Nu numai gripa, sau Ebola, sau Ciuma sunt boli transmisibile.
Și nebunia este o boală transmisibilă.
Dacă în cazul ciumei, a holerei sau a gripei, transmiterea bolii se face prin intermediul bacteriilor sau a virușilor, în cazul nebuniei vectorul de transmitere este media.
În această dimineață, până la ora 5.30, am răsfoit aproximativ 500 de știri din presa românească.
99% sunt despre Covid.
În rest, câteva accidente, lubenițele de la Gotlob nu s-au făcut chiar atât de multe în acest an, dar sunt mai bune, spun producătorii, și probabil sunt mai scumpe, spun eu.
Mai sunt câteva știri despre care veți citi mai jos.
Despre cel mai important eveniment al zilei, că în această noapte a fost lansat un satelit arab către Marte, nici măcar un cuvânt.
Presa străină, alte câteva sute de știri, e cam la fel. 98% Covid, ceva despre Trump și Twiter, câte ceva despre Israel, Merkel și Macron.
S-a ajuns ca presa să funcționeze la fel de defectuos ca sistemul medical, abandonăm cardiacii, și pe cei cu cancer și cu alte boli adevărate pentru a ne concentra asupra a ceva nesemnificativ.
Eu am convingerea că dacă media nu ar fi scris despre Covid (și dacă în această afacere nu ar fi implicațe sume de neimaginat), totul ar fi tratat ca o gripă normală, așa cum s-a întâmplat în fiecare an.
De aceea am ales să nu fiu unul din microbii care împrășitie nebunia și voi încerca să pomenesc cât mai puțin despre acest subiect.
***
Știrea zilei.
Prima misiune spațială arabă pe Marte, sonda fără pilot numită Al-Amal, sau Hope, a fost lansată la bordul unei rachete japoneze.
„Acesta este viitorul Emiratelor Arabe Unite”, a declarat pentru Dubai TV de pe site-ul lansării managerul adjunct al proiectului misiunii UAE Mars, Sarah al-Amiri, care este și ministru de stat pentru științe avansate.
Proiectul arab este una dintre cele trei curse către Marte din această lună, celelalte două fiind Tianwen-1 din China, , care are data de lansare 23 iulie 2020, și Mars 2020 din Statele Unite, data lansării fiind 30 iulie 2020.
***
Analiștii rusi prezic că în acest an prețul aurului va crește cu 20%.
Așa că, dacă aveți încă din bijuteriile bunicii sau a mătușii Tamara, mai păstrați-le că vin vremuri grele.
***
Am jucat în filmul acesta, prietenii mei plecau la mare, sau își vedeau de sfârsitul copilăriei și de adolescență, iar în timpul ăsta eu îmi consumam restul de copilărie într-o hală care mirosea a uleiuri minerale și fiare ruginite, o săptămână dimineață, începând cu ora 6, cealaltă săptămână după amiază, în schimbul 2, sub supravegherea unui maistru care dacă nu măturam hala cum trebuie, ne dădea cu pânza de bomfaier peste picioare.
Atunci, în urmă cu peste 45 de ani când lumea era altfel, poate exista o justificare pentru așa ceva, banii erau puțini, copiIi trebuiau să învețe o meserie pentru a nu rămâne niște paraziți, cum li se spunea pe atunci celor care nu aveau o ocupație formală.
Dar acum, dacă este posibil, nu le faceți asta copiilor voștri, veți obține poate un ajutor material de la ei, dar le veți pierde dragostea.
***
Eu am de câțiva ani bănuiala că prea mor mulți porci în țara asta.
Cred că este și o afacere bună.
În primul rând statul subvenționează achiziția purceilor.
După aceea subvenționează și creșterea acestora.
Când porcii sunt uciși, din motive de pestă porcină, producătorii primesc niste despăgubiri care acoperă valoarea porcilor.
Crescătorii nu se mai chinuie cu abatorizarea, cu căutatul clienților și vânzarea mărfii, le dă statul bani, exact cum le să și la ăia care aruncă roșiile sau laptele în șanț pentru că nu vor să le vândă sub un anumit preț.
Iar în final noi cumpărăm carne de porc din Vietnam, Polonia, Nicaragua sau cine știe de unde.
Plătim porcii ăia cel puțin de trei ori valoarea lor. Dacă nu am crește deloc porci, probabil am mânca exact aceeași carne, din aceeași sursă, dar am economisi două treimi din banii cheltuiți.
Acum, văzând modul complet iresponsabil în care se fac testările pentru Covid19, cu aparatură necalibrată, cu teste netestate, cu personal necalificat, morții nu sunt autopsiați, am ajuns la concluzia că este posibil ca în toată povestea asta cu porcii să fie și o mare doză de prostie, incompetență și probabil hoție.
Dacă la oameni se face cum se face, imaginați-vă care este calitatea testelor pentru porci, în condițiile în care achiziția acestora se face la licitație, unde cel care are cel mai mic preț câștigă. Pe cine credeți că interesează dacă testul ăla e fiabil sau nu, dacă operatorul a îndeplinit procedura corect sau poate nu a făcut nici un test. Toată lumea câștigă așa că e posibil să asistăm la o fraudă despre care nimeni nu are interesul să vorbească.
Poate ar trebui totuși ca cineva să facă niște controale, cumva, să nu existe nici o posibilitate de corupție, poate ar trebui să aducem niște finlandezi, că la funcționarii noștri nici o șansă, să controleze și testele și modul de cheltuire al banilor publici și cine câștigă din toate subvențiile pentru agricultură.
Sau, poate nu ar mai trebui ca în România să se mai permită creșterea porcilor sau a altor animale.
În felul ăsta am economisi sume imense care ar putea fi investite în cercetarea pentru obținerea cărnii din celule clonate, altă mâncare de porc, care, pe lângă că e mai sănătoasă ar avea și avantajul că nu am mai avea mustrări de conștiință că pentru noi niște animale sunt chinuite de-a lungul întregii vieți după care sunt ucise.
Chiar, v-ați întrebat vreodată care este motivul pentru care, în timp ce în toate țările civilizate se fac cercetări în acestă privință, la noi nici nu se pomenește despre acest subiect?
Oare nu avem cercetători? Sau învățământul românesc nu este capabil să pregătească niște cercetători adevărați și de aceea, în ciuda imenselor sume investite nici laserul ăla nu este folosit, nici medicamente anticancer, vaccinuri împotriva ambroziei sau împotriva gripei nu se fac, singurul efect al investițiilor în cercetare fiind că se cheltuie niște bani pentru salariile unor oameni care nu pot să arate că au făcut vreodată ceva.
Eu aș fi tare mândru dacă România ar fi renumită pentru cercetarea avansată în acest domeniu în loc să fim o nație de porcari.
***
Exact ce vă spun și eu de un timp, țineți de bani, strângeți cureaua, și nu vă întindeți mai mult decât lungimea păturii.
Și investiți în copii, dar atenție la meserie, că în fabrici și uzine vor fi roboți, nu oameni.
Deci, în primul rând puteți să-i orientați către serviciile de sănatate, tot ce înseamnă sănătate, de la femeie care are grijă de bătrâni la neurochirurg. Nici veterinarii nu o să o ducă rău în viitor, oamenii cu animăluțe de casă sunt dispuși să cheltuie pentru sănătatea acestora.
Dar nu numai de medici și veterinari va fi nevoie, niciodată instalatorii nu vor putea fi înlocuiți de roboți, nici electricienii instalatori, nici constructorii.
Sunt o mulțime de meserii unde vor fi necesari oamenii și vor apare multe altele.
Cine s-ar fi gândit acum un an că pe străzi vom vedea mii de bicicliști cu un rucksac în formă de cub în spate.
***
Urgia mare a fost până prin 70-72, eram încă mic și nu purtam plete.
Milițienii umblau cu foarfeci la ei pentru a le tăia părul pletoșilor sau fustele mini ale fetelor.
Mai târziu miliția s-a mai liniștit iar prigoana a devenit ceva mai subtilă, uneori nu erai lăsat să intri pe poarta fabricii până nu te tundeai, alteori te ridicau în picioare în ședința de UTC, colegii mai în vârstă făceau glume proaste pe această temă sau erai amendat de miliție pentru că în poza de buletin nu aveai barbă și păr lung.
Și bineînțeles că atunci când mergeai să-ți schimbi buletinul pozele cu barbă sau păr lung nu erau acceptate.
Cândva, cred că era în 75, eram pe o scenă, la o audiție unei formații. Singurul cu părul mai lung, să nu vă închipuiți că aveam cine știe ce plete, părul trecea doar puțin peste urechi.
În sală era „tovarășul Șpilca (sau poate Șpilka) de la UTC”.
– Dumneata, dacă vrei să stai pe scenă cu părul ăla, stai în spatele cortinei, mi-a spus.
Nu mai știu ce an era, prin ’70.
La Flora, la o masă stau phoenicșii.
Niște tipe de la o masă alăturată vor să fie spirituale:
– Oare la masa aia or fi băieți sau fete?
Unul din ei se întoarce și se trage de barbă:
– În p…a mă-ti, tu nu vezi?
Un banc din acea perioadă:
Poliția prinde pe stradă un tânăr cu barbă și plete.
– Bine, dar si Marx, Engels și Lenin aveau barbă.
– Las că-i prindem noi și pe derbedeii ăia.
La 18 ani aveam părul și barba moderate, la o lungime tolerată de toată lumea.
Mai târziu, la 20 de ani, în ’78, aveam părul până la umeri și barba până la piept, arătam exact ca oamenii ăia de la ZZ Top.
Blugi rupți în fund, iie, o straiță din păr de capră de la Fondul Plastic, în picioare fie niște bocanci din piele întoarsă, fie desculț.
Dacă nu făceai prostii și aveai o ocupație, nu mai prea avea nimeni treabă cu tine. Totul era să ai în permanență la tine legitimația de serviciu sau de student.
M-am tuns cu o săptămână înainte de a fi luat în armată, mă gândeam să nu-si bată ăia joc de mine.
Toată armata m-am gândit ce păr și barbă îmi voi lăsa când voi trece în rezervă.
Aiurea, în ‘80 când m-am eliberat nu mai era la modă să porți păr lung.
Și hainele se schimbaseră, pantalonii largi jos și strâmți pe fund deveniseră “pană” jos și largi pe fund, iar locul pantofilor cu botul rotund fusese luat de pantofii cu șpit, ca al secretarilor de partid din anii ‘60.
Barbă mi-am lăsat, una frumoasă, nu foarte lungă și aranjată, arătam ca un candidat în științe din URSS, și în ‘81 am reușit chiar să-mi fac buletin în poza căruia aveam barbă, așa că intrasem complet în legalitate, nu mai trebuia să mă feresc de milițieni pe stradă.
***
Aveți răbdare, nu cheltuiți banii înainte de a-i avea în mână, nu vă faceți planuri pentru că riscați să fiți dezamăgiți.
Poate cei care mai fac câte ceva în această țară vor primi niște bănuți, poate nu va veni nici un ban. Încă nu se știe și oricum nu se va știi nimic precis decât când aveți bănuții în cont.
Deocamdată nu avem nimic decât datorii, statul nu a dat încă nici banii ăia pentru șomajul tehnic, nu a dat nici măcar alea 50 de măști gratuite celor cu venituri mici.
În acest moment avem doar vorbe cu ajutorul cărora nu se poate cumpăra nimic. Nu sunt aproape nici cei 2000 promiși, nici cei 9500, nici zecile sau sutele de milioane pe care guvernanții au spus că le aruncă din elicopter.
***
E aproape palpabilă. Continua senzație de siguranță inspirată de întregul oras. Amsterdamul emană un aer de confort urban extraordinar. Canalele omniprezente, plutind leneșe în curgerea lor sinuoasă, clădirile frumoase pînă la ultima cărămidă, aliniindu-se în ale lor fluidități arhitecturale, bicicliștii alunecînd ca în vrajă, totul e fluid, totul curge, e în mișcare. E apă frumoasă și vie. Te simți în siguranță. Nimeni nu o să îți facă nici un rău. De ce ți-ar face?
Dacă va ploua prea mult, îți vor da saboți de lemn. Dacă vei mînca prea multe wafe, îți vor pune în mîini o bicicletă. Vrei să pleci, vrei să stai, vrei să porți o corabie portocalie pe cap, poți să faci orice. Atîta timp cît nu rănești, ești acceptat. Există o singură limită. Banda bicicliștilor, bineînțeles.
Eu sunt mai sentimental de felul meu.
Când am citit textul ăsta si m-am gândit cât de mare e deosebirea față de ceea ce voi vedea peste câteva minute, când voi ieși în stradă, mi-au dat lacrimile.
Poate și pentru că eu consider că am făcut tot ce depindea de mine pentru ca viața mea să fie ca a celor de acolo și totuși nu e așa, și nu din vina mea.
Poate cauza este că acest oraș nu este administrat de cineva crescut într-un mare oraș, cu mentalitatea de orășan care știe ce înseamnă viața la oraș și destul de educat pentru a ști cum trebuie să fie aceasta în secolul XXI.
Poate ar trebui să ne luăm un primar din Amsterdam, un om care stie și cum să facă lucrurile și știe și ce trebuie făcut.
Un articol care trebuie citit de orice cetățean., poate astfel românilor le va veni și lor cheful să facă parte dintr-o rasă superioară.
Și trebuie citit mai ales de primarii orașelor, poate învață și ei cum trebuie amenajat un oraș pentru oameni, adică cu totul altceva decât o autobază betonată.
