Anton Kovacs July 10, 2020

4 persoane au fost arestate?

Dar în articol scrie “fata de 16 ani a ajuns să aibă şi câte 30 de clienţi pe zi”.

Poliția, și justiția, și serviciile mai mult sau mai puțin secrete, toți cei care au atribuții în acest sens trebuie să facă totul pentru ca toți acești clienți, indiferent cine sunt și câți sunt, să fie identificați, arestați, judecați și condamnați.

Pentru că dacă un individ care are niște poze de minore în calculator este condamnat pentru pedofilie, cu atât mai mult cineva care întreține raporturi sexuale cu o minoră trebuie condamnat și astfel să fie îndepărtat din societate pentru cât mai mult timp.

Și trebuie condamnat pentru pedofilie, pentru că așa se cheamă când abuzezi sexual fetițe minore, nu la măturatul frunzelor, cum se mai întâmplă când derbedeul este coleg cu cei care judecă.

Pedofilia nu este mai puțin nocivă dacă este practicată contra cost.

Poate ar trebui să preluăm și obiceiurile bune de la americani, numele unui astfel de individ să fie făcut cunoscut publicului larg, pentru ca vecinii cu fetițe să se ferească și propria familie să știe cine e tăticu’.

Ticăloșii ăștia care poftesc la sânge tânăr sunt un pericol pentru cei din jur pentru că ei așa au fost educați, ei știu că femeile, fie că au 7 ani, 16 ani sau 40 de ani, sunt niște curve, niște unelte pe care bărbații le cumpără și le folosesc, ca pe un ciocan sau un clește patent.

Pot să le și împrumute pretenilor, iar când nu mai au nevoie de ele le aruncă.

***

O știre cât se poate de pozitivă, care ne arată că orice rău, chiar dacă îl cheamă Covid, are și părți bune.

Când citești titlul nu prea realizezi cât de importantă este o astfel de măsură. În fond, citim aproape zilnic, de vreo 20-30 de ani despre digitalizare și rezultatul nu a fost decât că niște hoți au furat o mulțime de bani, asta dacă lucrurile nu au mers mai rău după informatizare.

Să vă povestesc cum a funcționat acum, în una din instituțiile subordonate acestei doamne:

Înainte dacă doreai să ieși la pensie, mergeai la Casa de Pensii, îți luai un număr și așteptai până îți venea rândul, o oră, două, poate 6 ore.

Ajuns în față unui funcționar arătai documentele, carte de muncă, livret, acte de studii, adeverințe și ce mai aveai, persoana respectivă le studia, lăsai copiile acolo și plecai acasă până ți se făcea un calcul pentru a se constata dacă ai vârsta, stagiul de cotizare etc.

Așteptai o lună-două și dacă totul era în regulă, erai chemat cu actele originale.

Mai așteptai o lună-două și la un moment dat îți ieșea decizia de pensionare

Mai mult, pentru că în trecutul apropiat niște funcționari nu și-au făcut treaba și nu au scanat toate cărțile de muncă, sau până acum  nu știau să preia datele din declarațiile care se depun lunar, cei care doreau să se pensioneze trebuiau să umble pe la porțile intreprinderilor la care au lucrat și să ceară tot felul de adeverințe.

Acum, după ce doamna ministru a dat cu pumnul în masă lucrurile s-au întâmplat cam așa (vă descriu un caz real):

Solicitantul a descărcat o cerere de pe site-ul Casei de Pensii, pe care a completat-o, și-a scanat toate documentele (probabil putea să le și fotografieze cu telefonul) și le-a atașat la un mail pe care l-a trimis la o adresă găsită pe pagina de web a instituției.

După vreo 60 de minute a fost sunat la telefon de o doamnă care i-a comunicat un număr de dosar și un telefon de contact.

I s-au mai cerut niște date și i s-a spus să trimită și documentele originale, fie prin poștă, fie să le depună la ghișeul instituției.

Iar după vreo 15-20 de zile a primit un plic în care erau documentele originale și decizia de pensionare.

Tot procesul a decurs lin, rapid, atât de rapid pe cât se putea în condițiile date, fără căciuleli în fața unor funcționari, fără a se pierde timp la tot felul de cozi.

Nu a existat nici măcar un singur contact direct între solicitant și vreun funcționar, nu a fost necesară nici măcar o singură deplasare la Casa de Pensii.

Și nu a existat nici o cunoștință, o pilă, sau ceva asemănător.

Cred că mai bine nici nu se poate.

***

Și faceți lucrul acesta mai ales dacă plecați dintr-o mare firmă, unde e o tradiție ca angajații să se mănânce între ei, sau dacă demisionați după un conflict cu cineva.

Dar copiile de siguranță nu trebuie făcute numai dacă plecați de la un loc de muncă, backupul periodic, cât mai frecvent, trebuie să devină pentru oricine lucrează pe un calculator un obicei la fel de comun ca și spălatul pe mâini.

Și obligatoriu copiile de siguranță trebuie făcute pe alt spațiu de stocare decât propriul harddisk, pe un harddisk extern, pe un server sau în cloud.

Pentru că dacă se întâmplă ceva cu calculatorul, se strică, cineva îl fură, vine băiatul de la IT și reformatează harddiskul, datele importante să poată fi totuși recuperate.

Dacă nu știți sigur că în firma dumneavoastră sunt implementate niște proceduri de backup, astfel ca dacă se întâmpla ceva vă puteți recupera munca, acum, imediat după ce ați terminat de citit, luați legătura cu băiatul de la IT sau cu șefii dumneavoastră, sau cu cineva care poate să vă ajute și faceți în așa fel încât această problemă să fie rezolvată.

În fond, un stick de memorie costă cât un pachet de țigări, și chiar dacă nu e soluția perfectă, tot e mai bun decât nimic.

Citește și:  Revista presei 26.07.2020

Leave a comment.

Your email address will not be published. Required fields are marked*