Încă 1200 de familii care și-au făcut poate rate la o casă sau pentru o mașină și nu vor avea cu ce să le plătească, începe școala și copilului îi trebuie un laptop, de unde bani…
Iar șansele să își găsească un alt loc de muncă sunt extrem de mici, dacă vă reamintiți, aproape zilnic au apărut în presă articole despre unități economice care concediază.
***
Să vă explic puțin de ce nu e bine să creștem salariile cu pixul, cum fac doamnele de la Craiova.
Presupunem că unui bugetar i-a crescut salariul de la 3.200 la 4.000 de lei, deci cu 25%.
Bineințeles că nu va ține banii la saltea, cel puțin nu toți, ci își va cumpăra lucruri, de exemplu o casă.
Dezvoltatorul imobiliar când va constata că a putut vinde o casă cu o sumă oarecare, de exemplu 100.000 de euro, va mări puțin prețul, poate cu 2.000, poate cu 5.000.
Prețul va crește atât timp cât este sustenabil, adică atât timp cât cineva îi dă cât cere, ajungându-se probabil undeva pe la 25%.
În acea țară există un fabricant de motorină, sau un morar, care dorea să își cumpere și el o casă.
A strâns cu greu suta de mii de euro, dar când, la două zile după ce bugetarul și-a cumpărat casa, s-a dus și el cu banii în mână să-i dea constructorului, constată că acea casă s-a scumpit, îi mai trebuie 5.000 de euro.
În consecință, va merge acasă și va scumpi și el motorina sau făina.
Fabricantul de pâine, văzând că motorina sau/și făina sunt mai scumpe va scumpi și el pâinea, că altfel ar da faliment și nu ar mai avea nici el un business și nici noi nu am mai avea pâine.
Muncitorii, văzând că pâinea s-a scumpit, vor și ei leafă mai mare.
Când cercul s-a închis, bugetarul va constata că după mărirea cu 25% își va putea cumpăra tot atâtea case sau pâini ca și înainte. Și atunci va cere o mărire de salariu.
Acest fenomen se numește inflație.
A câștigat cineva din toată afacerea?
Da.
Dacă analizăm puțin întreg lanțul, vom constata că bugetarul, primul căruia i s-a mărit salariul a câștigat, pentru că el a putut să-și cumpere apartamentul înainte ca acesta să se scumpească cu 25%. La fel s-a întâmplat un timp și cu casele, cu pâinea, și cu orice altceva.
Însă morarul a pierdut, pentru că a cumpărat acel apartament mai scump cu 5.000 de Euro, deci mai scump cu 5%, înainte ca și el să scumpească pâinea. Iar cel de la capătul lanțului, muncitorul l-a cumpărat deja la prețul de 125.000 de Euro, la fel cum a cumpărat și pâinea și pantofii mai scumpe cu 25%.
Bineînțeles că descrierea de mai sus a spiralei inflaționiste este mult simplificată.
Ceea ce trebuie să reținem este că creșterile de salarii “din pix” duc întotdeauna la inflație. Există posibilitatea de a mări salariile, fără a genera inflație, dar despre asta voi povesti poate altădată.
Un alt lucru care trebuie reținut este că întotdeauna inflația îi favorizează pe cei ce au mai mult, aici am vorbit despre bugetari, dar deasupra lor există și straturi cu venituri mult mai mari, și îi defavorizează pe cei care au mai puțin.
***
Pentru terenul respectiv, primarul s-a gândit să întrebe oamenii ce să se facă acolo. Cum? Nu prin depunerea unor solicitări sau documente oficiale la primărie, ci prin Facebook, care face administraţia locală timişoreană. Printr-un montaj plasat pe pagina PNL Timişoara se anunţă că oamenii sunt întrebaţi ce să se facă pe acel teren imens: extindere parc, loc de joacă, teren de sport sau o grădiniţă. Iar oamenii sunt invitaţi să îşi dea cu părerea prin intermediul unui formular plasat pe internet.
Hai să fim serioși, ce solicitări sau documente oficiale, trăim în secolul XXI.
Cine credeți că o să se ducă la primărie cu o solicitare scrisă ca acolo să se facă ceva, în afară de cineva care e interesat să câștige ceva pentru el, nu pentru comunitate.
Ideea domnului Robu cu consultarea online este excelentă, la 20 de secunde după ce am citit articolul votasem deja.
De fapt nu e o noutate, administrația precedentă avea un forum extrem de accesat de către timișorenii care participau astfel cu tot felul de idei, unele mai bune, altele mai puțin bune, la administrarea orașului, forum pe care domnul Orza era extrem de activ.
Mai târziu domnul Robu a înființat și dânsul un grup pe Facebook, “Impreună pentru Timișara”, grup care, chiar dacă din cauza condițiilor specifice facebookului, nu a putut fi structurat la fel de coerent ca și un forum, a fost și el extrem de frecventat.
Acolo, în acel grup a fost propusă prima oară soluția aplicată ulterior la pasajul Jiul, cea cu tunelul pentru trecerea de pietoni, tot acolo s-a discutat prima oară de soluția aplicată la podul de la gară, cea care presupunea construirea a două poduri laterale pe lângă podul existent, și multe altele.
Din păcate, atât forumul domnului Orza cât și grupul domnului Robu au fost abandonate.
Dar sper ca ideea cu consultarea online, inclusiv discuții și argumente în favoarea sau defavoarea lucrurilor care trebuie făcute în oraș să fie preluată și de viitorul primar al orașului.
***
Acum e sâmbătă, ora 6 dimineață.
Mă găndesc că și domnul Robu, la fel ca mine, la această oră bea cafea și răsfoiește presa cu ajutorul unui RSS Reader sau ceva asemănator.
Dacă aș fi în locul dânsului, după ce am citit despre acest subiect și în HotNews și la Mediafax, aș căuta și articole legate de această temă din presa străină, le-aș marca pentru a le regăsi mai ușor când am nevoie, după care aș da un SMS unor colaboratori, de exemplu domnului sau doamnei de la mediu, celor care se ocupă de șoselele orașului, de sănătate etc și i-aș invita luni seară la un brainstorming pe acestă temă, cu mențiunea că s-ar putea să dureze mai mult decât de obicei.
Iar luni seara, relaxați cu toții, cu picioarele pe masă, cu tot felul de sucuri cu gheață și permisiunea ca cine dorește poate să fumeze, am dezbate această problemă la o discuție între prieteni, ce dracu trebuie să facem ca în Timișoara să nu mai fie insule de căldură din cauza asfaltului încins de pe șosele sau din parcările amenajate între blocuri, pe scurt, cum să răcorim orașul.
Sigur nu am termina luni, poate vom continua și marți, și miercuri, poate publicăm și pe Facebook un anunț ca toți cei care au sugestii în această privință sunt invitați să le facă cunoscute, am lua fiecare cartier la rând.
După care ar urma intervenția specialiștilor care trebuie să stabilească modalitățile concrete, tehnice, de punere în aplicare a acestor soluții.
Dar sigur aș rezolva această problemă și ar fi o prioritate, pentru că prima datorie a unui primar este să se asigure că locuitorii din orașul pe care îl administrează au condiții de viață cât mai bune și că sănătatea nu le este pusă în pericol de nici un fel din cauze care pot fi prevăzute.
Sper ca și viitorul primar, indiferent cine va fi acesta, să facă la fel.
Și, era să uit, acum, după ce ați citit și acest articol, sper că sunteți convinși că pe terenul acela din Zona Bucovina trebuie făcut neapărat un parc.
Așa că pentru binele și viitorul vostru și al copiilor voștri votați aici: https://forms.gle/VKAPVZvMk9YoAMJ29?fbclid=IwAR3vsgC4OFYmglPn8B_hjU4VqQdGkDTzBzehx-CTN67fMTQBDvinuBf1oLw
***
Știrea, pe scurt, ar fi cam asta:
Niște IT-iști, ăia plătiți regește, scutiți de impozit și pe care Microsoft caută să-i angajeze cu milioane de dolari, așa cum spun legendele urbane care circulă pe Facebook, au făut un soft.
Și l-au făcut prost, așa cum sunt toate softurile existente la instituțiile statului, toate scumpe, toate consumatoare de resurse imense, greu de folosit și care, dacă se strică ceva, nu mai pot fi reparate, dacă pot fi reparate, decât cheltuind sume imense.
Consecința este că zeci sau sute de mii de oameni, toți cei care au fost în șomaj tehnic în aceste ultime câteva luni, au rămas neasigurați la sănătate.
În condițiile în care, rețineți, pentru ei s-au virat banii pentru asigurarea medicală.
Și pentru că IT-iștii nu pot rezolva problema toți oamenii ăștia trebuie acum să meargă la casele de sănătate, probabil cu un dosar cu șină în care sunt actele doveditoare, și să-i roage pe funcționarii de acolo să-i reasigure.
***
Mie știrea asta mi se pare excelentă.
Era timpul să rupem pisica, tot vorbim de zeci de ani despre lucru de la distanță și școală online, dar nimeni nu făcea nimic, toți se complăceau cu situația în care într-o școală era un profesor excelent, în alta o tută frustrată și plictisită, iar elevii erau astfel discriminați, unii aveau șanse mai mari să ajungă cineva în viață, iar alții, care poate aveau un bagaj genetic mai bun, rămâneau la fund pentru că profesoara lor de matematică era o proastă care nu știa și nici nu avea chef să predea.
Nu oricine are darul de a fi un bun profesor, chiar dacă e un expert în meseria pe care o practică.
Nu mai trebuie decât ca specialiștii să se întrunească și să discute, nu despre hardware, asta este o problemă minoră care se rezolvă extrem de ușor chiar și în România, ci despre modul în care va funcționa școala online.
Sigur anul acesta e pierdut, dar de la anul s-ar putea porni în plin pe toată planeta.
Profesori actuali ar trebui să se pregătească și ei pentru ca să devină un fel de meditatori online, în fond dacă un adolescent român a reușit să devină milionar din filmulețe pe YouTube, de ce nu ar putea să facă acest lucru și niste profesori care au pretenția să-i învețe pe alții cum să se descurce în viață.
Trebuie create niște biblioteci cuprinzând lecții filmate cu profesori de mare prestigiu pe plan mondial, pentru toate materiile și toate nivelele, trebuie creată o bibliotecă online care să cuprindă lucrări valoroase din toate domeniile, toate aceste lucruri trebuie traduse sau subtitrate în limba română, pentru unele trebuiesc obținute drepturi de difuzare, poate unele lucrări trebuie digitalizate, ar fi de lucru și o pâine de mâncat pentru multă lume.
Iar profesorii care nu se vor putea adapta, vorba unui clasic în viață, “ghinion”, le dăm un ajutor de șomaj și asta e, poate o să se recalifice și o să-și găsească adevărata menire în viață.
