Există multe legende și povestiri despre cum a fost creat primul mărţişor, acest frumos simbol al primăverii. Cea care mie îmi place cel mai mult și mă atinge, cumva, personal este cea despre bunătate și speranță.
Se spune că a fost odată un om care confecţiona tot felul de lucruri: păpuşi din lemn, hăinuţe pentru ele, fundiţe și şnuruleţe. Tot ce făcea cu drag și migală vindea la târg pentru bănuții necerari traiului de zi de zi.
Dar timpurile erau grele, iar aceste obiecte meșteșugite cu drag nu prea erau apreciate de boieri, așa că omul nostru le dădea aproape gratis oamenilor și copiilor care le doreau.
Făcea asta mereu până când într-o zi i s-au terminat materialele din care confecționa acele ornamente și jucării. Văzând asta, omul a căutat prin casa şi tot ce a mai găsit au fost două şnururi din lână albă şi roşie. Neştiind ce să facă cu ele, le-a îndreptat şi le-a împletit într-un singur șnur.
La final, a fost foarte mândru de cea ce crease. Apoi a făcut un mic tablou pe care a prins şnuruleţul. A denumit acel obiect „mărţişor” pentru că era prima zi din luna martie. A mers cu el l-a târg și l-a vândut unui boier din prima clipă. Se spune că astfel s-a dus vestea despre omul care inventase acest simbol al primăverii.
Am zis că povestea mă atinge, cumva, personal pentru că o astfel de poveste se întâmplă și azi, în timpurile noastre. Pe Gheorghe Lazăr, colț cu Teiului, lângă patiserie, o fată vinde mărțisoare. Mi-a permis să fac câteva poze mărțișoarelor expuse, timp în care am aflat povestea ei. Este frumoasă, dar i-am promis că o voi ține doar pentru mine, la fel ca mărțișoarele pe care le-am cumpărat cu drag de la ea.
Să aveți o primăvară frumoasă și minunată!
