– Vai ce e jos, pompieri, salvare, poliție, mi-a spus nevastă-mea când a venit cu cățelușa de afară.
– Păi ce s-a întâmplat?
– A murit Nuți.
Până aseară nu știam cine e Nuți.
Dar, chiar dacă nu știam cum o cheamă, o cunoșteam din vedere.
Mai mult, fusesem coleg cu fratele ei, soțul ei care acum e la muncă undeva în Germania îmi fusese client, iar pe ea o remarcasem pe stradă pentru că întotdeauna mergea repede.
Cobora din bloc și repede repede mergea la cumpărături la unul din magazinele din apropiere.
După care, repede-repede se întorcea acasă.
Nu am văzut-o niciodată pe femeia asta să meargă încet, ca ceilalți oameni de pe stradă.
Mă distra chestia asta, mai ales că până la un moment dat nu făcusem legătura între ea și urletele care se auzeau din blocul vecin.
Auzeam acele urlete de mulți ani, mai întâi erau urletele unui copil, mai târziu ale unui bărbat.
Până când tot nevastă-mea mi-a spus că ăla care urlă este copilul ei. Urla nu pentru că îi făcea cineva, așa era el.
S-a chinuit femeia aia săraca cu copilul ăla handicapat o viață, pentru că era copilul ei.
Câteodată, când nu mai rezista, mergea tot repede la Olidus, își lua o cafea, stătea acolo câteva minute după care tot repede se întorcea acasă.
Și iată că la un moment dat a ajuns la concluzia că asta nu înseamnă viață și s-a hotărât să termine.
Pot să o înțeleg, la un moment dat nu mai reziști și există posibilitatea să ajungi la aceeași concluzie, că asta nu mai e viață și e mai bine să nu te mai chinui.
Mai ales dacă nu te ajută nimeni.
Sunt, nu foarte multe, dar sunt, cazuri din astea în mijlocul nostru. Pentru că asta e viață adevărată, lumea nu e compusă numai din tineri frumoși și deștepți care merg la 9 cu mașina la serviciu după care stau la Mall să-și fumeze țigara electronică și să-și bea cafeaua de la Starbucks, iar la prânz merg să mănânce la o terasă din Piața Unirii.
Mai sunt și oameni cu copii handicapați care trebuie supravegheați în permanență, sau oameni cu părinți care nu-i mai recunosc și care fac zilnic pe ei, sau au impresia că sunt atacați de tot felul de monștri.
Oamenii ăștia ar putea fi ajutați.
Propuneam la un moment dat autorităților, faceți domnule un buton roșu pe un site sau ceva, o chestie pe care să dea click cineva care nu mai poate și care e prea timid pentru a apela chiar și un număr de telefon de urgență.
Nu e nevoie de mare lucru pentru asta, cu banii pe care i-a primit anul trecut Ilie Sârbu s-ar putea face așa ceva.
O cămăruță, un om, un telefon, eventual o mașinuță.
Când cineva apasă butonul ăla roșu îl suni pe om, îi afli adresa și ce probleme are, mergi la el și vezi cu ce poți ajuta.
Poate că acolo este un bătrân netransportabil.
Convoci echipa de urgență, un psiholog care să vadă de aparținător, că din câte am mai citit și aparținătorii ăștia sunt în pericol să-și pună ștreangul de gât, un medic generalist să vadă dacă bătrânul ăla nu face escare sau are alte probleme de sănătate, poate ar fi bun și un popă.
Poate că oamenii ăia pot fi ajutați cu niște bănuți, sunt tot felul de ajutoare pe care cetățenii nu le pot accesa din cauza birocrației sau pentru că nici știu de existența lor, cineva care se pricepe la hârtii ar putea rezolva aceste probleme, că nu-l poți lua pe bătrânul ăla care se cacă pe el să-l duci la nu știu ce comisii.
Mai târziu, dacă situația o impune, încredințezi cazul unor specialiști care să vădă puțin mai departe de prezent. Pentru că, am de exemplu doi colegi care au copii handicapați, cazuri asemănătoare cu copilul lui Nuți. De multe ori m-am întrebat ce se va alege de copiii ăia peste 20-30 de ani când părinții lor nu vor mai fi.
Și mai ales, indiferent ce s-a întâmplat, nu o condamnați pe Nuți.
Ea săraca a făcut ce a putut, nu o zi, nu două, ci douăzeci de ani, și nimeni care nu a trecut printr-o astfel de situație nu are dreptul de a arunca cu piatra.
Tot ce avem dreptul să facem într-o astfel de situație este să plângem puțin.
În sfârșit s-au trezit și ziarele și au început să scrie despre e-factura.
De fapt, toată povestea asta a pornit greșit de la început, în urmă cu vreun an și jumătate.
In primul rând, nu a existat o documentație tehnică, ceva clar din acre oricine să înțeleagă ce trebuie făcut, cum trebuie să arate e-factura aia, că la <cbc:ID></cbc:ID> trebuie scris numărul facturii sau că la <cbc:LineExtensionAmount currencyID</cbc:LineExtensionAmount> trebuie să scrii moneda și prețul unitar, iar prețul unitar terbuie să fie neapărat mai mare decât 0.
Tot ce au avut la dispoziție cei care trebuiau să facă chestia asta au fost vreo două facturi scrise în daneză din care nu înțelegeai care e furnizorul, cine e clientul, de fapt nu prea înțelegeai nimic, mai ales că se folosesc unități de măsură nu de ale noastre ci niște coduri, județele nu se scriu omenește, cu Timiș sau Argeș sau Maramureș ci obligatoriu în forma RO-TM, RO-AG sau RO-MM. Sunt și altele, multe.
Îmi spunea în urmă cu mulți ani un prieten pe care-l învățam să lucreze pe calculator că nu explic bine, eu explicam ca și cum aș fi dorit să învăț pe cineva care cunoaște termeni specifici, cineva ca mine.
Mi-a spus prietenul ăla că dacă vreau să învăț pe cineva, trebuie să-l învăț vorbind pe limba lui, nu a mea. Și avea dreptate. Dacă-i spui șoferului care știe să conducă cu mult talent un TIR că trebuie să se autentifice folosind protocolul Oauth2 omul ăla nu va înțelege nimic.
O a treia greșeală a fost că guvernul, nu știu dacă au existat anumite interese în acest sens, a permis implicarea firmelor private în această poveste.
Nu este permis să obligi oamenii să cumpere tot felul de tokenuri de la firme private. Nu este permis să organizezi lucrurile în așa fel încât niște firme private să aibă acces la datele altor firme private.
Nu este permis ca într-o țară tokenul furnizat de o firmă să se comporte altfel decât tokenul furnizat de o altă firmă, pe unul când îl bagi îți cere parola și totul e OK, dar celălalt nu-ți cere parola și nu-l poți folosi pentru un anumit scop.
Nu este permis să faci așa ceva și procedurile să intre în contradicție cu bunul simț.
De exemplu, legea spune că nu ai voie să vinzi marfa până când nu ai numărat, cântărit și măsurat ce ai cumpărat.
După ce cantitățile au fost comparate cu factura faci o Notă de Recepție, pe care scrii inclusiv prețul de achiziție și cel de vânzare și abia după ce ai făcut toate astea ai voie să pui marfa în raft.
Ce te faci însă când nu merge căcatul ăla de server al ANAF? Furnizorul și-a încărcat e-factura pe server dar aceasta nu a ajuns la tine. Sau poate, cum s-a întâmplat de multe ori în ultimele zile, nici nu a putut să o încarce, că nu mergea serverul. Și ce faci atunci, stai cu marfa în camion până pornește serverul ANAF-ului?
De ce s-au întâmplat lucrurile astea?
Pentru că oamenii care iau astfel de hotărâri nu au nici cel mai mic habar despre ceea ce fac.
Întrebați-l de exemplu pe domnul Ministru al Finanțelor ce e ăla NIR, cum se face și cum se întreristrează în contabilitatem să spună acolo trei perechi de conturi, că e economist, ar trebui să el știe. Vă garantez că habar nu are, dacă l-ați întreba ar face o față la fel cum am făcut-o eu când am aflat că există o unitate de măsură care se numește „Halbă pe secundă”.care e pe căcatul ăla de listă de unități de măsură obligatorii pentru e-factura. Sunt curios câți oameni din Uniunea Europeană au înscris vreodată pe vreo factură această unitate de măsură, sau “kilopascal pe milimetru”. Că are și Uniunea Europeană idioții ei, nici hoția și nici prostia nu s-au născut neapărat în România.
***
Misiunea Peregrine abandonează încercarea de aselenizare după ce a suferit pierderi de combustibil
Astrobotic Technology a anunțat că abandonează misiunea de a plasa modul spațial Peregrine pe Lună, la mai puțin de 24 de ore după ce vehiculul și-a luat zborul. Din motive tehnice, sonda se află în imposibilitatea de a aseleniza.
Emmanuel Macron a numit marți noul prim-ministru al Franței. Gabriel Attal, în vârstă de 34 de ani, a devenit premierul Franței într-o mișcare interpretată de politologi ca o încercare a președintelui francez de revigorare al celui de-al doilea mandat, înaintea alegerilor parlamentare europene. Attal devine astfel cel mai tânăr șef al guvernului francez și primul declarat gay, notează Reuters.
Am sperat că măcar Parchetul Curții de Apel București îi va da dreptate Emiliei Șercan. Nu pentru că a făcut grevă, împotriva clasării dosarului ei de kompromat, ci pentru că așa ar fi legal. Însă protestul ei, cel al unor organizații internaționale de presă și al profesorilor de la Facultatea de Jurnalism din București, n-au avut ecou nici la Parchet, nici la Guvern, nici la Președinție. Dosarul a rămas clasat. Încă o pată pe obrazul și așa pătat al Justiției române.
Fost preşedinte al PSD Timiş şi fost senator de Timiş, Ilie Sârbu a fost numit membru în Consiliul de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, anunţă G4Media. Sârbu, care va împlini în luna mai 74 de ani, a deţinut, până la finalul anului trecut, funcţia de vicepreședinte al Curţii de Conturi. Anul trecut, Sârbu…
De la sicriul forfetar al lui Pogea, la “raiul ” E-factura
Începând de 1 ianuarie 2024, companiile trebuie să ridice în Spațiul Virtual Privat (SPV) facturile pe care le emit. Pentru firmele de comerț s-a deschis Babilonul virtual. Patronilor, ați vrut digitalizare? Poftiți și vă luați semnătură electronică! Mulți antreprenori români își aduc aminte de falimentul celor peste 120.000 de firme, după ce pedelistul Gheorghe Pogea, […]
Primele zile din 2024 sunt ocupate cu crearea conturilor în Spațiul Privat Virtual (SPV) pentru a folosi e-Factura. Unii încă nu au reușit să se logheze: încă încearcă. Alții au observat, luni de exemplu, că unele module din e-Factura nu le-au mers pur și simplu. Bineînțeles, mai sunt și cazurile în care unele facturi apar de mai multe ori în sistem (iarăși este o eroare frecventă care exista chiar și înainte de generalizarea e-Factura).
e-Factura: Ministrul Boloș dă vina pe „3 tipuri de greșeli pe care le fac utilizatorii”
Ministrul Finanțelor, Marcel Boloș, a susținut, marți, la postul Digi24, că sistemul e-Factura funcționează fără probleme și că, de fapt, utilizatorii sunt cei care fac greșeli atunci când încarcă facturile în sistemul electronic, în condițiile în care de la 1 ianuarie 2024 a devenit obligatorie utilizarea sistemului în relația business to business (B2B).
Un șir halucinant de evenimente mi-au făcut sărbătorile un coșmar
Am intrat în aceste sărbători cu gânduri de relaxare și refacere, ca orice om. Ce știam eu. Nimic nu dădea impresia că va urma o succesiune de evenimente halucinante, de pe urma cărora nu-mi revin nici acum. Iată prin urmare faptele – faptele pure – așa cum reies din cronologia evenimentelor povestită de o parte […]
Tragedie la Timișoara! Mamă și fiu, găsiți morți în locuință
Marți după-amiaza, două persoane, o femeie în vârstă de 49 de ani și fiul acesteia în vârstă de 24 de ani, au fost descoperite decedate în apartamentul lor din Timișoara. Medicii legiști nu au identificat urme de violență pe corpurile victimelor, iar poliția a deschis un dosar penal pentru ucidere din culpă. Echipajul medical care […]
Teatrul German de Stat Timișoara începe noul an cu patru spectacole în patru zile consecutive, pentru toate categoriile de vârstă, la care sunt invitați toți timișorenii.
Ce facem astăzi, 10 ianuarie 2024, în Timișoara?
Miercuri puteți merge la un recital sau să vizitați expoziții.
