Chiar și din puținele știri apărute în presa ultimelor 24 de ore se poate trage o concluzie.
Să le răsfoim puțin, niște morți într-un spital, se pare că în incident e implicată o firmă a unui fost ministru, managerul altui spital în care s-au întâmplat lucruri mulge de la trei vaci…
M-am întrebat de multe ori, cum face o persoană oarecare care e și parlamentar, deci locul de muncă e la București, și are și o funcție locală, de exemplu profesor. Sau chiar are mai multe funcții. Am cunoscut pe cineva care era în vreo 30 de consilii de administrație.
Cum predă el de la București? Online? Sau nu predă. Și atunci înseamnă că încasează un salariu necuvenit de la facultatea unde e pe statul de plată. Sau merge la facultate, dar nu merge la parlament. Și în consiliul ăla, sau cu oamenii ăia pe care-i asistă la doctorate, cum face, lucrează în weekend?
Și nu e vorba numai de parlamentari.
Eu cam știu cum e, a fost o perioadă când am lucrat și la stat și în același timp desfășuram și activități private. Sau am lucrat într-o funcție într-o întreprindere privată, dar mai câștigam niște bănuți și din alte câteva părți. Tentația să îți tragi spuza pe turta ta e mare, dacă tot pot să-mi fac puțin timp, de ce să îmi pierd după-amiaza și să nu lucrez dimineața, în timpul serviciului, pe computerul statului și în interes privat? Mai tragem o fugă, tot dimineața, și în partea cealaltă și astfel furăm niște timp plătit de ceilalți. Și pe măsură ce funcția e mai mare, crește și posibilitatea de a mai sifona dintr-o parte în folosul celeilalte părți. Poate mai luăm un top de hârtie, că de ce să îl cumpărăm când aici la stat e gratis. Sau poate folosim personalul din subordine ca să mai bage niște date pentru contabilitățile pe care le ținem în privat. Sau poate instalăm un xerox privat în holul de la parter al instituției de stat, că tot e nevoie și dacă e, nevoie de ce să-l pună altul și să nu-l pun eu. Sau un chioșc cu flori în holul spitalului. Sau poate facem o firmă de catering care să deservească acea instituție. Sau poate facem un contract cu niște instalații de oxigen sau pentru întreținerea infrastructurii IT a unui spital, sau a paginii web, că avem un nepot care se pricepe și să faci o firmă nu e mare lucru, că și acolo la făcutul firmelor sunt unii care mai fac câte o chestie. Sau, cumpărăm niște stații Motorola pentru armată (asta e veche). Sau administrăm anumite medicamente, că firma respectivă oferă niște comisioane sub forma unor simpozioane cu masă și casă pentru două persoane, la Las Vegas. Sau poate vorbim cu colegii să facem o lege ca să se permită împușcarea urșilor, că tot sunt prea mulți și am eu un prieten care ar vrea să vină în România la vânătoare de urși.
Din păcate lucrurile astea nu se vor rezolva prea ușor. Și până nu se vor rezolva vor muri oameni într-o parte, în altă parte vor crește niște vile de milioane de Euro, în altă parte oamenii pe care UE a vrut să-i ajute vor rămâne tot atât de săraci.
S-ar putea rezolva. Pur și simplu fiecare din noi să fie obligat să aleagă, fie lucrează la stat, fie lucrează în lumea privată. Că dacă nu, instalatorul ăla va prefera să ia oberteilul de la atelierul statului în loc să meargă să cumpere unul de la prăvălie, pentru ciubucul lui privat. Pentru cei care au o funcție cât de mică la o instituție de stat să nu se permită mai multe locuri de muncă, pentru că în fond ziua are numai 24 de ore și încă nu s-a inventat modalitatea de a o lungi. Ești parlamentar, stai dracului la parlament. Dacă vrei să predai, sau să faci bani din afaceri, lași parlamentul și predai sau faci afaceri. Dar nu amândouă în același timp că dacă te prind că ai câștigat un leu în plus cât ai fost parlamentar, ți-l iau. Pe cât posibil instituțiile de stat să-și facă fiecare proprii lor prestatori de servicii, că nu cred că e mare lucru să angajezi la nivelul unei DSP locale niște oameni care să se priceapă la țevile alea cu oxigen, și când e nevoie să-i trimiți și la Bagdasar, sau la Victor Babes, unde e nevoie, și nici să faci o echipă de curățenie în cadrul fiecărei regionale CFR nu cred că ar fi greu. Știu, a încercat să facă Firea așa ceva și a făcut o mulțime de cuiburi de paraziți. Dar eu mă gândesc să se facă ca lumea, cu tâmplari, strungari, lăcătuși, instalatori, femei care fac curățenie, nu sub formă de sifoane de bani.
Și, neapărat, ca și celelalte asta nu e să se facă niciodată, controlul banilor. Nu cei câștigați, ci ăia cheltuiți. Îți iei o mașină frumoasă, sau orice alt lucru care a costat peste 5000 de Euro, nici o problemă, cinste ție că ai fost deștept și harnic, dar undeva, la bancă sau la Finanțe, se aprinde un beculeț și a doua zi vin niște băieți meticuloși și politicoși, și, hai să ne uităm pe statele de plată să vedem de unde vin banii ăia, să vedem dacă s-au plătit impozitele pe dividende și contribuția la sănătate și ce mai trebuie. Nu 4% prin sondaj, ca la americani, ci orice tranzacție care depășește o anumită valoare, că avem sistem informatic, nu e greu să ținem o fișă de venituri și cheltuieli, mai ales că am cheltuit cu informatizarea mai mult decât ăia din Silicon Valley.
***
Publicația infotimisoara.ro nu este cea mai mare publicație locală din România, dar vă garantăm că e cea mai corectă și independentă.
🔸SUSȚINE și tu, dacă poți, publicația InfoTimișoara –> https://www.patreon.com/infotimisoara
***
Europol: Criminalitatea organizată se extinde în toată UE pe fondul pandemiei
Criminalitatea organizată s-a extins pe tot teritoriul Uniune Europene, arată un raport al organizației europene de poliție Europol care subliniază că amenințarea nu a fost niciodată atât de mare, arată agenția dpa citată de Agerpres.
Pandemia de coronavirus şi efectele economice şi sociale pe termen lung ar putea fi „condiţii ideale” pentru infractori pentru a viza cetăţeni, companii şi entităţi publice, se arată în raport.
***
O dronă americană de cercetare a efectuat un zbor neobișnuit la nord de Peninsula Crimeea
Potrivit surselor de monitorizare a aviației de pe Twitter, în perioada 10-11.04.2021, mijloace de cercetare aeriană americane și britanice au continuat să îndeplinească misiuni de tip ISR (intelligence, surveillance and reconnaissance) în proximitatea Peninsulei Crimeea. Deasupra Mării Negre și în spațiile aeriene ale Georgiei și Ucrainei s-au aflat drone de cercetare RQ-4B, avioane de patrulare antisubmarin P-8A și de cercetare P-3C ale SUA, precum și un avion britanic de cercetare radioelectronică RC-135W.
Acestea au zburat deasupra unor raioane maritime din Marea Neagră situate la sud-vest de Ținutul Krasnodar, la sud de Strâmtoarea Kerci, precum și la sud-est și sud-vest de Peninsula Crimeea.
Probabil, mijloacele de cercetare aeriană au cules informații despre mișcările efectuate în ultimele zile de trupele ruse în Peninsula Crimeea și în zona Kuban a Ținutului Krasnodar.
***
O pereche de roboti ii servesc acasa pe rezidentii dintr-o zona din Singapore
O companie de tehnologie din Singapore a creat o pereche de roboti care ii servesc acasa pe rezidentii dintr-o zona din Singapore, relateaza Reuters.
Realizati de OTSAW Digital si botezati amandoi „Camello”, robotii isi ofera serviciile pentru 700 de case, intr-un test de un an.
***
***
Firma care se ocupa de ventilatoarele de la Spitalul Victor Babeş, deţinută de familia fostului ministru Sebastian Vlădescu
Firma care se ocupa de ventilatoarele defecte de la Spitalul Victor Babeş, acolo unde trei pacienţi au murit după ce au rămas fără oxigen, ar fi deţinută de familia fostului ministru al Finanţelor, Sebastian Vlădescu.
***
Răul învinge
Răul învinge aproape de fiecare dată pentru că noi, oamenii, îl supraestimăm. Victoria binelui poate fi cel mult de moment, dar pe termen lung se dovedeşte mereu că răul îşi revendică izbânda înzecit. Şi asta numai din cauza reacţiei noastre, a oamenilor, la spaimă.
O profesoară vizibil mulţumită de evoluţia miraculoasă a unuia dintre elevii săi, care părea până atunci o adevărată pacoste, o loază aproape de nerecuperat, îl felicită pe copil, îi spune cât de mândră este de el, şi îi mărturiseşte că l-ar îmbrăţişa de bucurie, dar îi e frică să nu fie dată afară de direcţiune pentru comportament indecent. Îi strânge doar mâna rece, apoi se despart fiecare în treaba lui. E o secvenţă dintr-o comedie, e de râs, dar în subsidiar e de fapt de plâns. Pentru că astfel am ajuns să ne comportăm în societatea actuală, să ne fie frică de a ne exterioriza sentimentele pentru că am putea fi daţi în judecată, concediaţi, pedepsiţi de regulile stricte care trebuie să respecte întocmai „corectitudinea politică”. Răul a învins în acest caz şi în multe altele pentru că toţi ne gândim la lucruri rele chiar şi atunci când nu e cazul. Nu e nimic rău/ ilegal atunci când un profesor îşi îmbrăţişează de fericire elevul performant. Nimic sexual, nimic pervers, nimic ciudat. Dar din cauza unor situaţii rare, în care au existat cu adevărat motive de rea intenţie sau intenţie ascunsă, toţi ceilalţi oameni normali trebuie să sufere pe termen indefinit. Noi toţi trebuie să ne înfrânăm pornirile fireşti, curate unii faţă de ceilalţi pentru că nişte anormali, în anumite momente din istorie, au comis nişte fapte abominabile. Să suferim, cu alte cuvinte, pentru că societatea actuală este una mult mai rigidă decât cea din trecut şi incapabilă de a mai distinge nuanţele.
Funcţionăm după protocoale care au fost emise în urma unor fapte deplasate, dar excepţionale, şi pentru a proteja majoritatea. Individul este sacrificat pentru majoritate cu orice preţ. Dacă unul singur a greşit, nimeni altcineva nu mai are voie să greşească, în consecinţă, toţi trebuie să sufere pentru asta, să se încadreze obligatoriu în „patul lui Procust”.
Pentru că unii bărbaţi au bătut cu bestialitate femei ori le-au abuzat sexual, astăzi orice bărbat care face un compliment legat de aspectul fizic al unei femei este pasibil de a fi dat în judecată pentru hărţuire sexuală, indiferent de adevăratele lui intenţii. Trebuie doar să le salute reci şi indiferenţi şi să meargă mai departe.
Pentru că o mică parte dintre şoferi merg pe stradă cu viteză mare, inconştienţi, primăria a decis să instaleze cocoaşe pe toate drumurile din localitate. Din această cauză noi, toţi ceilalţi şoferi cuminţi, care mergem cu viteză normală, respectând regulile de circulaţie, trebuie să oprim la fiecare cocoaşă. Majoritatea şoferilor au de suferit pe termen indefinit din cauza câtorva idioţi.
Tot nişte şoferi neatenţi au provocat accidente încercând să întoarcă maşina fără să se asigure pe drumul european din Valea Lupului. În consecinţă, autorităţile au decis să instaleze parapeţi de beton despărţitori de la intrarea în Iaşi, până la Dedeman. De atunci nimeni nu a mai putut întoarce niciodată maşina pe acea stradă şi sute de mii de alţi şoferi au fost nevoiţi să meargă 4 kilometri în plus, să stea la cozi zeci de minute în direcţia greşită a destinaţiei lor doar pentru a ajunge în acelaşi punct de pe partea cealaltă a carosabilului, în care cu câtva timp în urmă ajungeau imediat.
La mare, Eforie Nord, este un promontoriu de unde se vede foarte frumos marea. Un om a murit acolo cu câtva timp în urmă pentru că s-a aruncat în apă de pe o stâncă. În consecinţă autorităţile au interzis cu totul accesul turiştilor în acel loc pe termen indefinit. Chiar am avut anul trecut o discuţie cu salvamarii şi alţi câţiva turişti care nu înţelegeau de ce toţi ceilalţi trebuie să sufere pentru că un om a făcut o prostie. Locul a rămas oricum închis.
Nu ne dăm seama, pentru că lucrurile se întâmplă gradual, însă cercul se închide din ce în ce mai tare. Credem că suntem încă nişte cetăţeni liberi, că încă ne decidem soarta, însă ne înşelăm amarnic. Încercând să preîntâmpinăm absolut toate relele care mereu pot avea loc în viaţa noastră, ne facem de fapt singuri un rău şi mai mare devenim proprii prizonieri ai temerilor noastre.
Câţiva europeni cu probleme de gen s-au plâns la Parlamentul European că traducătorii folosesc în interiorul instituţiei şi în formularele administrative termenii „mamă” şi „tată”, iar acest lucru i-a ofensat. Drept urmare Parlamentul European a impus traducătorilor un glosar de termeni în scopul „asigurării utilizării unui limbaj nediscriminatoriu şi incluziv” (se arată într-un comunicat al Parlamentului European). Altfel spus, din cauza unor inşi care au probleme strict personale de filosofie a vieţii, toţi ceilalţi indivizi care nu au asemenea probleme, trebuie să spună în loc de „mamă” şi „tată”, „părinte 1” şi „părinte 2”.
Din cauza unor răpiri sau violări de cartier sporadice, extrem de puţini părinţi din ziua de azi îşi mai lasă copiii sub 10 ani să vină singuri acasă de la şcoală. Sentimentul de nesiguranţă care domină societatea este mai puternic ca niciodată. Nimeni nu mai este de încredere, toţi sunt potenţiali hoţi, criminali, violatori. Toate uşile blocurilor au încuietori automate cu interfoane, nimeni nu are voie să intre neanunţat, fără să aibă cheie sau să îi fie permis accesul din interior, din fortăreaţă, nici măcar un proprietar care şi-a uitat cheia în apartament…
Titlul acestui articol nu este întâmplător, nici exagerat. Răul învinge aproape de fiecare dată pentru că noi, oamenii, îl supraestimăm. Victoria binelui poate fi cel mult de moment, dar pe termen lung se dovedeşte mereu că răul îşi revendică izbânda înzecit. Şi asta numai din cauza reacţiei noastre, a oamenilor, la spaimă. Ne lăsăm luaţi de valul fricii şi ne ferecăm porţile, în loc să luptăm cu pornirea aceasta animalică, să ne vindecăm, să înfruntăm pericolul. Omenirea nu devine mai puternică, mai matură pe zi ce trece, aşa cum se crede, ci din ce în ce mai puerilă şi mai obsedată de propriile spaime, mai panicardă. Ne înarmăm cu tehnologie ca să ne apărăm de noi înşine, devenind astfel, noi înşine, mai slabi în spatele ei.
Nici nu vreau să mă gândesc ce se va întâmpla după această pandemie care a omorât atâţia semeni. Sunt sigur însă că vom deveni şi mai speriaţi decât eram înainte, şi mai izolaţi, şi mai obsedaţi de curăţenie, sterilitate, perfecţiune. Iar asta se va vedea în anii ce vor urma. Fobiile se accentuează odată cu trecerea timpului. Vom putea circula în lume doar cu paşaport care să dovedească faptul că suntem mai curaţi ca spirtul. Virusul acesta a picat cum nu se poate mai rău, pe un sol deja sensibil, într-o lume bazată în cea mai mare parte pe o comunicare haotică şi mai puţin pe fapte concrete, pe realitate şi adevăr. Într-o lume a interpretărilor la infinit, a „telefonului fără fir”, dacă mai ţineţi minte jocul din copilărie. Doar că acum telefonul chiar nu mai are fir…
***
Veniturile managerului Spitalului Foişor, Cristian Ioan Stoica, sunt unele consistente. El a intrat în atenţia opiniei publice vineri seară când a fost acuzat de Ministerul Sănătăţii că a refuzat transformarea spitalului în unitate suport-Covid şi a întârziat evacuarea pacienţilor.
Managerul spitalului Foişor câştigă lunar sume importante, venituri stânse din trei salarii, care însumează aproximativ 6.200 de euro. Cristian Ioan Stoica se află în funcţia unităţii sanitare din anul 1997.
***
Câștigul salarial mediu nominal al românilor a scăzut în luna februarie 2021, față de ianuarie, atât în serie brută, cât și netă, cu 0,9%, ajungând la 5.497 lei, respectiv 3.365 de lei. Salariații din servicii […]
***
Senatul a adoptat, luni, în plen, o propunerea pentru modificarea Legii privind funcţionarea asociaţiilor de proprietari. Copiii mai mici de trei ani vor fi exceptați de la plata întreținerii, potrivit acestei modificări, relatează Agerpres.
***
Ce date vor ajunge la ANAF după conectarea caselor de marcat și cum ar putea fi folosite
Odată ce casele de marcat cu jurnal electronic vor fi conectate la sistemul de monitorizare al Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF), autoritățile vor căpăta…
***
***
Turnul de apă din Iosefin intră în reabilitare. Care e situaţia celui „geamăn” din Fabric
Turnul de apă din cartierul Fabric poate fi salvat de la ruină doar dacă municipalitatea îl readuce în patrimoniul orașului, consideră șeful Direcției pentru Cultură Timiș. La începutul anilor 2000, turnul aparținea fabricii de textile „1 Iunie”, intrată în insolvenţă între timp, iar acum ar trebui să fie preluat de primărie.
***
Fotografia lui Oscar Iustin care a câștigat un premiu în India Fotograful timișorean Oscar Iustin a fost recompensat cu premiul OAF Gold în cadrul concursului Fotosquare 4th International Salon, organizat în India, pentru poza sa numită After Ego, care a fost realizată pentru prima sa expoziție de nuduri Lupus Et Lumen. „Este un început de drum și prima mea distincție internațională.
***
Timișorenii, amendați dacă aruncă un colț de pâine unui câine?! „Faptul că nu îi hrănim nu îi face să dispară!”
Interzicerea hrănirii animalelor de pe străzile Timișoarei a inflamat spiritele iubitorilor de animale! Proiectul de Hotărâre care ar urma să fie supus dezbaterii Consiliului Local a primit ca răspuns o petiție semnată de peste o mie de cetățeni care nu sunt de acord cu prevederile. Alina Văcaru, președintele Asociației Pet Hope, oferă punctul de vedere al ONG-urilor din zona protecției de animale.
ONG-uri din sfera protecției animalelor și cetățeni care sunt direct afectați de speță au participat la crearea propunerii unui nou Regulament privind deţinerea animalelor de companie şi accesul persoanelor însoţite de animale de companie în Municipiul Timişoara. În paralel cu ce s-a discutat, o a doua propunere de regulament prevede interzicerea hrănirii animalelor pe domeniul public și privat al Timișoarei. Cei care se abat de la regulă ar risca o amendă care pornește de la 100 de lei.
***
***
Banatul otoman, văzut de călătorul turc Evliya Çelebi, la mijlocul secolului al XVII-lea
Cunoscut și sub numele de Derviș Mehmed Zilli, Evliya Çelebi s-a născut la 25 martie 1611 la Istanbul, fiind fiul unui bijutier al Curții Otomane. Evliya Çelebi (Çelebi fiind, aproximativ, echivalentul cuvântului englez „gentleman”) a fost istoric, geograf, scriitor și unul din cei mai cunoscuți călători otomani.
La început călătorea prin Istanbul și lua notițe despre clădiri, piețe, obiceiuri și cultură. În 1640 începe să călătorească și în afara orașului. Pentru aproape 40 de ani va străbate în lung și-n lat teritoriile Imperiului, observând, descriind și scriind notițe despre diverse popoare, culturi și obiceiuri locale.
***
Cioloș președinte, n’est-ce pas?
„Românul lui Macron“, cum îl numește presa franceză pe Dacian Cioloș, se profilează tot mai mult ca succesor al lui Iohannis. Președintele Franței îi face culoar ca un bodyguard, îi pune pe tavă funcții și oportunități, îl pomenește în toate discuțiile cu omologul său român și îl împinge în presa internațională ca pe un produs franțuzesc, cum, de altfel, în mandatul său de comisar european la agricultură, a și fost.
