Anton Kovacs July 2, 2020

Nu că ar fi mare pagubă, oricum toată povestea cu medicamentul ăsta nu este decât o imensă țeapă pe care cineva le-o trage cetățenilor americani, beneficiind de complicitatea unor factori responsabili din guvernul lor.

Dacă nu credeți nu săriți la mine, nu o spun eu, citiți aici ce au spus cercetătorii despre acest medicament:

https://www.hotnews.ro/stiri-coronavirus-23911752-contradictii-tema-remdesivirului-sudiu-clinic-citat-sustine-nu-este-eficient-contra-covid-19-compania-farmaceutica-neaga.htm

Și aici

https://rohealthreview.ro/vlad-mixich-despre-remdesivir-si-hidroxiclorochina-nu-exista-niciun-tratament-cu-o-eficienta-dovedita-stiintific-pentru-covid-19/

Sau aici:

https://www.mediafax.ro/sanatate/adevarul-gol-golut-niciun-tratament-pentru-covid-19-nu-s-a-dovedit-prea-eficient-nu-exista-medicamente-miraculoase-19090712

Dar nu se face așa ceva.

Poate europenii se vor mai gândi încă odată cine le sunt prieteni și care sunt dușmanii.

***

Eu nu sunt doctor în economie dar am avut aceeași impresie, o mulțime de bani care nu se știe de unde vor veni.

Soluții bune și în același timp risipă.

Înțeleg că nu trebuie decât să ai un SRL, ceva, ca să primești niște bani nemunciți. 

Nu știu dacă a făcut cineva un calcul pentru a vedea care a fost beneficiul adus de banii cheltuiți cu alte asemenea proiecte, de exemplu “startup nation”, impresia mea este că după trecerea celor doi ani de contract nu prea a rămas mare lucru.

Și mulți bani care urmează să se cheltuie pe tot felul de săli de sport, bazine de înot, parcă ar fi un plan făcut în colaborare cu Țiriac.

Tare mă tem că planul ăsta economic va fi ceva asemănător cu măștile gratuite pe care le așteaptă populația defavorizată a patriei.

***

Asta este economia reală, nu cea cu banii aruncați din elicopter

***

Credeați că isteria a fost inventată acum?

Ia citiți ce scria presa în 1911:

***

Bunica mea, care sigur nu era rasistă, îmi spunea de fiecare dată când încercam să profit de ceva:

Numai negrii când le dai un deget încearcă să-ți ia toată mâna.”

Nu știu de unde era ideea asta, poate era un fel de zicătoare populară a vorbitorilor de germană din Banat sau așa ceva, dar iată că s-a dovedit a fi adevărată.

La început au protestat pentru uciderea de către poliție a acelui om. Toată lumea a fost de acord că protestatarii au dreptate și i-a lăsat în pace.

Dacă totul ar fi rămas la acel nivel probabil autoritățile ar fi luat măsuri ca astfel de lucruri să nu se mai întâmple, sau să fie aspru pedepsite.

Dar după aceea au început să dărâme statui, să spargă și să jefuiască magazine, să ocupe părți din oraș, chiar să rescrie istoria.

Și atunci bunica le-a dat una după ceafă iar întreaga mișcare “Black lives matter” va rămâne o pată neagră în istorie.

***

Înțeleg că au fost plătite, ni s-a spus că au și sosit de vreo două săptămâni, dar am și eu o curiozitate, a primit cineva porția de măști gratuite?

***

Covidul nu este o cauză a ceea ce se întâmplă ci un efect.

Ar fi o mare greșeală să se creadă că peste o lună-două, când isteria cu covizii se va termina, piața imobiliară va exploda. Nici pe departe.

Problema cu piața imobiliară cred că stă cam așa:

Oamenii cu bani cam au cu toții o locuință, deci aceștia nu mai constituie o piață pentru dezvoltatorii imobiliari.

Alții, care nu au bani dar au salarii mari, tinerii IT-iști de exemplu, au obținut credite și și-au cumpărat și ei o locuință. Partea aceasta de piață era mereu reîmprospătată de cei nou veniți în oraș, care fie se angajau și ei pe salarii destul de mari pentru a putea obține un credit, fie le dădeau părinții bani. Dar segmentul acesta devine tot mai subțire pentru că suntem într-o perioadă de depresiune și, chiar dacă vor exista întotdeauna tineri care vor veni în continuare la oraș în căutarea unei vieți mai bune, salariile care vor permite obținerea unui credit sunt tot mai puține. Acest fenomen va dura încă câțiva ani, poate 10, poate 20.

Există un mic segment, cei care își schimbă locuința, dar aici avem cumpărători care sunt și vânzători. Cele două calități compensându-se rezultatul este nul.

A rămas un imens segment potențial, cei care nu au o locuință, în general tineri, nu au nici bani și din cauza salariului prea mic nici nu pot obține un credit.

Astfel s-a ajuns astfel la situația de acum, în care pe o parte avem o mulțime de apartamente construite care trebuie vândute, iar de cealaltă parte avem o mulțime la fel de mare de oameni care ar avea nevoie de o locuință dar nu pot să și-o permită.

Se vor vinde și în continuare apartamente, dar într-o proporție mult mai mică decât în perioada de boom imobiliar.

Deoarece pe termen scurt nu există o rezolvare “naturală” a acestui fenomen, rămân două soluții, una de dreapta și una de stânga, ca să nu se supere nimeni.

În varianta de dreapta investitori destul de puternici ca prin volumul investiției să ajungă să își impună condițiile vor cumpăra “en gross” locuințe pe care mai apoi le vor închiria.

Prețul de achiziție va fi calculat astfel încât să permită menținerea unei chirii sustenabile și amortizarea investiției într-o perioadă oarecare, să spunem 10 ani, cea ce ar însemna că cel care a investit în construcția acelor locuințe își va recupera investiția, dacă are noroc va avea și un profit onest, 2-3%, dar cam atât.

In varianta de stânga rolul investitorului va fi preluat de stat care va achiziționa apartamentele, preferabil tot la un preț care să acopere valoarea de investiție a construcției, și le va închiria persoanelor care nu au o locuință, eventual cu o chirie subvenționată.

 

Citește și:  Revista presei 14.08.2020

Leave a comment.

Your email address will not be published. Required fields are marked*