Valeriu Gheorghiță, colonel și medic primar infecționist, coordonator al Campaniei Naționale de Vaccinare Anti-COVID-19, iese public, acum două zile, cu o explicație legată de cazul unui actor, Alexandru Arșinel (cunoscut românilor atât pentru un gen – mai mult sau mai puțin agreat – de umor, dar și pentru un transplant renal prin care a primit peste rând un organ, acum 13 ani), dat fiind că omul a făcut Covid-19 deși fusese vaccinat, de două luni, cu Pfizer.
Explicațiile lui Gheorghiță au fost acestea: ”Sunt persoane vulnerabile care nu întotdeauna dezvoltă un nivel suficient al anticorpilor pentru a nu se infecta. Chiar și în acele cazuri, vaccinarea protejează împotriva unei forme grave, a complicațiilor și a riscului de deces. Există date care arată inclusiv scăderea riscului de a transmite virusul în urma vaccinării, chiar dacă acest risc nu este redus la zero”.
Nu știu de cât timp a făcut Alexandru Arșinel Covid-19, dar, de e vaccinat cu Pfizer de două luni, precis a intrat și rapelul aici. (Înțeleg că are o formă ușoară a bolii, deci mă îndoiesc că e de două luni în spital, să-și fi amânat rapelul). Dar declarația coordonatorului Campaniei Naționale de Vaccinare ar fi trebuit să fie alta, măcar legat de Arșinel, pentru a nu se ajunge la un alt val de renunțări din partea celor ce doreau să se vaccineze, și încă nu au făcut-o, de teamă că vaccinul nu ajută. Nu ajută la unii.
S-A UITAT DE TRANSPLANTUL LUI ARȘINEL. Și de faptul că protecția oferită de anticorpii pe care îi așteptăm după vaccinare nu este aceeași în cazul persoanelor ce iau medicamente imunosupresoare. Iar pacienții care au primit un organ continuă imunosupresia toată viața, pentru a diminua riscul Respingerii organului. (De aceea am și sugerat ca, în studiul pe care l-am propus Spitalului Municipal din Timișoara, să nu fie cuprinse persoanele cu boli autoimune cunoscute sau care se află după un transplant).
Am rugat un medic să confirme teza aceasta – am vorbit cu prof. dr. Cristian Oancea, manager al Spitalului de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie ”Victor Babeș” din Timișoara.
– În cazul pacienților cu imunosupresie, care știm că trebuie să fie ținută post transplant, ce se știe legat de formarea de anticorpi? Bănuiesc că e firesc să nu apară acești anticorpi sau sa fie problematică apariția lor.
– Este o problemă care este în dezbatere în acest moment. În principiu, într-adevăr, acești anticorpi nu se produc, dar sunt cazuri la care vaccinarea aduce anumite beneficii. Încă sunt studii în derulare. Trebuie să identificăm clar ce tip de transplant, ce tip de boli autoimune sau alte backgrounduri de boli genetice au avut acești pacienți ca să știm clar la ce fenotip este indicată vaccinarea.
– Dar atâta timp cât este vorba de un pacient cu nume cunoscut – Arșinel, că a fost discuția asta acum două zile în țară – dacă se aducea aminte că el are un transplant, era un factor care TREBUIA LUAT ÎN CONSIDERARE, atunci când se vorbea despre faptul că nu a avut acești anticorpi, sau că a făcut boala, nu? Adică nu putem ignora faptul că e un transplant pe rol.
– Da, absolut. În anamneza pacienților trebuie investigate și aceste lucruri, și serios documentate.
După această discuție am căutat și un studiu ceva mai avansat, din publicații medicale, pe linie, și citez din una aparținând de American Medical Association, Jama Network , dintr-un studiu publicat în 15 martie 2021, cu titlul Imunitatea la o singură doză de vaccin (SARS-CoV-2 Mesager ARN) la pacienți cu transplant de organ. Așadar, nu după două doze, pentru că studiul încă nu ajunsese acolo. Dar e relevant rezultatul.
Studiul aparține cercetătorilor Brian J. Boyarsky, William A. Werbel, Robin K. Avery și echipa, toți activând la Johns Hopkins University School of Medicine, Baltimore, Maryland.
Iată datele lor: ”Beneficiarii de transplant pot fi mai puțin susceptibili de a oferi un răspuns imun durabil din cauza medicamentelor care sunt necesare pentru a suprima intenționat sistemul imunitar.
Au fost 436 de beneficiari de transplant incluși în studiu. Vârsta mediană a fost de 55,9 ani (intervalul 41 – 67 ani), 61% au fost femei, 52% au primit vaccinul BNT162b2 (Pfizer-BioNTech) și 48% au primit vaccinul ARNm-1273 (Moderna). Timpul mediu de la transplant a fost de 6,2 ani (2,7 – 12,7 ani). La o medie de 20 de zile (17 – 24 zile) după prima doză de vaccin, anticorpii au fost detectabili la 76 din 436 de participanți (17%).
Aceste constatări ale răspunsurilor slabe ale anticorpilor la primitorii de transplant de organe după prima doză de vaccinuri ARNm sugerează că acești pacienți pot rămâne cu un risc precoce mai mare pentru COVID-19, în ciuda vaccinării. Imunofenotiparea mai profundă a beneficiarilor de transplant după vaccinare va fi importantă în determinarea strategiilor de vaccinare, precum și a răspunsurilor imunologice după a doua doză”.
Am contactat autorii studiului pentru a fi la curent cu rezultatele ce apar după ce se procesează răspunsul imunitar al acestor pacienți după a doua doză de vaccin.
Așadar nu ”vulnerabilități” diverse l-au făcut pe Alexandru Arșinel să se îmbolnăvească de Covid-19 ci, cel mai degrabă, faptul că ia terapie imunosupresoare. Nimic neobișnuit.
E bine ca, atunci când apar aceste ”fenomenale cazuri în care nu înțelegem de ce…”, să se facă și o anamneză a pacienților. Sau să se discute cu medicii curanți. Pentru că, de aceste lucruri nu se întâmplă, răspunsurile vagi nu fac decât să ridice suspiciuni noi celor ce nu înțeleg că vaccinarea este singura cale firească pentru ieșirea din situația medicală tristă în care se află țara noastră.
Ramona Băluțescu
