Ramona Băluțescu March 9, 2021

 

M-am trezit în cap cu ideea că trebuie să-i scriu un mail Ilenei – printre multele gânduri de dimineață. Atâta doar că în spam, neverificat ieri, ajunsese (habar nu am de ce acolo) un comunicat primit din partea Uniunii Scriitorilor din România. Cum că a plecat dintre noi poeta și traducătoarea Ileana Ursu Nenadici, româncă din Serbia. Ciudată măsură a tristeții: mailul planificat o să rămână netrimis…

O să redau comunicatul, mai jos, pentru datele biografice. Până atunci, câteva rânduri de amintiri… Mă uit la fotografiile din aprilie 2016. Eram undeva în Serbia, la finele unui congres de istorie a presei. Ileana era în fața mea la masă. A povestit mult. Eu tăceam, mă deranja că lângă ea era un tip de la Academie, de la Istorie, care, cu o zi înainte, la Recaș, mă tot bătuse la cap să-i ascund la mine în geantă paharele de vin pe care voia să le fure de la Crama Recaș (deh, lume bună…) – desigur, n-am acceptat…

O priveam, îi ascultam poveștile, pe unele încă nu le știam, mi-au rămas adânc în minte câteva lucruri mici dar relevante – ne povestea cum traducea, împreună cu soțul ei, Eminescu în limba sârbă, felul în care lucrau și cât de înfrigurați erau când Maria, fata lor, pe atunci mică, le-a reproșat: „În casa asta nu se mai mănâncă de Eminescu”.

Ne povestea de soțul ei, de familie, de felul în care alegea ce să traducă, să nu rămână mari scriitori români netraduși – cu timpul, copiii s-au mărit iar despre soțul ei, cunoscutul poet Milan Nenadici, spunea: „Uite așa-i sare lacrima când se uită la Maria”. Noi nu avem sintagma asta, ce vorbește de mare drag. Și mi-a plăcut foarte mult. Și mi-am propus s-o cunosc cândva pe Maria lor, despre care vorbea așa de frumos de te apuca dragul și în lipsă…

Ileana mi-a spus, atunci, când ne-am despărțit: vino la noi, la noi nu se încuie, avem mereu ușa deschisă. Și asta mi-am propus să fac cândva, să îi întâlnesc pe cei doi mari scriitori și translatori la ei acasă, la o aruncătură de băț de Novi Sad. Casa lor i-a omorât pe amândoi… O scurgere de gaz… Au plecat împreună… Atâtea lucruri care nu se vor mai face nicicând…

Cu bine, Ileana, om luminos…

 

*

 

Născută la 9 iunie 1954, Zrenjanin, Voivodina, Serbia, ILEANA URSU NENADICI a studiat la școala elementară în limba română la Begeiți/Torac, liceul clasic, în limba sârbă, Zrenjanin. A urmat Facultatea de Drept, Universitatea din Novi Sad (1973–1978) și Academia de Artă din Novi Sad.

A debutat literar la începutul anilor ‘70, în publicația „Libertatea” de la Novi Sad. A fost prezentă în periodicele: „Libertatea”, „Tribuna tineretului”, „Lumina”, „Polja”, „Mladost”, „Knjizevne novine”, „Knjizevna rec”, „Index”, „Politika”, „Romania literară”, „Convorbiri literare”, „Coriere de la sera” A scris cu egal talent în limbile română și sârbă. Creația sa a fost tradusă în maghiară, slovacă, ruteană, engleză, franceză, italiană, suedeză. A participat intens la proiectul de integrare a minorității românești din Serbia, „Svetlosti znacenia“ („Lumina cunoașterii“), alcătuind o antologie de 1200 de pagini din creația românilor din Banatul Sârbesc.

A condus Departamentul pentru Minorități Naționale al Ministerului Culturii din Voivodina.

A publicat volumele de proză și poezie: Pansion u biblioteci (în limba sîrbă), 1979, Grădina de cuvinte, Libertatea, Panciova 1980; Abilitatea vrăjitoarei, Libertatea, Panciova 1982; Vreme za bašte (în limba sârbă), Editura „Strazilovo” Novi Sad, 1985; Pesme (cu Milan Nenadici, în limba sîrbă), editor Biblioteca naţională Zrenianin, 1985; Omul pasăre neagră, Libertatea, Panciova, 1988; Jelabuga (în limba sîrbă), editor Biblioteca naţională Zrenianin 1991; Semne pe nisip, Libertatea Panciova 1992; Candelabru candid, Libertateam, Panciova 1998; Nu mă numesc Noel, Libertatea, Panciova 2004; Pe limba peştilor, Libertatea, Panciova 2008; Pe limba peștilor, traducere în limba slovacă, SID Bački Petrovac, 2013:

A tradus în limba sârbă importanți scritori români: M. Eminesku, Svetlonoša (bilingv) editor Slovo Vrbas, 1995; M. Eminesku Večernik i Pisma, (bilingv) Libertatea Panciova 1999; Mircea Dinesku, Izlečen od pobune, (bilingv), Zavod za kulturu Voivodine 2008; L. Ursu Uzvisimo srca (bilingv), editor Arka Smederevo, 2005; George Švarc Bolnica, roman, editor Arka Smederevo, 2010, Mircea Cărtărescu, Zašto volimo žene, roman, editor Asresa Novi Sad, 2016; Florina Ilis Deca krstaši, roman, editor Dereta Belgrad, 2017

A alcătuit, coordonat și publicat Antologia poezie româneşti a secolului XX, 2004; Antologia poeziei contemporane a românilor din Voivodina, editor „Arka”, Smederevo, 2003; Antologia literaturii pentru copii scrisă în limbile minorităţilor naţionale din Voivodina, editor Institul de editare a manualelor Republica Serbia, 2008; Antologia prozei contemporane a românilor din Voivodina, Libertatea, Panciova 2012 ș.a.

Pentru activitatea sa civică și literară a fost distinsă cu numeroase premii și distincții, între care: Pecat varosi sremskokarlovașke; Premiul „Valahia” Insigna de aur; Premiul „Strazilovo”; Premiul Uniunii Scriitorilor din România; Premiul Fundației europene „Mihai Eminescu” pentru poezie; Premiul „Credință, pace, progres”, Italia; Premiul Asociației scriitorilor din Voivodina pentru traducere. A fost distinsă de Guvernul României cu Medalia „Mihai Eminescu”.

Prin plecarea dintre noi a poetei și traducătoarei ILEANA URSU NENADICI, deopotrivă, comunitatea scriitoriceasă timișoreană și cea din Voivodina pierd un mare talent, dăruit total promovării limbii și culturii românești, un prieten minunat și un om de mare suflet.

Dumnezeu să o odihnească în pace!

 

Citește și:  Idiotului de lângă noi

Ramona Băluțescu

Leave a comment.

Your email address will not be published. Required fields are marked*