1963: Zanzibar primește independența de la Marea Britanie de a deveni monarhie constituțională sub un sultan.
Primii care au sosit pe insulă au fost negustorii arabi prin secolul VIII, ei denumind coasta insulei bar des zandj (coasta omului negru), prin arabi extinzându-se și religia islamului pe insulă. Datorită necesității de comunicare a negustorilor arabi și locuitorii insulei ia naștere o limbă nouă suaheli (sâhil = arab: coastă), care este un amestec dintre limba arabă și o limbă africană, la care se adaugă ulterior fragmente din limba engleză. La sosirea lui Vasco da Gama (28 ianuarie 1499) existau deja așezări arabe pe insulă, ca și relații comerciale cu India.
În 1503 sosesc portughezii care întemeiază un centru comercial pe insulă, distrugând relațiile comerciale musulmane.
La sfârșitul secolului XVII portughezii pierd controlul asupra regiunii, în Zanzibar înființându-se un sultanat cu centrul în Oman. Comerțul decade și apare comerțul cu sclavi care durează mai multe secole, Zanzibarul și Madagascarul numărându-se printre centrele importante a comerțului cu sclavi și fildeș din Oceanul Indian. Din 1818 încep să se cultive masiv mirodenii (cuișoare) sub dominație musulmană care continuă comerțul cu sclavi și arme de foc. Din 1698 dinastia din Oman construiește clădiri din piatră și o fortăreață, arabii preluând rolul de conducători ai insulei.
La începutul secolului XIX tranzacția cu sclavi atinge cifre între 6 000 și 10 000 de sclavi vânduți pe an ce reprezenta 75 % din numărul de locuitori ai insulei. Până în 1870 sultanatul din Zanzibar s-a extins până la Lacul Tanganyika iar după moartea lui Sayyid Sa‘îds (1856), sultanatul va fi împărțit.
In 1883 este construit un far și va fi electrificat palatul sultanului. Din anul 1886 o delegație germano-engleză stabilește granițele Zanzibarului pe continentul african. Sultanatul din Zanzibar devine tot mai mic și în 1890 insula Zanzibar și Perma devin protectorat britanic. La 10 decembrie 1963 are loc declarația de independență a Zanzibarului eliberat de sub colonialismul britanic, ulterior urmând o revoluție ce a dus la desființarea sultanatului.
Totuși, Zanzibar a devenit oficial independentă ca stat suveran la 19 decembrie 1963, când și-a proclamat independența de facto și a devenit o monarhie constituțională sub conducerea sultanului său. (Click pe poza de jos pentrui a ascumta muzică din Zanzibar)
1972: Nava spațială Apollo 17 a aterizat în Oceanul Pacific, încheind misiunea de aselenizare controlată.
1984: Marea Britanie și China semnează un acord potrivit căruia Hong Kong –ul trece, începând cu 1 iulie 1997, sub suveranitate chineză, punându–se capăt, după 155 de ani, dominației britanice.
După transferul suveranității de la Marea Britanie la China la data de 1 iulie 1997, Hong Kong a intrat într-o perioadă de tranziție. S-a aplicat principiul „Un stat, două sisteme”, conform căruia Hong Kong-ul urma să aibă un grad ridicat de autonomie în cadrul Republicii Populare Chineze timp de 50 de ani. Totuși, mulți locuitori ai Hong Kong-ului au exprimat îngrijorări cu privire la posibila diminuare a libertăților civile și a independenței judiciare sub influența tot mai mare a Beijingului.
În prezent, principiul „Un stat, două sisteme” încă este oficial recunoscut pentru Hong Kong. Acest principiu a fost stabilit în momentul transferului de suveranitate de la Marea Britanie la China în 1997 și a fost menit să ofere Hong Kong-ului un grad ridicat de autonomie în cadrul Republicii Populare Chineze pentru o perioadă de 50 de ani. (Click pe poza de jos pentru a asculta muzică din Hong Kong).
1986: Mihail Gorbaciov, lider al Uniunii Sovietice, îi eliberează pe Andrei Saharov și pe soția acestuia din exilul în Gorky.
Andrei Dmitrievici Saharov, s-a născut în familia părinților Dmitrii Ivanovici Saharov, profesor de fizică, fiu de avocat, și Ecaterina Alexeevna Saharova, născută Sofiano, de origine grecească.
A absolvit catedra de acustică a facultății de fizică a Universității din Moscova în anul 1942. După absolvire s-a specializat în fizica nucleară sub conducerea șefului secției teoretice a Institutului de fizică al Academiei de științe a URSS Igor Tamm, începând din anul 1945. Teza de candidat în științe, în care se examinau generația pionilor la ciocnirile nucleelor și măsurarea optică a temperaturii descărcărilor electrice a finalizat-o în anul 1947. Între timp a început să predea fizica la Institutul energetic din Moscova.
În anul 1948 Igor Tamm l-a inclus în grupul creat pentru construirea bombei cu hidrogen. A contribuit masiv la construcția bombei cu hidrogen sovietice, testate la 12 august 1953.
Împreună cu academicianul Tamm, lucrează la instalația Tokamak, menită a conduce la controlul reacțiilor termonucleare.
A mai făcut cercetări privind radiația cosmică.
După deconspirarea de către Hrușciov a monstruozităților staliniste la Congresul XX al PCUS, a conștientizat responsabilitatea omului de știință întru asigurarea păcii, a militat pentru limitarea testării armelor nucleare atmosferice. În anul 1968 a publicat lucrarea „Considerații asupra progresului, coexistenței pașnice și libertății intelectuale”, după care a fost înlăturat de la cercetările secrete.
A protestat împotriva trimiterii tancurilor sovietice împotriva Primăverii de la Praga (21 august 1968).
În anul 1969 a încetat din viață soția sa Klavdia Alexeevna.
În anul 1969 Igor Tamm, bătrân și bolnav, l-a invitat pe Saharov să revină la Institutul de fizică a Academiei de Științe.
În 1970 a fost cofondator al Comitetului pentru Drepturile Omului de la Moscova.
În anul 1971 s-a căsătorit cu Elena Bonner, cunoscută militantă civică, una dintre participantele dizidenței sovietice. Autoritatea crescândă a lui Saharov l-a transformat în liderul dizidenței sovietice. Saharov demonstra că doar o societate deschisă și de drept poate să asigure încrederea între statele lumii.
Occidentul a apreciat în mod deosebit eseul său My Country and the World.
În 1975 i se acordă Premiul Nobel pentru Pace, fiind prezentă la festivitate doar Elena Bonner.
Protestând împotriva invaziei sovietice din Afganistan, din 1980, este exilat de către liderul sovietic Brejnev la Nijni Novgorod (atunci Gorki), cu domiciliu forțat.
În anul 1984 a fost exilată și soția Elena Bonner.
A fost eliberat în decembrie 1986, la venirea la putere a noului lider Mihail Sergheevici Gorbaciov, după mai multe greve ale foamei și încercările autorităților de a-l hrăni forțat.
A revenit la Moscova și s-a încadrat din nou în activitatea științifică și politică, devenind liderul așa numit grup interregional, simpatizat de Boris Elțîn.
A fost ales în noul Parlament, susținând abolirea art. 6 al Constituției sovietice privind rolul conducător al Partidului Comunist.
A decedat la 14 decembrie 1989, în timpul lucrărilor Congresului II al deputaților poporului, în urma unui atac de cord.
2013: Agenția Spațială Europeană lansează nava spațială Gaia, având misiunea să construiască cel mai mare și mai precis catalog spațial 3D realizat vreodată, însumând aproximativ 1 miliard de obiecte astronomice, în principal stele, dar și planete, comete, asteroizi și quasari, printre altele.
Alte obiective:
fiecare astru va fi observat de 70 de ori pentru a determina poziția, distanța, mișcarea și variația strălucirii.
telescoapele sondei vor cerceta obiecte extrasolare mici (asteroizi, exoplanete, stele pitice brune etc.
