Anton Kovacs July 27, 2020

image

Lumea într-un viitor mai apropiat decât credem:

Roboții vor lucra în fabrici și uzine, făcând producție de masă, tot felul de bunuri la un preț cu foarte puțin peste prețul de cost.

Unii oamenii vor lucra de acasă, făcând muncă de cercetare sau alte forme de muncă intelectuală.

Iar alții vor merge în continuare la serviciu, ca și acum, pentru că nu poți să-i repari unui client calculatorul stând acasă și nici case nu poți să construiești lucrând de la domiciliu.

Iar restul, adică majoritatea oamenilor, vor fi niște asistați sociali care vor scrie pe bloguri, probabil fără să câștige ceva din asta, sau vor face fotografii, muzică, turism și multe alte lucruri plăcute.

Aceștia vor primi lunar o sumă oarecare, ceea ce se numește “venit minim garantat”, care nu îi va îmbogăți, dar totuși le va asigura un minim necesar pentru un trai onest, fără lipsuri, dar și fără excese.

Bine, și de unde bani să le dai la atâta amar de oameni care nu muncesc? se vor întreba unii.

Simplu. Impozităm roboții.

Pentru fiecare robot care muncește, deci produce profit, se va percepe un impozit, așa cum este acum impozitul pe salariu pe care îl plătesc oamenii.

Din banii ăștia plătiți de mulți roboți vom da asistaților, așa cum și acum le dăm din impozitele plătite de mai puțini salariați.

Profitul firmelor va rămâne la același nivel, pentru că vor putea să-și deducă investițiile în tehnologie, mai mult, deoarece roboții nu doresc salarii, nu fac greve, nu rămân gravizi, nu au weekend și nici în concediu nu merg, aceștia vor produce mai mult și mai ieftin decât oamenii, ceea ce va duce la creșterea atât a profitului obținut de pe urma investiției cât și a bunăstării celor care dau mai puțin pe aceste produse.

 

În final mai rămâne o singură problemă:

Cine sunt roboții care vor fi impozitați?

Vor fi numai acele dispozitive electromecanice care manipulează lucruri?

Probabil că nu, în fond și calculatoarele pot fi încadrate în aceeași categorie a dispozitivelor impozabile, pentru că și acestea, la fel ca și manipulatoarele, dacă sunt folosite în scop comercial ajută la creșterea productivității și reducerea locurilor de muncă.

 

Rușii au pornit acest proces, nu mai trebuie decât ca toată problema să fie analizată cu atenție în toate țările și, încet, încet, să schimbăm lumea.

 

***

image

 

Și este posibil să reușească, în fond voi pe cine ați alege, pe doamnele din poza de sus sau pe individul din poza de jos?

 

Europe's last dictator" won't let sports stop during coronavirus ...

 

***

 

image

 

La începutul anilor 2000, când au apărut medicii de familie, eu, un idealist convins, credeam că așa va funcționa sistemul:

Noi plătim o taxă lunară, fie că suntem sau nu bolnavi, dar dacă avem nevoie de medic, ziua-noaptea, telefonăm și va veni bunul doctor, cu gentuța lui din piele cu medicamente și câteva instrumente pentru mică chirurgie de urgență.

Din păcate nu a fost nici pe departe așa, totul nu a fost decât o metodă de a le da o sursă de venit zecilor de mii de medici de intreprindere, majoritatea lor oameni cu un nivel de calificare foarte scăzut care nu și-ar mai fi găsit de lucru într-un sistem bazat pe competență și competivitate. 

Medicii de familie au devenit niște simpli oficianți la un ghișeu care eliberează rețete sau trimiteri la niște medici adevărați.

 

Ca și în cazul învățământului de la distanță, ideea despre care se vorbește în articol , preluată din serialul Dr. House, este minunată, dacă este aplicată cum trebuie.

Sistemul poate fi îmbunătățit cu dispozitive care ascultă de la distanță bătăile inimii, în fond niște microfoane conectate la calculator, la celălalt capăt sunetul recepționat și filtrat putând fi transformat într-o minunată fonocardiogramă, se pot adapta și sisteme de măsurare a nivelului de oxigen din sânge, sisteme care atunci când nu mai se percep anumite semne vitale să dea alarma la un medic și multe altele.

Un astfel de sistem nu necesită decât puțină inteligență, niște buni organizatori, cooperare între medicii de diverse specialități, onestitate și profesionalism.

Cheltuielile pentru partea de hardware de conectare cu pacienții și diagnosticare ar fi minime, în fond oricine are un computer acasă și niște echipamente elementare pentru diagnostic care pot fi conectate la un computer nu sunt chiar un capăt de țară, există și pulsoximetre, și tensiometre, chiar și mici aparate EKG care pot fi conectate la un port USB și transmit datele unui medic de la capătul celălalt. Eventual investiția ar putea fi făcută de furnizorul de servicii medicale, urmând ca acesta să le “”împrumute” pacienților.

În fond, doctorița  care a avut grijă de oamenii din întregul cartier în care am locuit până la un moment dat avea un tensiometru, un stetoscop, un apăsător de limbă, niște seringi și o oală de inox în care le fierbea, și se descurca de minune.

 

image

 

Și pentru că în felul acesta nu vom mai avea nevoie de medicii de familie “clasici”, poate aceștia vor pune mâna și se vor upgrada, iar în final vom beneficia de medicii online în schimbul asigurării pe care o plătim cu toții.

 

***

 

image

 

Nu se rezolvă nimic cu o amendă, poliția sau cineva ia banii, dar asta nu a vindecat pe nimeni, așa că ăștia împrăștie molima la tot poporul.

Mai e și ăla de la Suceava care le dă Covid la moldoveni cu lingurița, mai sunt și alții la Făget, e plină țara de ei.

Ieri o mulțime de oameni s-au adunat prin tot felul de biserici și case de adunări și mâine sistemul medical va fi din nou depășit.

Nu înțeleg ce este atât de complicat, s-au putut lua niște măsuri de o gravitate excepțională, închideri de întreprinderi sau practic anularea unui an școlar, dar nu putem împiedica o minoritate să meargă la biserică.

Trebuie să se dea o lege, ceva, cu un text simplu în care să se spună că până la rezolvarea definitivă a acestei situații orice manifestare religioasă în public, indiferent de cult, este interzisă.

Eventual să le facă online, dacă la învățământ se poate e cu atât mai simplu ca preoții sau pastorii să predice pe un canal YouTube în condițiile în care informația circulă într-un singur sens.

 

Citește și:  Revista presei 14.08.2020

***

 

image

image

 

Întotdeauna în timpul războaielor, al revoluțiilor, al marilor pandemii sau alte evenimente care influențează dramatic viața unui număr mare de oameni, apar astfel de specimene care caută să profite de acea situație pentru a se îmbogăți.

Au fost și în primul război mondial, au fost și în cel de-al doilea, au fost și după revoluție, sunt și acum.

Se numesc “îmbogățiți de război” și sunt disprețuiți de orice om onest.

Să nu credeți că sunt numai cei din articolele de mai sus. În aceste zile există zeci de mii de astfel de cazuri, oameni care se îmbogățesc profitând de nenorocirea altora.

În același timp alții pierd, pentru că așa e economia, dacă unul ia o felie mai mare din tort, celorlalți le rămâne mai puțin de împărțit.

Ăștia și-au pontat niște ore suplimentare și în felul ăsta câștigă mult mai mult decât ar trebui. În același timp altul, omul ăla care poate are o mică prăvălie sau un mic bar care nu mai funcționează cum trebuie de câteva luni, dar el plătește chirie, salarii, curent și internet ca în vremurile în care totul funcționa din plin, pierde tot ce a avut.

Asta trebuie să învățăm cu toții, polițistul local care își pontează mai multe ore, juristul sau economistul spitalului care iau și ei o primă din aia de Covid, nu mare lucru, 500 de euro, vânzătorul de măști sau de biocide care a mărit adausul la măștile alea, medicul care ia șpagă ca să promoveze în media niște medicamente netestate și fără un rezultat dovedit, individul care diseminează informații false sau parțial false care să ducă la o anumită stare de spirit în rândul populației, toți ăștia nu își iau banii ăia necuveniți dintr-o oală în care banii nu sunt ai nimănui, ci îi fură direct din buzunarele noastre.

Dacă ei au mâine mai mult, dumneavoastră veți avea mai puțin, altfel nu se poate.

 

***

 

image

 

E normal să fie așa, dacă vrei să faci producție de masă, să hrănești omenirea, nu poți să o faci cu “Dulcele de Dăbuleni” pentru că ăla probabil nu rezistă o lună pe rafturile magazinului.

Și nici cu roșii culese numai după ce s-au copt, ca să aibă miros și gust de roșie.

Majoritatea producătorilor s-au adaptat, folosesc semințe selecționate astfel încât produsul să reziste până la vânzare fără a se altera și care asigură productivitate mare.

Poate s-ar putea cultiva și soiuri tradiționale, dar pentru asta e nevoie de logistică.

Pepenii ăia dulci și zemoși, sau roșiile care pleznesc de zeamă ar trebui culese din Dăbuleni de dimineața, înainte de a răsări soarele, și până pe la ora 9-10 ar trebui să fie expuși pe rafturile de la supermarketul din Timișoara.

Ca să faci așa ceva e nevoie de oameni care să fie dispuși să culeagă produsele la acea oră, e nevoie de utilaje, de mașini care să le transporte, de alți oameni la destinație…

Și mai ai nevoie și de clienți care în loc să cumpere lubenița cu de 1-2 lei kilogramul să o aleagă pe cea care costă poate 5-6 lei, de pe raftul alăturat.

 

***

 

image

 

Exact ce spun eu de câteva luni, testele astea nu au nici o relevanță.

Știm acum că nu știm nimic, o eroare de 70% înseamnă că cineva poate fi bolnav sau nu poate fi bolnav, la o eroare de 70% pur și simplu nu știm mai mult decât dacă nu am fi făcut nici un fel de test.

Dacă am alege oamenii la întâmplare de pe stradă și le-am stabili starea de sănătate aruncând o monedă, ar exista o probabilitate de 50% să greșim.

 

***

 

image

 

Astea din articol sunt ciubucurile.

Știrile din care această doamnă își câștigă pâinea sunt cu totul altele, sunt cele cu tânărul genial care a investit 300 de lei și și-a făcut o firmă pe care a vândut-o cu un miliard de dolari, știrile cu ce spune “observatorul sirian al drepturilor omului”, cele cu milioanele de români care merg la mare și beau șampanie la prețul de mii de euro/sticla.

Știrile alea care nu vând un produs, ci atașamentul pentru anumite valori.

Gândiți-vă puțin, Andreea Esca nu face pâine, nu trimite rachete pe Marte, nu face operații pe creier, nu proiectează mașini electrice.

Vorbește câte 10 minute de luni până vineri la televizor citind de pe o hârtie niște știri pe care le redactează alții. Atât. 

Gândiți-vă la asta.

Leave a comment.

Your email address will not be published. Required fields are marked*