Anton Kovacs August 20, 2020

image

Am putea spune “OK, dacă ăștia o să dea faliment asta e, au strâns destul cât le-a mers. Iar noi o să ne bem berea sau cafeaua acasă”.

Dar problema e mult mai complicată.

Oamenii ăștia, patronii lor spun că în acest sector lucrează vreo 400000 de angajați, până acum dădeau.

In fiecare lună 400000 de oameni dădeau statului o mulțime de bani. Mai mult decât dau IT-iștii si agricultorii la un loc.

Acum 400000 de oameni vor primi și un ajutor de șomaj, și asistență medicală pentru care nu mai plătește nimeni, vor primi și pensii peste 20-30-40 de ani, pentru care nu au plătit contribuții corespunzătoare acestei perioade.

Unii din oamenii ăștia au rate, pe care nu vor mai avea de unde să le plătească, așa că își vor pierde locuințele, sau mașinile.

Patronii lor nu vor mai putea să plătească chirie pentru spațiile pe care le ocupă, așa că va pierde și primăria sau comunitatea căreia îi aparțin acele spații.

Nu mai primește bani nici gunoierul, nici expertul în securitate, nici contabilul, nici IT-istul, nici cei cu telefonia, internetul, furnizorii de apă și electricitate.

In curând toate hotelurile vor rămâne aproape goale, că afară va fi frig și nu vom putea mânca pe terasă, iar decât să merg în concediu și să mănânc salam de pe ziar în cameră mai bine stau dracului acasă.

***

image

La un moment dat o doamnă, directoare pe atunci la o foarte importantă instituție a statului român, m-a rugat să adaug la unul din programele mele o funcție care nu era foarte importantă pentru restul utilizatorilor.

Am întrebat-o de ce, ținând cont că era ceva foarte specific, nu își pune unul din angajați, instituția respectivă mustește de IT-iști, să facă un tabel în Excel cu datele respective.

– Am încercat, nu știe nimeni de la noi să facă așa ceva.

– Bine, și dacă nu știu să facă o treabă atât de simplă, de ce nu-I dai afară și angajezi alții mai competenți?

A râs și mi-a explicat că de la o instituție a statului este practic imposibil să dai pe cineva afară.

Cred că în ciuda bunelor intenții, aceasta este problema de care se va lovi oricine va fi primar, în instituția aceea nu sunt numai profesioniști, ci sunt și oameni incompetenți.

Să nu vă imaginați că domnul Robu a luat dânsul decizia de a smulge copacii cu macaraua pentru a-I muta pe cealaltă parte a Bulevardului Sudului, sau că dânsul a dat indicații cum să se placheze soclurile din Parcul Central. Aceste decizii au fost luate de niște oameni care au diplome care arată exact ca ale profesioniștilor.

Mai există și o încrengătură de interese care nu cred că va fi descâlcită prea ușor, unii primesc de la firme de soft, alții primesc de la firme de spații verzi, alții primesc de la dezvoltatori imobiliari sau de la cei care administrează cimitirele, dirigintele de șantier care a supravegheat cum se lipesc plăcile alea pe socluri a fost angajat și el din cu totul alte motive decât competența…

Ca să faci ordine acolo ar trebui în primul rând schimbate legile, într-o instituție a statului, ca și într-o firmă privată, regimul ar trebui să fie asemănător cu unul militar, comandantul, care în cazul nostru este primarul, dă un ordin, alți comandanți mai mici veghează ca ordinul să fie executat iar soldații/angajații execută, nu comentează, nu se duc la sindicat și nu caută să facă altfel decât au primit ordin. Si cine fură sau greșește este pus la zid.

***

image

Este o metodă verificată și care funcționează fără greș.

Așa s-a întâmplat și cu cartofii, constatându-se că populația vremii nu poate fi convinsă să consume acele “mere ale diavolului” s-a dat un edict în care se spunea că cei care prinși că mănâncă cartofi vor fi pedepsiți. In câțiva ani cartofii deveniseră unul din cele mai consumate alimente din Europa.

Până acum elevii falsificau motivări din care reieșea că sunt bolnavi și nu pot veni la școală, Acum le for falsifica pentru a putea merge la cursuri.

***

image

Si ce credeți că se va întâmpla când acest salariu minim va deveni prea mare pentru a putea fi suportat de către angajator?

Va aduce patronul bani de acasă?

In nici un caz.

Pur și simplu îl va disponibiliza pe angajat, chiar dacă asta va însemna încetarea activității.

Si atunci, la fel ca în cazul celor cu restaurantele și terasele, nu vom mai avea niște oameni care dau statului, ci niște oameni cărora statul trebuie să le dea.

De fapt, un guvern înțelept, în aceste vremuri grele care vin, ar trebui să elimine complet salariul minim. Iar negocierea salariului să fie ceva la care participă numai angajatorul și angajatul.

***

image

Eu aș modifica puțin legea, să nu fie neapărat tabletă, la prețul ăsta poți cumpăra și un laptop cu care poți să-ți faci treaba, că nu fac copii ăia CAD sau prelucrări de film.

Si un laptop oricum e mai bun decât o tabletă, chiar și numai dacă ținem cont că are o tastatură care nu îți ocupă jumătate din spațiul de pe display.

Și pe lângă permisiunea menționată mai sus, aș impune și o limitare, nimic cu diagonala displayului mai mică de 12”, că altfel ne trezim că toate primăriile vor distribui elevilor telefoane ieftine.

image

***

image

Despre vreo patru din ei cam știm cine sunt.

Dar despre nici unul, în afară de domnul Robu, nu știm ce dorește să facă, Fritz a spus câte ceva, foarte vag, în rest nimic, de parcă nu ar avea nici o idee în capetele alea.

Așa cum arată situația acum, în loc să merg la vot convins că cel pe care îl votez va face orașul să fie așa cum vreau eu, merg, din nou, ca să aleg ceea ce cred eu că este răul cel mai mic.

***

image

Nici nu e chiar ficțiune, cunosc doi domni romi pe care i-aș alege oricând în funcția de președinte al României.

Si nu că i-aș alege eu, dar cred că dacă ar candida ar fi aproape sigur în top 5.

Oricum, merită să citiți acest text.

Citește și:  Revista presei 15.06.2020

Leave a comment.

Your email address will not be published. Required fields are marked*