalele alea de campanie împrăștiate prin toată țara, spitale despre care știm că există, le-am văzut, dar și butaforia din filme o vedem și ni se pare reală.
Au mai fost și bolnavi reali, oameni care s-au îmbolnăvit și unii au trecut mai ușor, alții mai greu, prin boală.
Presa, în căutare de știri a avut și ea aportul ei care nu a fost nesemnificativ, că doar nu era să facă literatură atunci când nu se întâmpla nimic.
Sau, ca să fac și eu teorii conspiraționiste, poate toată nebunia are un scop nobil dar prea radical pentru ca noi, oamenii de rând, să-l înțelegem sau să-l acceptăm pur și simplu.
Există un mic sacrificiu acum dar după aceea lumea va fi schimbată. În bine.
***
Totuși, există încă oameni care scriu literatură în ziare.
Nu e o știre dar textul merită citit.
***
Spuneam mai sus că poate cineva dorește să construiască, o lume mai bună.
Unii chiar au și început.
Iată două știri despre acest subiect:
Să nu fim totuși chiar atât de radicali încât să facem un oraș în care să nu existe nici un fel de mașini.
Ambulanțele, poliția, pompierii, transportul de bunuri de la depozitele din afara orașului către magazine ar putea beneficia de niște mașini electrice.
Ar fi interesant ca, după ce termină chinezii orașul ăsta, și alții, inclusiv cei de la noi, să observe ce se întâmplă acolo, să vadă ce e bine și ce e rău și să adapteze și aici o parte din soluțiile folosite acolo.
***
În loc să tot reîncălzim ciorba aia sleită și cu gust rău, repetând la nesfârșit aceleași greșeli, de ce nu am mânca o gogoașă proaspătă, caldă și pufoasă?
Este un video acolo, ar trebui să-l vizionați când aveți timp.
***
Ce înseamnăun om bătrân, cu experiență, cum e Donald Trump. Știe cum merg lucrurile.
Venea pe șantier câte un inginer tinerel…
Șefii îl prezentau muncitorilor:
– Dânsul este tovarășul inginer care a venit să ne ajute, e proaspăt ieșit din facultate, la curent cu noile cuceriri ale științei și tehnicii. Dânsul vă va învăța și voi nu trebuie decât să-l ascultați.
Îi dădeau o pereche de cizme de cauciuc în picioare și îl trimiteau cu echipa pe câmpiile patriei.
Acolo muncitorii îl lăsau să se facă de rușine o zi două după care se hotărau că a ajuns cu distracția:
– Hai dom’ inginer, să-ți arăt cum se face să nu se dărâme, îl învățau și să folosească o nivelă sau un teodolit, seara un inginer bătrân îl învăța cum se citește o schiță sau ce ce face cu măsurătorile alea pe care le făcuse în timpul zilei cu nivela.
Sau, în majoritatea cazurilor îi dădeau o foaie colectivă de prezență și îl puneau să țină pontajul unei echipe. Că asta făceau de fapt majoritatea celor cu o diplomă de inginer, păzeau muncitorii.
Încet încet unii din ei învățau meserie, nu inginerie, că inginerii sunt păsări rare, dar cel puțin să execute niște sarcini nu foarte complicate.
Din păcate învățau meserie pe banii întreprinderii care le dădea leafă de inginer, nu pe banii școlii care ar fi trebuit să îl învețe inginerie dar l-a învățat istoria patriei și geografie.
***
Cum se vede relația Europa-USA dacă privim din îndepărtatul subcontinent indian?
Puțin altfel decât o prezintă presa românească.
Și la fel se vede și dacă privim dinspre Germania.
***
Speram ca polonezii să nu repete greșeala britanicilor, dar se pare că m-am înșelat, și pentru ăștia verișorii sunt mai apropiați decât frații.
Din punctul de vedere al Europei, niște cozi de topor.
***
Dacă ați ști dumneavoastră, domnule Silviu Predoiu, la ce drepturi și libertăți renunță o femeie care stă lângă mașina aia care răsucește fire în țesătorie.
Se rup firele alea tot timpul și ea trebuie să alerge când într-o parte, când în alta să le lege.
Face asta stând în picioare 8 ore pe zi. In fiecare zi.
Timp de 35-40 de ani.
La 25 de ani are varice, la 40 de ani sănătatea îi este iremediabil afectată, atât din cauza statului în picioare, cât și datorită zgomotului și a fibrelor textile pe care le inspiră în fiecare zi.
Și o face pe un salariu de câteva ori mai mic decât cel pe care-l primește un soldat care păzește un depozit în care sunt bocanci vechi, în timp ce trimite SMS-uri iubitei sau se uită la poze cu pisici pe Facebook.
Faceți o statistică, probabil procentul de militari care au suferit un accident de muncă este extrem de mic, se mai împușcă câte unul în cap că-l înseala nevasta.
Dar când cunoașteți un tâmplar uitați-vă la degetele lui, marea lor majoritate nu mai au 10 degete.
Iar strungarii, din cauza poziției, fac ulcer.
Fiecare ocupație are riscurile ei și majoritatea ocupațiilor prezintă riscuri mai mari decât cele la care sunt expuși în prezent militarii.
Vin vremuri grele, țara va fi în nevoie, poate guvernanții ar trebui să se gândească, pe lângă impozitarea pensiilor prea mari, și la reducerea cheltuielilor militare, timpurile se schimbă și nevoile vor fi cu totul altele
***
Și în final două știri despre baronii români, o specie de oameni care a apărut după revoluție, asemănătoare cu gândacii ăia roșii care apar de prin toate cotloanele când se stinge lumina:
Facem un pariu că nu se va întâmpla nimic?
Pentru că acolo nu merg numai politicieni, așa cum s-a văzut sunt și oameni care ar trebui să aplice legea și care merg acolo, la fetele alea minore.
***
